Pasi spre Eucharisteo

 In ultimii ani, in parenting a aparut o idee seducatoare: „Conexiunea cu copilul e mai importanta decat disciplina”. Multi parinti inteleg prin aceasta ca trebuie sa evite regulile stricte, de teama sa nu piarda relatia apropiata cu copilul.    Dar este aceasta o cale sanatoasa? Atat Sfintii Parinti, cat si psihologia contemporana ne ofera repere care ne ajuta sa nu cadem nici in autoritarism, nici in permisivitate.       Adevarul ortodox despre iubire si limite Sf. Ioan Gura de Aur spune: „Sa nu lasi copilul sa faca ce vrea, caci atunci cand se va deprinde cu patimile, nu vei mai putea sa-l stapanesti. De mic trebuie sa-l indrumi, cu blandete si fermitate.” (Omilia a IX-a la Epistola catre Efeseni) Aici vedem ca dragostea si disciplina nu se exclud . Iubirea parintelui nu inseamna lipsa de reguli, ci indrumare, asezare si cultivarea unei vointe sanatoase. Copilul simte siguranta atunci cand exista granite clare, puse cu blandete.   Sf. Porfirie K...

 In parentingul modern, unul dintre cele mai populare concepte este: „Valideaza-i emotiile copilului.”   Ideea suna frumos, este utila si are radacini reale in psihologie. Dar intrebarea care se ridica este: pana unde mergem cu validarea?       1. Ce inseamna validarea emotiilor in psihologie? Validarea inseamna recunoasterea trairii emotionale a copilului, fara a o judeca sau minimaliza. Psihologul Carl Rogers, parintele terapiei centrate pe client, spunea:   „Cand cineva te asculta cu adevarat, fara sa te judece, fara sa incerce sa te schimbe, e uimitor cat de mult se transforma emotiile tale.”   Pentru copii, validarea inseamna: „Vad ca esti suparat.” „Inteleg ca esti dezamagit.” „Pare ca esti furios acum.”   Aceasta atitudine ii da copilului sentimentul ca emotia lui este reala si importanta.   Insa psihologia clasica avertizeaza: validarea nu inseamna confirmarea perceptiilor irationale. Albert Ellis, parintele terapiei ration...

  Unul dintre cele mai des intalnite slogane ale parentingului modern este „iubirea neconditionata” . Din pacate, multi parinti il inteleg gresit: cred ca iubirea neconditionata inseamna sa aprobi orice face copilul, fara limite sau corectare.   De aici apar situatii paradoxale: – Copilul refuza scoala, iar parintele spune: „Il iubesc asa cum e.” – Copilul injura sau loveste, iar parintele spune: „Il accept in totalitate, cu tot cu comportamentele lui.” – Copilul sparge lucruri, iar parintele ramane pasiv in numele „blandetii”. Dar aceasta abordare nu este nici crestina, nici sanatoasa psihologic.       Cum intelege crestinismul iubirea neconditionata Dumnezeu ne iubeste cu o dragoste nemarginita, neconditionata. Dar aceasta iubire nu este una care ne lasa prada pacatelor si greselilor noastre. Din contra: Dumnezeu, prin dragoste, ne cheama la indreptare , la schimbare, la devenire. „Pe cine iubeste Domnul, il cearta” (Evrei 12,6). Asadar, iubirea nu exc...

  Adesea, când auzim expresia „Creșteți copiii în frica de Dumnezeu” , mintea noastră modernă asociază imediat cuvântul „frică” cu teroarea, pedeapsa sau anxietatea. Și, pe bună dreptate, mulți părinți resping ideea unei educații care ar produce copii speriați, inhibați sau lipsiți de încredere.   Însă, în învățătura creștină, „frica de Dumnezeu” nu înseamnă groază, ci respect, evlavie, conștiința prezenței Lui . Este vorba de acea grijă atentă de a nu răni iubirea lui Dumnezeu, de a nu pierde comuniunea cu El.   Sfântul Ioan Gură de Aur explica faptul că „frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii” (cf. Psalmul 110:10), dar această frică nu e una de tip omenesc, ci o „teamă iubitoare”, care ne păzește de păcat așa cum un copil iubit se ferește să nu rănească inima părinților săi.     Educația creștină, așadar, nu este bazată pe frică în sensul lumesc, ci pe iubire și responsabilitate . Un copil crescut în „frica de Dumnezeu”: învață că există un Tată ...

