Cum să întemeiem o familie ortodoxă-2

 

Căsnicia creștină este o viață îngemănată, cu Dumnezeu și în Dumnezeu. Este o Taină a unirii duhovnicești, sufletești și trupești, sfințite de Însuși Domnul: „cinstită să fie nunta întru toate, și patul nespurcat” (Evrei 13, 4).

Sunt sfințite toate: osteneala pentru întreținerea familiei, treburile de zi cu zi, tandrețea dintre soți; după cuvântul Apostolului, „toate sunt curate pentru cei curați” (Tit 1, 15). O asemenea căsătorie devine lucrare sfântă, fiindcă în ea totul se săvârșește în numele dragostei, așadar întru slava Atotiubitorului Dumnezeu.

Se înțelege că a păstra tot timpul o asemenea înălțime în relațiile dintre soți este mai presus de slabele puteri omenești – și căsătoria este înaripată prin rugăciune, prin cereri către Atotputernicul Ziditor pentru trimiterea de ajutor haric, și este luminată prin rugăciune, prin mulțumiri ale copiilor credincioși față de Tatăl Ceresc pentru fericirea ce le-a fost dăruită – fericirea dragostei reciproce.

Așa se creează o mică biserică domestică: familia devine casă a lui Dumnezeu. Potrivit făgăduinței Domnului, unde sunt doi adunați în numele Mântuitorului Hristos, acolo este și El, în mijlocul lor.

(Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)

(Cum să întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înțelepte pentru soț și soție de la sfinți și mari duhovnici, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, p. 32-33)

 

 

Invataturi de la Paisie Aghioratul

 

- Părinte, ce cărți îi pot ajuta pe soți?

- Ceea ce ajută pe cei căsătoriți este să nu se îndreptățească nici unul pe sine. Dacă se îndreptățesc pe sine, oricâte cărți duhovnicești ar citi, nu se folosesc. Dacă au intenție bună, dacă au duhovnic și fac ascultare de el, nu vor avea probleme. Fără duhovnic nu se face arbitraj. Lucrul cel mai bun este să aibă amândoi soții același duhovnic. Nu bărbatul un duhovnic și femeia altul. Dacă două lemne vor fi cioplite de doi tâmplari niciodată nu se vor potirivi. În timp ce dacă vor avea același duhovnic, duhovnicul cioplește umflăturile – slăbiciunile – unuia, cioplește și umflăturile celuilalt și astfel se aplanează greutățile.

Desigur, atunci când toată familia are același duhovnic, aceasta este și mai bine. Duhovnicul îi va asculta pe toți și problema ce a apărut o va rezolva potrivit cu situația. Uneori va zori puțin pe tata sau pe mama, alteori îi va chema și pe copii dacă nu va putea trage concluzii din cele ce îi spun părinții. Sau – dacă perechea are probleme și este de vină, de pildă, femeia – îl poate chema pe bărbat ca să-l sfătuiască cum trebuie să se poarte sau va cere unei rude sau cunoscut al lor să ajute cu discernământ.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevoință duhovnicească-vol III, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 273-274) 

In echipa

A- ţi educa soţia să fie la fel de onestă şi sinceră ca tine este un mare pas înainte. Iar în momentele în care îşi va exprima o idee sau o sugestie despre cum poţi deveni mai bun, eu în locul tău m-aş obişnui să spun de fiecare dată mulţumesc.

 Şi atunci când eşti sigur că nu urmează să contra argumentezi sau să ripostezi, poţi adăuga „Nu eram conştient că fac acest lucru. Uite, de-aia suntem noi o echipă atât de bună!” Cuvântul echipă este întotdeauna folositor. De fapt, nu pot să îmi aduc aminte de nici un cuplu venit la mine pentru consiliere care să se fi gândit la separare, atâta timp cât simţeau că există câtuşi de puţină îmbunătăţire între ei. Dar pot să îmi aduc aminte de multe cupluri care au renunţat pentru că ştiau că relaţia lor nu are nici un viitor. „Incompatibilitatea” este termenul legal cel mai des folosit atunci când este vorba de destrămarea unei căsnicii. În unele cazuri acest cuvânt înseamnă că doi oameni au obosit spunându-şi unul altuia mici minciuni evidente. Căsnicia lor ajunsese la un stadiu de lipsă de sinceritate şi devenise sterilă. Orice viitor este mai bun decât unul ca acesta.

(Charlie W. Shedd, Scrisori către Filip, Editura Bizantină, București, 2011, p. 29)

 

 

Da-ne Doamne intelepciune

 

”Am fost dezamagita.

Casatorie.Copii. Credeam ca viata e usoara.

Cel putin asa parea, cand ma uitam la filme, sau citeam romane.Ei, ghici ce?

• Cand ma trezesc dimineata nu arat ca si cum as fi gata sa ies pe usa.

• Si nici el.

• Uneori tip la copii

• Nu seman intotdeauna cu femeia din Pilde 31

Nimeni nu mi-a spus vreodata ca dragostea e ceva ce aleg sa fac.

Cand viata devine grea, stresul e maxim, copiii nu asculta si, ca sa fiu sincera, cand casnicia noastra trece prin perioade de raceala, as vrea cateodata  sa abandonez totul pur si simplu.

Dar mi-am dat seama ca acesta dorinta de a capitula este exact ceea ce vrea cel rau sa fac.El vrea ca eu sa renunt- sa nu ma mai stradui cu casatoria mea, cu viata mea, cu mine.

Si nu vorbesc despre a lupta...ci vorbesc despre a cultiva.O MARE DIFERENTA.

Este greu sa alegi sa ramai atunci cand totul in tine striga sa fugi fara sa te mai uiti in urma.

E greu sa depasesti frustrarile cand comunicarea lancezeste, sa te imbarbatezi si sa alegi calea mai dificila.Chiar daca asta inseamna doar sa spui tu prima- imi pare rau.

Dar stii ce?Poti s-o faci.

Toate putem.

Ne putem cultiva relatiile- casatoria, relatiile cu copiii nostri, prieteniile sau relatiile cu colegii. Si o putem face bine.

Fiindca vrem sa fim ca El.

Iar El este cel care cultiva (dezvolta, hraneste) totul.

In fiecare zi El se intoarce spre noi  chiar si atunci  cand nu-L bagam in seama, sau cand Il respingem.

El e intodeauna acolo.

Pentru noi .

Ca noi sa putem. ”

DulceCasa

Părintele Paisie mi-a spus...

 

"Creştinii din timpul prigoanelor nu se căsătoreau?

Și nu făceau copii? Se căsătoreau şi făceau şi copii! Îşi aveau nădejdea în Hristos... şi nu în oameni. Acest gând arată puţină credinţă.

Dumnezeu într-o clipă le poate îndrepta pe toate; le poate şterge pe toate cele rele. Oamenii îşi fac planuri, dar şi Dum­nezeu are planurile Lui. Dacă ai şti de câte ori a învăluit diavolul pământul cu coada lui ca să-l distrugă... însă nu-l lasă Dum­nezeu, ci îi strică planurile. Iar răul pe care diavolul îl face, Dumnezeu îl pune în valoare şi scoate din el un mare bine. Să nu te nelinişteşti!

(Atanasie Rakovalis, Părintele Paisie mi-a spus..., Editura Evanghelismos, București, 2006, p. 6)

 

Despre educație

 

Deci, nu uitați, părinți creștini, câtă nevoie aveți să începeți cât mai devreme lucrarea educării odraslelor voastre și fie ca aceia dintre voi care au și acum copii mici să se străduiască a face astfel.

Da, nu treceți cu vederea nici un lucru rău la copiii voștri, oricât de mici ar fi – nici neascultarea, îngâmfarea și încăpățânarea, nici minciuna și înșelăciunea, nici înclinarea spre lene, răsfăț și lăcomie. Nu socotiți neînsemnate nici cele mai mici călcări ale legii duhovnicești de către copiii voștri, ci amintiți-vă că acestea cresc în pas cu ei. Sădiți și faceți să crească în inimile lor tot ce este bun.

 

Învățați-i de la cea mai fragedă vârstă cu evlavia înaintea lui Dumnezeu și cu rugăciunea, cu ascultarea și cu acuratețea, cu dreptatea și cu sinceritatea, cu răbdarea și lepădarea de sine - și fiți încredințați că odrasele voastre, începând prin a săvârși binele în mod inconștient, vor continua la maturitate în mod conștient buna purtare în care s-au exersat, copii fiind, din deprindere.

(Sfântul Vladimir, Mitropolitul Kievului, Despre educație, Editura Sofia, București, 2003, p. 75)

 

 

 

Cum să întemeiem o familie ortodoxă

 

"Cunoașterea este puterea bărbatului, iar puterea femeii este gingășia.

Cerul binecuvântează întotdeauna casa celei care trăiește pentru bine. Soția devotată îi arată soțului său cea mai deplină încredere, nu ascunde nimic de el. Ea nu ascultă acele vorbe de admirație ale oamenilor străini pe care nu i le-ar putea povesti. Împarte cu el fiecare sentiment al său, fiecare nădejde, fiecare dorință, fiecare bucurie și fiecare amărăciune.

Când se simte dezamăgită sau jignită, poate avea ispita de a căuta compasiune povestindu-și trăirile prietenilor apropiați: nimic nu poate fi mai distructiv decât acest lucru, atât pentru propriile ei interese, cât și pentru refacerea păcii și fericirii din casa ei.

Amărăciunile de care ea se plânge străinilor rămân răni nevindecate. Soția înțeleaptă nu împărtășește nefericirea sa tainică nimănui, în afara soțului său, pentru că numai el poate șterge, prin răbdare și dragoste, toate neînțelegerile. (Sfânta Muceniţă Alexandra)"

(Cum să întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înțelepte pentru soț și soție de la sfinți și mari duhovnici, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, p. 67