Pasi spre Eucharisteo

  Slava deșartă este o patimă care, prin complexitatea și subtilitatea ei, poate subjuga sufletul omului, întunecându-i judecata și aducându-l într-o stare permanentă de suferință. Sfinții Părinți o descriu ca pe o forță puternică, capabilă să transforme dorința firească de apreciere într-o obsesie ce alimentează mândria, vanitatea și neliniștea sufletească. Manifestările slavei deșarte     1. Dorința de laudă pentru bunuri materiale   Una dintre formele cele mai vizibile ale slavei deșarte este mândria față de bunurile materiale sau darurile naturale. Omul vanitos caută admirația celor din jur pentru frumusețea trupului, voce, haine, parfumuri sau podoabe, dar și pentru îndemânarea și priceperea în anumite domenii. Această dorință de a fi lăudat îl poate determina să caute îmbogățirea, întrucât slava deșartă și iubirea de avere se nasc una pe cealaltă: cei care iubesc slava deșartă tind să se îmbogățească, iar cei bogați doresc să fie slăviți, ne învață Sfântul M...

  Exista momente in viata interioara in care omul simte ca este tras in doua directii diferite: nivelul psihologic si nivelul duhovnicesc.        Psihologia se ocupa de omul ranit, format din experiente, reactii, mecanisme de aparare si nevoi emotionale. Duhovnicia se ocupa de omul chemat, de chipul lui restaurat, de destinul lui vesnic. Una cauta echilibrul, cealalta cauta asemanarea cu Dumnezeu.    Iar uneori aceste doua miscari nu coincid imediat, pentru ca ele lucreaza in registre diferite ale fiintei.   Calea psihologica are logica ei fireasca: ea vrea sa te stabilizeze, sa te ajute sa functionezi, sa reduca suferinta si sa te invete sa traiesti fara sa te autodistrugi emotional. Ea iti spune sa te protejezi de ceea ce te raneste, sa iti intelegi limitele, sa iti accepti vulnerabilitatile, sa iti construiesti stima de sine. Toate acestea sunt necesare, reale si sanatoase. Fara ele, omul poate cadea in anxietate, depresie sau relatii toxice....

  Exista intoarceri care seamana cu o sarbatoare si exista intoarceri care seamana cu o vindecare lenta.          Primele noastre zile aici nu au avut nimic spectaculos la suprafata si tocmai de aceea au fost atat de pline in interior. Adaptarea a fost usoara. Aerul a fost  diferit, mai bland, mai respirabil, chiar daca cerul a ramas mai mult acoperit de nori si temperaturile s-au asezat cuminti intre 10 si 15 grade, ca si cum vremea insasi ne-ar fi spus: nu va grabiti, intrati incet in ritmul locului.     Primii care ne-au facut sa simtim ca nu suntem straini au fost oamenii. Nu ne cunosteau, nu aveau niciun motiv special sa fie calzi cu noi si totusi fiecare salut a avut o naturalete dezarmanta, fiecare raspuns a venit cu rabdare, fiecare privire cu bunavointa. Nu era amabilitate invatata, ci o stare de spirit. Majoritatea oamenilor vorbesc bine limba engleza.    Momentul care a asezat cu adevarat inima la locul ei a fost prima ...

  Postul este, in esenta lui, o chemare la intoarcere. O chemare lina, dar profunda, care nu vine din exterior, ci se naste in tacere, in locul acela din suflet unde omul simte dorul dupa adevar, dupa pace si dupa Dumnezeu. Pentru multi, perioada postului trece ca o succesiune de reguli, liste si incercari de vointa.    Pentru inima insa, Postul devine viu atunci cand este trait ca un drum interior, ca o calatorie asezata, constienta, facuta pas cu pas.     Calatoria Postului -  drum interior spre Inviere este o invitatie la aceasta traire, ca la un parcurs viu, in care fiecare zi aduce o deschidere noua, o intelegere mai profunda si o apropiere reala de Dumnezeu. Este un drum bland si adevarat, pe care pasesti impreuna cu alte suflete care poarta aceeasi cautare: lumina care limpezeste, pace care aseaza si prezenta divina care mangaie.   Programul este structurat in 4 trepte interioare, gandite ca un urcus firesc al inimii. Prima saptamana este dedic...

Uneori intoarcerea este mai grea decat plecarea .  Am stat 6 luni în România,  timp suficient cât să simțim dor, comparații, contraste și răspunsuri. Iar când ne-am întors în Grecia, n-a fost o decizie impulsivă. A fost una simțită în trup, în suflet și în ritmul nostru de familie. Iată cele 5 motive reale care ne-au adus înapoi:          1. Mâncarea : gust care nu se explică, se simte. În Grecia, mâncarea  e experiență, nu e doar hrană. Legumele au gustul pe care ni-l amintim din copilărie. Roșiile sunt dulci, castraveții crocanți, portocalele parfumate. Fructele și legumele nu par “umflate”, ci crescute firesc, sub soare, în ritmul lor. Simți diferența imediat: mai puține chimicale produse locale ingrediente simple Corpul reacționează : ne simtim mai plini de vitalitate , energie, dormim mai bine .      2. Marea și vremea caldă - terapie zilnică pentru copii, cat si pentru noi.    Viața lângă mare s...

  „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele…” (Ioan 15, 5). Aceste cuvinte ale Mântuitorului nu sunt o metaforă frumoasă, ci un adevăr de viață. Acestea  ne spun limpede că existența noastră nu este autonomă și nici separată de Dumnezeu. Viața curge, rodește și se împlinește doar în măsura în care rămânem uniți cu Hristos. În cadrul Sfintei Liturghii, Biserica ne așază înainte un îndemn care concentrează întreaga viață creștină: „Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.”     Nu este o formulă simbolică, ci o chemare la dăruire totală, trăită zi de zi, mai ales în spațiul cel mai apropiat nouă: familia. Viața dar primit, nu proprietate personală.  Viața este un dar primit de la Dumnezeu, menit să crească și să se înfrumusețeze până la asemănarea cu El. Nu suntem chemați să facem din viață o tragedie sau o comedie, nici să o consumăm superficial, ci să o transformăm în lucrare, în strădanie lăuntrică, în drum spre Hristo...