Alexandra Sava - Terapeut&Coach

  „Oglinda dintre noi”  4  ateliere cu viziune psiho- duhovniceasca  pentru a ma intelege pe mine ca mama, a-mi vedea copilul asa cum este si a reconstrui relatia dintre noi.   Cum ma inteleg mai bine pe mine ca mama, cum imi vad copilul asa cum este si cum reconstruiesc relatia dintre noi?   Relatia cu propriul copil ne pune adesea fata in fata cu lucruri pe care nu le-am inteles pe deplin nici despre noi insine. Descoperim frici pe care nu stiam ca le purtam, asteptari pe care le consideram firesti, reactii care ne surprind prin intensitatea lor si vulnerabilitati pe care, in alte relatii, reusim sa le tinem mai bine ascunse. Uneori, o incapatanare, un refuz sau o izbucnire a copilului ne tulbura mai mult decat ne-am fi imaginat, iar in momentele de tensiune ajungem sa spunem sau sa facem lucruri pe care, mai tarziu, le regretam.   Ne iubim copiii si ne dorim sa le oferim ceea ce au nevoie pentru a creste frumos, sa le fim sprijin, sa-i indrumam cu i...

Atunci cand privim un copil, suntem tentati sa ne concentram asupra comportamentelor sale vizibile: il vedem razand, plangand, opunandu-se, devenind agitat, retragandu-se sau cautand cu insistenta atentia celor din jur.    Cu toate acestea, ceea ce observam la exterior reprezinta doar o mica parte din realitatea lui interioara. In spatele fiecarui comportament exista o lume launtrica complexa, formata din emotii, ganduri, experiente, nevoi, convingeri si trairi sufletesti care se aseaza treptat in inima copilului si contribuie la formarea personalitatii sale.   Din perspectiva psiho-duhovniceasca, copilul nu poate fi inteles doar prin prisma dezvoltarii psihologice si nici doar prin prisma vietii spirituale. El este o fiinta intreaga, alcatuita din trup, suflet si minte, iar lumea lui interioara este modelata permanent de relatiile pe care le traieste, de atmosfera familiei, de experientele emotionale, de influentele spirituale si de mediul in care creste.    De...

  COPILUL MEU ȘI EMOȚIILE LUI   Program de 5 săptămâni pentru mame (copii < 10 ani) De la reacții automate, îngrijorare și epuizare… la liniște lăuntrică, rugăciune și îndrumare blândă prin orice stare sufletească     Te regăsești aici?   Copilul tău trece prin multe stări: furie, plâns, frică, retragere, dar și stres, neputință, tristețe adâncă, dezamăgire, oboseală sufletească . Uneori pare copleșit fără un motiv clar, alteori se închide în el sau devine agitat. Îl vezi suferind și simți că nu știi cum să îl ajuți cu adevărat. Încerci să vorbești, să explici, să repari,  dar parcă nimic nu funcționează. Îți pierzi răbdarea, apoi apare vinovăția: „De ce am reacționat așa?” Te simți neputincioasă în fața stărilor lui și copleșită de intensitatea momentelor. În adâncul tău, doare cel mai tare gândul că nu știi cum să îl ajuți să își trăiască toate emoțiile în siguranță,  nici măcar pe cele mici, de zi cu zi. Și poate cel mai greu: simți că îți iu...