marți, 28 septembrie 2021

Jurnal de homeschooling 20-26 Septembrie

 Am numit aceasta saptamana Săptămâna Insectelor. Aproape toate activitățile le-am concentrat  în jurul acestor creaturi deosebite.

Asa ca am inceput prin a afla cat mai multe informatii despre insecte, am luat notite si am povestit despre fiecare.

Cateva resurse:

https://www.youtube.com/watch?v=5lOTcq3r9DY

https://www.youtube.com/watch?v=ddaGjjzYSes

https://www.youtube.com/watch?v=2pTMqKwgNHY

https://www.youtube.com/watch?v=kMzXijw9JGM

https://www.youtube.com/watch?v=EHjrqFp9OXY

https://www.youtube.com/watch?v=NlLk3YP3Pgw

Am continuat prin a merge si a explora curtea. Am gasit cateva insecte, le-am fotografiat, iar fetele au inceput sa faca un habitat pentru dragutele insecte.

 






Am trecut la craft si desen. 



Pentru limba engleza am invatat cuvinte noi-insecte, tema my room si cateva actiuni-jump, catch, push, pull, fly. 





Teodora exersa "jump" peste plusuri.


"Mami, putem face un proiect?" Asta este intrebarea cand vor sa amestece ingrediente. 



Au facut si cateva fise de lucru, cu tematica insecte.








Cantece, poezii si ghicitori

https://www.youtube.com/watch?v=ftYVl4um41w

https://www.youtube.com/watch?v=9152_GZo3Uo

https://ro.pinterest.com/pin/410109109799578518/

https://ro.pinterest.com/pin/705446729110253632/ 

https://ro.pinterest.com/pin/323837029447979497/

https://www.pinterest.com/pin/511299363935644636/

 

Fetele au ajutat la facut sarmalute. Maria se descurca foarte bine.


Spre finalul saptamanii, am lucrat cateva libelule.




Duminica am vorbit despre Pescuirea minunata si am facut un craft - barcuta origami, pestisori decupati si pe Simon-Petru.




 

  O săptămână cu spor!





vineri, 24 septembrie 2021

Ce fel de mama sunt?

 Sunt o mama care a greșit și care încă mai greșește, care are regrete, dar și aduceri aminte de momente pline de bucurie. 

As fi ales și aș fi făcut altfel, dar aleg sa nu fiu ancorată în neputințele mele , aleg să mă detașez de ele și să încerc să fiu mai buna azi, sa fac mai mult azi, sa îmi arat iubirea mai mult azi și să greșesc mai puțin azi.

Sunt o mama-om, sunt o mama-femeie, sunt o mama-sotie, sunt o mama-copil al lui Dumnezeu, sunt o mama-fiica, sunt o mama-prietena, sunt o mama.


 Sunt o mama care permite fiicelor ei : 

➡️să pună mâna pe rame, melci, limacși, pisici și aproape tot din natura 

➡️să "facă mancare", amestecând ingrediente ➡️să pună întrebări 

➡️să spună "nu" atunci când nu vor sa facă/spună ceva 

➡️să plângă când simt asta

➡️să nu urmeze programul zilnic, uneori 

➡️să ajute la treburi 

➡️să încerce lucruri noi(să taie cu foarfece, sa coase, sa planteze)

➡️să fie frustrate atunci când spun nu anumitor atitudini 

➡️să se uite la desene 

➡️să dormim împreună, tinandu-ne în brațe 

➡️să ne jucăm "de-a ascunselea", "prinselea", "baba oarba", jocuri de rol 

➡️să refuze mâncarea care nu le place


Sunt o mama care nu permite fiicelor ei:

➡️să vorbească urat sau sa tipe între ele 

➡️să se imbranceasca, să se împingă sau să se lovească 

➡️să  mintă 

➡️ să se laude 

➡️să nu-și respecte programul de somn 

➡️să facă dezordine fara să ajute la ordonat 

➡️să se intalneasca cu un vecin și să nu salute 

➡️să aibă haine cu sclipici, Lol sau alte personaje stridente 

➡️să strice/să facă risipă de lucruri/jucării/mancare 


Sunt o mama care ar trebui sa se roage mai mult. 

Voi ce fel de mame sunteti?

marți, 21 septembrie 2021

Povestea unui fluture


"Intr-o zi, intr-un cocon aflat pe frunza unui pom, a aparut o mica gaura. Un om care trecea din intamplare prin preajma, fascinat de mica creatie a lui Dumnezeu, s-a oprit pentru a observa fluturele care se forta sa iasa. Dupa multe incercari, se parea ca fluturele a abandonat. Spatiul acela prin care se straduia sa iasa ramasese la fel de ingust.


         Parea ca fluturele a facut tot ceea ce putea si nu mai era in stare de mai mult. Atunci, omul, din bunatate si mila pentru mica faptura, neintelegand ca acel chin de a trece prin mica gaurica a coconului ii era vital acestuia, a decis sa-l ajute. A luat un cutit si a deschis coconul. Fluturele a iesit imediat, insa corpul lui era slab si anemic. Aripile sale erau putin dezvoltate si aproape ca nu se miscau. Omul a continuat sa observe crezand ca dintr-un moment in altul aripile fluturelui se vor deschide si vor putea suporta greutatea acestuia pentru a putea zbura. Acest lucru nu s-a intamplat.

         Fluturele si-a trait restul vietii tarandu-se pe pamant, cu corpul sau slab si cu aripile chircite. Nu a putut zbura niciodata. »

         Ce bine era daca omul inteleagea ca efortul pe care fluturele il depunea pentru a trece prin acel spatiu stramt ii era necesar pentru ca acesta sa creasca si sa se dezvolte. Era modalitatea prin care fluidul din corp era fortat sa ajunga in aripi pentru ca acestea sa fie pregatite pentru zbor imediat ce reusea sa se elibereze din cocon.

         Asemeni fluturilor, copiii sunt cei care invata sa-si deschida aripile catre o lume plina de mistere, iar cei care–i inconjoara le pot fi aproape pastrand distanta potrivita.

         Pentru a capata mai multa incredere in ei, pentru a invata ce inseamna sa castige dar sa si piarda, e bine ca acestia sa experimenteze, sa fie lasati sa se descurce singuri in anumite situatii. Din prea multa iubire, adultii incearca sa ii protejeze pe micuti si chiar sa faca lucruri pe care ei ar trebui sa inceapa sa le faca de mici (de exemplu: sa se incalte, sa se descalte, sa se imbrace, sa mance,…). Este bine sa le fie alaturi pentru a-i sustine incurajandu-i, nu pentru a-i face sa devina dependenti de ei. Experimentand, exersand, copiii vor invata sa depaseasca orice obstacol pe care-l pot intampina, cu credinta, curaj, intelepciune dar si cu gandirea unui invingator; pentru ca rolul adultilor care ii inconjoara este acela de a-i sustine, de a-i ajuta sa-si dezvolte gandirea, creativitatea, de a-i lasa sa gaseasca propriile solutii la problemele intampinate.

         Iubiti copiii incurajandu-i sa-si deschida aripile pentru a zbura!

– Madhavii, educatoare

Jurnal de homeschooling 14-20 septembrie

Încep cu o întrebare : credeți că educația acasă este scumpa? 

Magazinele sunt pline de materiale educative, dar v-ați pus întrebarea dacă într-adevăr avem nevoie de ele? Am putea reuși să ne întoarcem la simplitate și când vine vorba despre educație?

 Noi învățăm limba engleza folosindu-ne de biletele scrise de mână și lucrurile din casa. Săptămâna aceasta am discutat despre 5 teme: My family, My house, The five senses, The colours and the numbers (Teodora), Actions( run, walk, sit down, stand up, jump). 

Ne-am mișcat prin toată casa, ne-am jucat, ne-am folosit de lucruri simple ca fasole, creioane colorate, cuburi de lemn și am ascultat cântece specifice fiecărei teme.







Am lucrat și în caietele auxiliare, zilnic, cate 15-20 de minute. 

Le-am citit zilnic, cate 20 de minute din cartea "Din cetatea lui Eu in Cetatea lui Tu". Am discutat întâmplările din carte și au fost foarte receptive mesajelor de dincolo de cuvinte. 

Maria a scris 2 cărticele( pagini pe care le scrie, desenează și le capsează). Ii scriu zilnic cate 5-6 propoziții pe care sa le citească, aleg cate ceva amuzant, personaje care îi plac sau despre familia noastră. Este oarecum intimidata sa citească din cărți. Dar se observă un progres. 

Teodora și-a îmbogățit vocabularul atât în limba română, cât și în engleză. Activitatea preferata este decupatul/tăierea cu foarfecele. A invatat un cântec și o poezie. 









Acestea sunt activitățile noastre, nu le-am surprins pe toate, dar a fost o săptămână plină de cunoaștere și joaca.


joi, 16 septembrie 2021

5 nevoi ale mamei casnice

 Sunt o femeie casnica de 8 ani, de când s-a format familia noastră.

 Sunt o mama casnica de 6 ani, de când s-a născut prima noastră fetita. 

Casnica...este un termen învechit, demodat? 

 Stay at home mom - suna mai bine? Housewife, homemaker? 

Intr-adevar termenii englezești pot fi mai "cool", mai la moda.


Esența este aceeași: a fi casnica înseamnă să te ocupi de cămin/ gospodărie și copii.

Ca și în orice alt domeniu, a fi casnica are propriile provocări( rutina obositoare, izolarea din viața socială, sentimentul de inutilitate, o situație financiară dificila etc) . 

Cred cu tărie că mama casnica are nevoie să își descopere valoarea și să strălucească acolo unde se afla, in propria "cetate".

 Am alcătuit mai jos o listă cu 5 nevoi ale mamelor casnice care odata împlinite, pot realiza aceasta transformare.

1. Mama casnica are nevoie sa fie valorizată.

De cele mai multe ori mama casnica petrece toată ziua pe lângă casa, gatind, făcând curățenie, ordine, îngrijind copiii și eventual făcând și lecții cu ei. 

Tot ceea ce ea muncește este aproape efemer odată ce podeaua spălată devine din nou murdara, geamurile strălucitoare devin într-o clipită pline de degetele, hainele așezate ordonat in dulap devin răscolite în căutarea "acelui" tricou. 

Poate și tu ai fost în situația în care ai muncit la curățenie toată ziua și la sfârșitul acesteia nu se vede mare lucru. De aici poate și ideea unora "Ce face toată ziua acasă?". 

In primul rand avem nevoie sa ne apreciem și să ne valorizam noi munca, sa trecem de stadiul de " nu e cine știe ce", la stadiul " am făcut tot ce-am putut" . 

De cate ori a venit soțul de la serviciu și a zis " Ce baie strălucitoare!" ??? Sau de cate ori ai avut tu așteptarea asta? 

Un lucru este clar: nu putem aștepta din partea celorlalți să ne ofere respectul, aprecierea daca noi nu conținem asta, daca noi nu dam valoare muncii noastre.

2. Mama casnica are nevoie de cel puțin o ieșire pe săptămână.

Rutina treburilor casnice poate fi obositoare psihic. Iar asta are legătură cu ceea ce am scris mai sus, munca pe care noi o facem este permanenta și rezultatele de scurta durata. Asta poate duce la pierderea interesului, a entuziasmului.

De aceea consider că este esențial ca măcar o dată pe săptămână mama casnica să aibă parte de o ieșire, într-un loc mai special sau chiar o simpla plimbare. Cu atât mai mult acest lucru devine necesar dacă locuiești intr-o zona mai izolata. 

Acțiunea de a ieși chiar și pentru puțin timp din aria casei da o noua vitalitate, forte proaspete și te face sa realizezi cat de recunoscătoare poți fi pentru căminul tau.

3. Mama casnica are nevoie și de alte persoane adulte cu care sa vorbeasca, nu doar cu proprii copii.

Da, știu, suntem în anii internetului și comunicarea se face ușor, dar eu mă refer la a vorbi, nu a scrie. 

Traim vremuri în care desi suntem la un click distanta, oamenii nu mai sunt apropiați. Mă voi întoarce puțin în timp, la bunicile noastre casnice care deși aveau mult mai multe activitati decât noi, astăzi, le făceau împreună: vecina, cumătra, sora, mama erau acolo. Grija fata de familie se exprima in toate formele ei, nu doar asupra copiilor. Copiii se integrau în viața familiei și nu parintii își schimbau in vreun fel purtarea după nașterea unui copil. 

A te concentra și a-ti depune toată energia în copil este un mod foarte păgubos. Ajungi sa "nu mai poti" și să răbufnești. 

Așadar este nevoie sa vorbim, sa povestim și cu alte persoane, sa avem șansa să împărtășim ceea ce simțim, chiar daca bancutele din fața porții nu mai exista. 

