Treceți la conținutul principal

Blogonoiembrie 2021: Ziua 7

 Este duminica. Afară este înnorat, dar nu e frig. Sunt vreo 15 grade. Astăzi stam in casa și ne bucurăm că suntem împreună. 

Duminica avem un ritual la noi in familie: rugăciunea comuna. O rugăciune de mulțumire sau cerere, fiecare cum simte, o rugăciune care ne unește și întărește mult familia noastră. Incepem cu Tatăl Nostru, iar apoi fiecare spune ceea ce simte. Fetele sunt foarte incantate de acest moment al nostru. 

Spre seara am văzut impreuna "Singur acasă 2". Deși anul trecut a fost primul an în care l-am urmărit împreună, in acest an Maria considera că nu mai este așa amuzant. Scenele dureroase ii provoacă milă și nu ras. 

Sâmbătă am primit pachet de la părinții mei, de la tara: mere, pere, tocana cu hribi, gem de prune, brânză sărată, lapte de la văcuțe, carne porc, carne oaie. 

Viata la tara este o binecuvântare. Cred că doar cei care au trecut prin experiența orasului realizează acest mare dar. 


Multi dintre cei care își duc viața acolo, au multe nemulțumiri și neajunsuri.

Nu știu cât de aproape sau departe suntem fata de acel moment, acel moment în care vom reuși să ne autosustinem viața cât mai mult, dar tânjesc după acea libertate.

Zile cu tihnă!



Etichete:

Comentarii

  1. MNiko8 noiembrie 2021 la 11:27

    Frumos ritualul vostru. Nu stiu daca as putea sa particip la asa ceva. In ceea ce priveste credinta/rugaciunea ... prefer singuratatea. Am ritualul meu in zi de sarbatoare, dar ...desi toti il vad sau mai exact rezultatul in candela aprinsa, prefer sa o fac singura in liniste

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Alexandra Sava 8 noiembrie 2021 la 23:29

      Mulțumesc pentru comment. Fiecare familie își are propriul ritm..

      Ștergere
    2. MNiko9 noiembrie 2021 la 04:03

      Adevarat. Nu tuturor ni se aplica aceeasi reteta, mai ales in ceea ce tine de suflet.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ignorarea emoțiilor copilului: la ce conduce psihologic/duhovnicește

  „Nu mai plânge, că nu e nimic." „Lasă-l, că-i trece singur." „Nu are de ce să fie supărat, i-am dat tot ce vrea." „Băieții nu plâng." „Nu mai face așa, că mă superi." Câte dintre aceste fraze le-ai auzit  sau poate chiar le-ai spus  în ultima lună? Există un mit urban parenting persistent, care circulă din generație în generație: emoțiile copilului sunt exagerate, trec de la sine, iar dacă le acorzi atenție, le întreții și răsfați copilul. „Nu-l învăța să fie mofturos", ni se spune. „Lasa-l să se descurce singur cu supărarea lui." Doar că realitatea psihologică și cea duhovnicească ne arată exact inversul. Emoția ignorată nu dispare. Se ascunde. Și acolo unde se ascunde, face rău  pe trup, pe minte și pe suflet. Acest articol nu este scris pentru a produce vinovăție, ci pentru a oferi o înțelegere integrată: ce se întâmplă cu un copil ale cărui emoții sunt sistematic ignorate, atât din perspectiva psihologiei sănătoase, cât și din cea a spiritu...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

5 motive pentru care ne-am reîntors în Grecia după 6 luni în Romania

Uneori intoarcerea este mai grea decat plecarea .  Am stat 6 luni în România,  timp suficient cât să simțim dor, comparații, contraste și răspunsuri. Iar când ne-am întors în Grecia, n-a fost o decizie impulsivă. A fost una simțită în trup, în suflet și în ritmul nostru de familie. Iată cele 5 motive reale care ne-au adus înapoi:          1. Mâncarea : gust care nu se explică, se simte. În Grecia, mâncarea  e experiență, nu e doar hrană. Legumele au gustul pe care ni-l amintim din copilărie. Roșiile sunt dulci, castraveții crocanți, portocalele parfumate. Fructele și legumele nu par “umflate”, ci crescute firesc, sub soare, în ritmul lor. Simți diferența imediat: mai puține chimicale produse locale ingrediente simple Corpul reacționează : ne simtim mai plini de vitalitate , energie, dormim mai bine .      2. Marea și vremea caldă - terapie zilnică pentru copii, cat si pentru noi.    Viața lângă mare s...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Efectele dependentei de retelele sociale asupra disciplinei, conexiunii si relatiei cu copilul

  Traim intr-o lume in care mama nu mai este doar mama:este si creator de continut, si spectator, si cautator de validare, si consumator aproape compulsiv de informatie. Telefonul a devenit extensia mainii, iar scrolatul , o forma de dezamagire, de fuga si de amortire a propriilor emotii. Si, poate fara sa isi dea seama, tot acesta este momentul in care multe mame isi pierd puterea, rabdarea, autoritatea si disponibilitatea de a sustine un proces real de disciplinare si de conectare cu copilul. Acesta este un articol despre fenomenul pe care nimeni nu vrea sa il recunoasca , dar pe care toti il simtim: dependenta mamelor de retelele sociale si efectele ei devastatoare asupra copiilor.   1. Neputinta mamei in era digitala Cea mai mare drama nu este ca mamele folosesc telefonul, ci ca telefonul a preluat rolul de gestionare emotionala . Cand esti obosita, derutata, ranita, singura sau frustrata, scrolatul devine refugiul cel mai rapid. Dar, de fapt, este doar o anestezie c...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe