Blandetea adevarata nu este slabiciune, nu este lipsa de reactie sau pasivitate. O inima care a fost inmuiata de smerenie, iar smerenia nu este altceva decat rodul unei legaturi vii, adanci, tainice cu Dumnezeu. Fara aceasta legatura, fara acest izvor continuu de lumina si adevar, smerenia nu are radacini. Iar fara smerenie, nu putem simti blandetea. Putem mima un ton bland, o vorba moale, dar inima ramane tensionata, nelinistita, gata sa izbucneasca. Ce ne impiedica sa fim blande? Mai ales ca mame, dorim sa fim blande. Stim ca blandetea apropie, vindeca, da siguranta copilului. Si totusi, deseori ne trezim repezite, iritate, aspre in reactii. De ce? Pentru ca in spate se ascund ganduri si atitudini care izvorasc din mandrie , chiar daca nu le recunoastem ca atare. Cateva exemple de ganduri care blocheaza blandetea: „Nu mai suport atata plans, nu e normal sa se comporte asa.” ( eu merit liniste, ordinea din jur trebuie sa se sup...