Treceți la conținutul principal

Blogonoiembrie 2021: Ziua 16

 Ziua 16. Marți.

Am avut o zi plina. Am continuat curățenia începută de ieri, am gătit, am făcut lectii cu fetele. 

Deocamdată sunt singura care postește așa că meniul meu a fost cam așa:

Mic dejun: para și niște nuci 

Prânz: mâncărică de cartofi 

Cina: orez cu miere și scorțișoară 

Între mese am mai ciugulit câte un biscuite. 

Pentru restul casei am adăugat piept de pui la grătar.

Deoarece făcusem niste iaurt de casa de care nu s-a atins nimeni, aseară l-am transformat în branzica. Fetele mele nu consuma lactate deloc, dar a fost o încercare. Consistenta a  iesit buna, gustul nu știu. 

Ieri am vazut un documentar tare drag :

https://m.youtube.com/watch?v=bkc92y9UVRA 

Eu m-am născut la sat. Părinții mei sunt țărani. Am plecat la vârsta de 8 ani din sat pentru scoli mai bune. Nu am apreciat satul și nici nu l-am iubit.

Viața te schimba. Dumnezeu te schimba. Așa că acum duc dorul satului.




Comentarii

  1. Cam asa stau lucrurile si cu mine...

    RăspundețiȘtergere
  2. La mine e pe dos. Nascuta si crescuta in oras, mergeam la bunici la tara asa ca imediat ce s-a putut m-am mutat la tara. Si oraseanca de mine a devenit taranca la 36 de ani. Cum zic unii am plecat de la birou la coada vacii....

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ignorarea emoțiilor copilului: la ce conduce psihologic/duhovnicește

  „Nu mai plânge, că nu e nimic." „Lasă-l, că-i trece singur." „Nu are de ce să fie supărat, i-am dat tot ce vrea." „Băieții nu plâng." „Nu mai face așa, că mă superi." Câte dintre aceste fraze le-ai auzit  sau poate chiar le-ai spus  în ultima lună? Există un mit urban parenting persistent, care circulă din generație în generație: emoțiile copilului sunt exagerate, trec de la sine, iar dacă le acorzi atenție, le întreții și răsfați copilul. „Nu-l învăța să fie mofturos", ni se spune. „Lasa-l să se descurce singur cu supărarea lui." Doar că realitatea psihologică și cea duhovnicească ne arată exact inversul. Emoția ignorată nu dispare. Se ascunde. Și acolo unde se ascunde, face rău  pe trup, pe minte și pe suflet. Acest articol nu este scris pentru a produce vinovăție, ci pentru a oferi o înțelegere integrată: ce se întâmplă cu un copil ale cărui emoții sunt sistematic ignorate, atât din perspectiva psihologiei sănătoase, cât și din cea a spiritu...

5 motive pentru care ne-am reîntors în Grecia după 6 luni în Romania

Uneori intoarcerea este mai grea decat plecarea .  Am stat 6 luni în România,  timp suficient cât să simțim dor, comparații, contraste și răspunsuri. Iar când ne-am întors în Grecia, n-a fost o decizie impulsivă. A fost una simțită în trup, în suflet și în ritmul nostru de familie. Iată cele 5 motive reale care ne-au adus înapoi:          1. Mâncarea : gust care nu se explică, se simte. În Grecia, mâncarea  e experiență, nu e doar hrană. Legumele au gustul pe care ni-l amintim din copilărie. Roșiile sunt dulci, castraveții crocanți, portocalele parfumate. Fructele și legumele nu par “umflate”, ci crescute firesc, sub soare, în ritmul lor. Simți diferența imediat: mai puține chimicale produse locale ingrediente simple Corpul reacționează : ne simtim mai plini de vitalitate , energie, dormim mai bine .      2. Marea și vremea caldă - terapie zilnică pentru copii, cat si pentru noi.    Viața lângă mare s...

Efectele dependentei de retelele sociale asupra disciplinei, conexiunii si relatiei cu copilul

  Traim intr-o lume in care mama nu mai este doar mama:este si creator de continut, si spectator, si cautator de validare, si consumator aproape compulsiv de informatie. Telefonul a devenit extensia mainii, iar scrolatul , o forma de dezamagire, de fuga si de amortire a propriilor emotii. Si, poate fara sa isi dea seama, tot acesta este momentul in care multe mame isi pierd puterea, rabdarea, autoritatea si disponibilitatea de a sustine un proces real de disciplinare si de conectare cu copilul. Acesta este un articol despre fenomenul pe care nimeni nu vrea sa il recunoasca , dar pe care toti il simtim: dependenta mamelor de retelele sociale si efectele ei devastatoare asupra copiilor.   1. Neputinta mamei in era digitala Cea mai mare drama nu este ca mamele folosesc telefonul, ci ca telefonul a preluat rolul de gestionare emotionala . Cand esti obosita, derutata, ranita, singura sau frustrata, scrolatul devine refugiul cel mai rapid. Dar, de fapt, este doar o anestezie c...