Pasi spre Eucharisteo

  In intelegerea duhovniceasca a traditiei ortodoxe, mania nu este privita ca o simpla reactie emotionala negativa, care trebuie suprimata sau evitata cu orice pret. Dimpotriva, ea este o putere a sufletului , sadita de Dumnezeu in firea omului, cu un scop profund: acela de a lupta impotriva raului si de a pastra comuniunea cu Dumnezeu. Aceasta perspectiva schimba radical modul in care ne raportam la manie. Nu mai vorbim despre ceva ce trebuie eliminat, ci despre o energie care trebuie inteasa, curatita si directionata corect .       Mania in starea ei fireasca , o arma a dreptatii Sfintii Parinti vorbesc despre o forma sanatoasa a maniei, numita uneori „manie neprihanita”. Sfantul Diadoh al Foticeii o descrie ca fiind „o arma a dreptatii”, o putere data omului pentru a respinge raul si pentru a se opune ispitelor. In acelasi duh, Sfantul Isihie Sinaitul foloseste imagini puternice, numind aceasta putere „platosa” si „arc”, sugerand atat rolul de protectie, cat s...

  Ceri smerenie, rabdare si blandete in rugaciune, dar, in adancul inimii, iti imaginezi ca ele vor veni ca o stare lina, ca o asezare interioara care se va instala firesc, fara efort, fara confruntare, fara durere. Aceasta asteptare este fireasca la nivel uman, pentru ca ne dorim binele, dar ne dorim, in acelasi timp, sa evitam disconfortul.     Insa viata duhovniceasca nu functioneaza dupa logica aceasta. Dumnezeu nu toarna pur si simplu darurile in sufletul omului, ca pe ceva gata format, ci creeaza contextul in care ele pot fi nascute, crescute si asumate in mod real.      Cu alte cuvinte, nu primesti direct rabdarea, ci primesti situatii care cer rabdare; nu primesti direct smerenia, ci esti asezata in imprejurari care iti descopera mandria; nu primesti direct blandetea, ci esti provocata exact acolo unde ai tendinta sa reactionezi cu asprime.     Asa cum invata Sfantul Cuvios Ambrozie de la Optina in Patericul de la Optina , drumul spre s...

  In societatea contemporana, termenul de cunoastere de sine este folosit pe scara larga in psihologie si psihoterapie. Multi oameni sunt invitati sa se „ analizeze“, sa- si identifice tiparele de gandire si emotie, si sa- si inteleaga mecanismele interne pentru a trai mai eficient si mai echilibrat. Aceasta cunoastere de sine, desi utila, ramane la nivelul unei intelegeri interioare , psihologice, orientate catre reducerea simptomelor si cresterea performantelor personale.   In Ortodoxie insa, cunoasterea de sine nu este un scop in sine, nici un proiect de auto- ajutorare sau autoanaliza abstracta. Adevarata cunoastere de sine este cunoasterea de sine in lumina Adevarului , adica in relatie vie cu Hristos, cu Evanghelia si cu lucrarile duhovnicesti ale Sfintilor Parinti.         1. Cunoasterea de sine – ce inseamna ea in psihologia seculara In psihologia moderna, cunoasterea de sine presupune adesea observarea si intelegerea propriilor trairi, reactii e...

  „ Trebuie sa te pui pe tine pe primul loc”   un adevar psihologic care poate intra in tensiune cu Evanghelia.      In ultimii ani, unul dintre cele mai raspandite mesaje ale psihologiei moderne este acesta: „ Trebuie sa te pui pe tine pe primul loc.”   Ni se spune adesea ca este sanatos sa ne protejam spatiul personal, sa ne respectam limitele, sa avem grija de nevoile noastre emotionale si sa nu ne sacrificam excesiv pentru ceilalti.     Acest mesaj apare ca un raspuns la o realitate dureroasa : e xista multe situatii in care oamenii se pierd pe ei insisi in relatii, traiesc in dependenta emotionala sau tolereaza comportamente nedrepte din partea celor din jur. Uneori oamenii ajung sa faca totul pentru ceilalti si, in acest proces, isi neglijeaza complet propria persoana.       Psihologia a observat aceste realitati si a incercat sa aduca un echilibru.  De aceea, aceasta  incurajeaza oamenii sa invete sa isi re...