4. Mama casnica are nevoie să aibă un hobby.

A avea un hobby nu este o pretentie sau un moft, este o necesitate pentru o mama care sta acasă. A crea frumosul este una dintre puterile sufletești ale femeii. Fie că tricotezi(croșetezi), faci fotografii, te pasionează limbile străine sau scrii pe un blog, toate aceste activitati te scot din rutina, te fac sa te umpli de bucuria creației. 

Ba chiar mai mult, unele dintre ele pot avea și scop practic pentru familie.

 5. Mama casnica are nevoie de timp pentru ea.

La o prima vedere pare a fi un îndemn egoist: "cum sa ai grija de tine când scopul este sa slujești celorlalti?".

Desigur că acest "timp" poate fi folosit și într-un mod egoist, dar poate fi acea gura de aer proaspăt de care are nevoie o mama. 

Poate cel mai important este ca și ceilalti membri ai familiei să înțeleagă aceasta necesitate, daca nu i-ai învățat până acum asta. 

Sa nu uitam că putem oferi doar ceea ce există în interiorul nostru: vrei ca in casa ta sa fie voie buna, bucurie și o atmosfera de calm? Este nevoie sa existe acestea în tine.

A  avea timp să îți faci o rutina de îngrijire, a avea timp să citești o carte sau sa te uiți la un film, a avea timp de o rugăciune, este un timp pe care îl acorzi sufletului tau. 


Acestea au fost cele 5 nevoi identificate de mine. Ce nevoi credeți că ar mai putea fi adăugate? 

 

duminică, 12 septembrie 2021

Jurnal de homeschooling 6-13 septembrie

Luni 

Ne-am trezit mai târziu decât de obicei (8:30). După micul dejun am inceput activitățile zilei cu limba engleza. Am improvizat un joculet cu câteva figurine pe care le-am avut la îndemână. După ce am făcut câteva biletele cu denumirile lor în engleză, le-am prezentat pe fiecare în parte. 

Apoi, Maria a avut de reconstruit cuvintele folosindu-se de literele de la un alt joc. Ne-am jucat împreună vreo 40 de minute. Am exersat salutul, prezentarea de tip " Hello. Who are You? I am a pig. Nice to meet you, pig. Goodbuy! " . A fost tare amuzant pentru amandoua. 





După o scurta pauză și o gustare, Maria a lucrat din caietul de activități și la tabla,  exerciții de matematica.

Cat eu am făcut aspirat prin dormitoare, fetele au făcut câte un tablou cu fasole.






După amiază, deși cea mica era cam obosita și cam mofturoasa pentru că nu dormise la prânz, ne-am ocupat de...broasca țestoasă. Așadar, ne-am folosit de următoarele resurse:

 https://m.youtube.com/watch?v=MYulQlwOW5E 

 https://epochtimes-romania.com/news/curiozitati-despre-broasca-testoasa---232734

https://m.youtube.com/watch?v=5Rmv3nliwCs

Fetele au desenat broscute, iar Maria a conceput o cărticica pe aceasta temă. 







 Marți 

Maria a răcit, a urmat și Teo. Toată săptămâna am făcut activități relaxante, întrucât disconfortul a fost pe măsură. 

Marți am continuat jocul de limba engleza început de luni, sub alta formă. Au prezentat legume și fructe, apoi ne-am folosit de plusuri pentru a forma propoziții de tipul " The rabbit eats carrots." 





După amiază am făcut împreună covrigi de casa, fetele au ajutat la făcutul aluatului și la modelat. Am fost foarte gustoși și naturali, fata de cei din semigerii.




Miercuri 

Miercuri a fost Sfânta Maria, așa că am sarbatorit-o pe Maria noastră. Deoarece de Sfânta Teodora cea mica nu a avut tort, bunicul le-a adus un tort la amândouă. După amiază am povestit despre nașterea Maicii Domnului și părinții Ioachim și Ana. 


Joi, Vineri, Sâmbătă, Duminică

Deja ne-a luat pe toți răceala, așa că ne-am odihnit, am citit, an mai făcut câteva activități, limba engleza. 

Este duminica și ne simțim cu toții bine. Așteptăm să ne revenim complet și să ne întoarcem "la treabă" .







Multă sănătate și vouă!