  În tradiția ortodoxă, viața creștină este înțeleasă ca un drum al alegerilor conștiente, în care fiecare faptă, gând și simțire are urmări veșnice.       1. Fundamentul: principiul semănatului și seceratului Biblia ne învață clar: „Nu vă înșelați: Dumnezeu nu se lasă batjocorit; căci ceea ce seamănă omul, aceea va și secera.” (Galateni 6,7) Sfântul Ioan Gură de Aur explică că fiecare gând, cuvânt și faptă lasă o amprentă în suflet, care se va manifesta în viața aceasta sau în cea veșnică. Așadar, faptele noastre au consecințe reale , iar educația copiilor trebuie să reflecte acest adevăr: fiecare alegere bună sau rea formează caracterul lor și starea lor interioară.   2. Recompensa: Raiul ca stare a sufletului   Recompensa pentru faptele bune este Raiul , dar nu doar ca loc, ci ca experiență de pace, bucurie și comuniune cu Dumnezeu. Sfântul Vasile cel Mare spune „Suferințele din iad nu au autor pe Dumnezeu, ci pe noi înșine.” Acest lucru ne arată c...

  Corectarea copilului este o parte esentiala a educatiei, dar momentul si starea inimii cu care o facem conteaza la fel de mult ca mesajul in sine. Multi parinti cad in capcana de a corecta in toiul nervilor, convinsi ca „acum trebuie sa-i arat ca a gresit”. In realitate, aceasta graba a corectarii sub impulsul furiei poate rani mai mult decat poate indrepta.     1. Mania nu aduce dreptate Scriptura este foarte clara in privinta maniei: „Mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.” (Iacov 1:20) Cand suntem nervosi, ne pierdem claritatea gandirii si ne lasam condusi de emotii. In acel moment, cuvintele noastre sunt mai degraba arme decat instrumente de zidire. Corectarea data la nervi rareori aduce roada buna, pentru ca este contaminata de energia negativa a maniei noastre.   2. Rabdarea este dovada de intelepciune  „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii, şi cine o iubeşte îi va mânca roadele.” (Proverbe 18:21)  In momentele de nervi, tonul ridi...

     Și cum să le eviți pentru a crește copii cu inimă bună și minte limpede.       1. Corectarea la nervi Mulți părinți cred că, dacă își arată nervii, copilul îi va respecta mai mult. Realitatea este exact opusă. Când disciplinăm din mânie, mesajul nu mai este „te corectez pentru binele tău”, ci „te pedepsesc pentru că m-ai supărat”. Sf. Ioan Gură de Aur spunea: „Nu-l certa pe copilul tău în timp ce ești mânios, ca să nu îl înveți mânia ta, nu calea Domnului.” Cum eviți: Ia-ți câteva minute de liniștire înainte să corectezi. Rugăciunea scurtă și respirația profundă fac minuni.   2. Lipsa limitelor clare Unii părinți evită să pună limite de teamă să nu fie „prea autoritari”. Dar copiii au nevoie de reguli pentru a se simți în siguranță. Absența limitelor duce la nesiguranță și comportamente haotice.  Proverbe 29:15 spune: „Copilul lăsat de capul lui face rușine mamei sale.” Cum eviți: Stabilește reguli simple și clare, repetă-le și aplic...

  Sunt zile in care parca nimic nu functioneaza. Copilul e obosit si se impotriveste la orice. Ai incercat blandetea. Ai incercat fermitatea. Ai incercat sa te calmezi, sa explici, sa iti tii firea. Si totusi, ajungi la capatul puterilor. Tipi. Poate plangi. Apoi, vine vinovatia. „Iar am gresit.” Si atunci vine intrebarea: Cum sa fiu un parinte bun cand sunt eu insami epuizata, nervoasa, coplesita? Raspunsul e simplu, dar adesea uitat: Prin har. Nu prin puterea ta.   Ce inseamna sa cresti un copil cu har? Nu inseamna ca totul va fi lin si perfect. Nu inseamna ca nu vei mai tipa niciodata sau ca vei avea toate raspunsurile. Inseamna ca iti recunosti neputinta si te intorci cu inima deschisa spre Dumnezeu, in fiecare zi. Inseamna ca alegi iubirea, chiar si dupa ce ai gresit. Ca ii spui copilului tau: „Imi pare rau ca am ridicat vocea. Te iubesc. Hai sa ne rugam impreuna.” Harul nu este un sentiment. Este lucrarea lui Dumnezeu in sufletul tau, atunci cand Il lasi sa lucre...