Traim intr-o lume in care mama nu mai este doar mama:este si creator de continut, si spectator, si cautator de validare, si consumator aproape compulsiv de informatie.
Telefonul a devenit extensia mainii, iar scrolatul , o forma de dezamagire, de fuga si de amortire a propriilor emotii.
Si, poate fara sa isi dea seama, tot acesta este momentul in care multe mame isi pierd puterea, rabdarea, autoritatea si disponibilitatea de a sustine un proces real de disciplinare si de conectare cu copilul.
Acesta este un articol despre fenomenul pe care nimeni nu vrea sa il recunoasca, dar pe care toti il simtim: dependenta mamelor de retelele sociale si efectele ei devastatoare asupra copiilor.
1. Neputinta mamei in era digitala
Cea mai mare drama nu este ca mamele folosesc telefonul, ci ca telefonul a preluat rolul de gestionare emotionala.
Cand esti obosita, derutata, ranita, singura sau frustrata, scrolatul devine refugiul cel mai rapid.
Dar, de fapt, este doar o anestezie care te rupe de tine.
Si cand tu esti rupta de tine:
– nu mai ai disponibilitate emotionala
– rabdarea se reduce dramatic
– creierul ramane blocat in modul de consum, nu de relationare
– copilul incepe sa simta un vid emotional periculos
Aici incepe neputinta: nu pentru ca mama nu stie ce trebuie sa faca, ci pentru ca nu mai are resursele necesare.
2. Efectele asupra mamei
Dependenta de scrolat produce:
- suprastimulare a sistemului nervos
Informatii multe, rapide, contradictorii. Creierul nu se mai poate regla.
- scaderea capacitatii de a tolera frustrarea
Cand totul e instant, copilul devine greu de suportat.
- epuizare emotionala
Telefonul nu odihneste, doar supraincarca. Mama devine si mai obosita.
- comparatie toxica
“Celelalte mame fac mai mult.”
“Eu nu sunt suficienta.”
“Copilul meu nu e ca al lor.”
Aceasta rana adanca subrezeste mama din interior.
- pierderea vocii interioare si a intuitiei materne
Algoritmul devine mai puternic decat discernamantul.
3. Efectele asupra relatiei dintre mama si copil
Cand mama este prezenta fizic, dar absenta emotional, copilul traieste o forma subtila de abandon.
- scade atentie
Mama nu mai vede semnalele copilului.Nu mai intra in ritmul lui emotional.
- creste iritabilitatea
Copilul pare “neascultator”, dar el doar incearca sa readuca atentia mamei catre el.
- disciplina devine incoerenta
Regulile fluctueaza in functie de starea mamei, nu de nevoile copilului.
Consecintele se dau la nervi, nu din intelepciune, nu pe baza unui sistem construit.
- copilul invata ca nu merita atentia mamei decat daca face ceva extrem
Tipa.Plange.Refuza.Saboteaza.Devine anxios, dependent sau agresiv.
4. Efectele asupra copilului
Copiii mamelor dependente de telefon manifesta:
- crestere a anxietatii
Sistemul lor nervos sufera cand mama nu raspunde emotional.
- probleme de reglare emotionala
Daca mama nu se regleaza, copilul nu invata sa se regleze.
- dificultati de disciplina
Copilul nu poate accepta autoritatea unei mame absente.
- nevoi permanente de atentie
Copilul se simte invizibil.
- risc crescut de dependente digitale viitoare
Copiii imita exact modelul vazut.
5. Pericolul iminent: ruptura emotionala invizibila
Nu vorbim despre un pericol care se intampla peste ani.
Se intampla acum.
Ruptura dintre mama si copil se produce in fiecare moment in care copilul vrea ochii tai, dar vede ecranul.
In fiecare moment in care reactia ta este scurta, nervoasa, grabita, pentru ca mintea ta e in alta aplicatie.
Copilul nu stie sa explice asta.El doar simte.
Si ce simte? Ca nu conteaza.
6. Ce spun Sfintii Parinti
Sfintii Parinti avertizeaza, inca de secole, asupra a doua mari piedici:
1. imprastierea mintii
Mama isi pierde atentia, vigilenta, trezvia. Telefonul este forma ideala de imprastiere continua.
2. pierderea prezentei reale
Sfintii spun ca mama transmite har prin prezenta ei, prin privire, prin atingere, prin pacea inimii.
Cand mintea este pierduta in online, harul nu mai curge.
Cativa dintre sfintii care au vorbit despre atentia mintii:
- Sfantul Paisie Aghioritul:
“Cea mai mare lupta a omului este sa-si tina mintea acasa.”
- Sfantul Porfirie:
“Copilul simte tot ce se petrece in inima mamei. Nu poti ascunde nimic de copil, chiar daca nu vorbesti.”
- Sfantul Teofan Zavoratul:
“Slabirea atentiei duce la slabirea lucrarii duhovnicesti.”
Dependenta de telefon este exact aceasta: slabirea mintii si a inimii.
7. Ce e de facut ?
1. Recunoaste adevarul inaintea lui Dumnezeu
Orice transformare incepe cu adevarul. Stai cateva minute in liniste si rosteste, cu sinceritate:
“Doamne, ma pierd prea usor in telefon si imi pierd pacea.
Intoarce-ma spre copilul meu si spre mine insami.”
Recunoasterea este primul pas.
2. Observa cand scrolezi ca sa fugi de tine
De fiecare data cand mana ti se duce automat spre telefon, opreste-te si intreaba-te:
De ce fug acum? Ce simt? Ce evit? Ce ma doare? Ce nu vreau sa aud din mine?
Telefonul nu este problema., dar fuga DA.
3. Reaseaza-ti granitele cu tehnologia
Fa cateva limite blande, dar ferme:
- nu folosesc telefonul la masa
- nu stau pe telefon cand copilul imi vorbeste
- am 15 minute dimineata si 15 seara pentru social media
- imi inchid notificari care ma suprastimuleaza, imi deactivez aplicatii
4. Cultiva tacerea
Sfintii Parinti spun ca tacerea este locul in care Dumnezeu vorbeste inimii.
In timpul zilei, opreste-te pentru 30 de secunde si spune:
“Doamne, pune pace in mintea mea.” Ramai in tacere .
Aceasta intoarcere scurta aduce ordine si liniste.
5. Citeste macar 1 paragraf de intelepciune crestina pe zi
Nu ai nevoie de carti intregi, un paragraf este suficient ca sa-ti reaseze gandirea.
Alege:
- cateva randuri din Filocalie sau Sfanta Scriptura
- carti duhovnicesti ai unor Sfinti
- Acatiste/ rugaciuni
Cuvantul duhovnicesc are puterea de a restabili trezvia mintii.
6. Tine un mic jurnal al prezentei
Seara, scrie in 2-3 fraze:
- Cand am fost absenta?
- Cand am fost prezenta?
- Ce am simtit in ambele situatii?
- Ce imi doresc sa schimb maine?
Introspectia te lumineaza mai mult decat orice lista de reguli.
7. Fii blanda cu tine, dar vigilenta
Nu te condamna, dependenta de telefon este o lupta a timpurilor noastre.
Dar fii vigilenta, pentru ca Sfintii Parinti spun:
“Somnul mintii este inceputul caderii.”
Vigilenta nu este stres, este trezvie duhovniceasca.
8. Apropie-te de copilul tau prin gesturi mici, dar constante- mangaie-l
- priveste-l
- asculta-l
- intreaba-l cum i-a fost ziua
- zambeste-i
- stia langa el fara sa faci nimic
- rugati-va impreuna ( gatiti impreuna / cititi impreuna)
Comentarii
Trimiteți un comentariu