Alexandra Sava - Terapeut&Coach

  „Nu mai plânge, că nu e nimic." „Lasă-l, că-i trece singur." „Nu are de ce să fie supărat, i-am dat tot ce vrea." „Băieții nu plâng." „Nu mai face așa, că mă superi." Câte dintre aceste fraze le-ai auzit  sau poate chiar le-ai spus  în ultima lună? Există un mit urban parenting persistent, care circulă din generație în generație: emoțiile copilului sunt exagerate, trec de la sine, iar dacă le acorzi atenție, le întreții și răsfați copilul. „Nu-l învăța să fie mofturos", ni se spune. „Lasa-l să se descurce singur cu supărarea lui." Doar că realitatea psihologică și cea duhovnicească ne arată exact inversul. Emoția ignorată nu dispare. Se ascunde. Și acolo unde se ascunde, face rău  pe trup, pe minte și pe suflet. Acest articol nu este scris pentru a produce vinovăție, ci pentru a oferi o înțelegere integrată: ce se întâmplă cu un copil ale cărui emoții sunt sistematic ignorate, atât din perspectiva psihologiei sănătoase, cât și din cea a spiritu...

  Intr-o lume in care dezvoltarea personala a devenit aproape un limbaj comun, tot mai multi oameni incep sa isi priveasca emotiile, ranile si tiparele interioare cu dorinta sincera de schimbare. Se vorbeste despre vindecare, despre echilibru, despre eliberare emotionala si despre „cea mai buna versiune a ta”. Totusi, dincolo de toate aceste concepte, apare o intrebare esentiala: ce inseamna, de fapt, sa lucrezi cu tine intr-un mod care nu te rupe de sufletul tau, de adevar si de Dumnezeu?       1. Doua directii diferite: sinele in centrul procesului sau Dumnezeu in centrul procesului Exista doua moduri fundamentale in care omul se poate apropia de sine. Primul este centrul pe ego, specific multor forme de dezvoltare personala moderna. Aici, accentul cade pe performanta interioara, pe control emotional, pe optimizare continua si pe ideea ca omul, prin suficiente tehnici, informatii si disciplina, poate ajunge sa se „reconstruiasca” singur. In aceasta paradigma, v...

  Intrebarea „Il manipulez pe copil daca folosesc consecinte si recompense? ” nu este o simpla dilema de parenting, ci deschide o tema mult mai profunda, care atinge in mod direct intelegerea noastra despre libertate, despre iubire si despre felul in care se formeaza sufletul unui copil. Ea nu vine din superficialitate, ci dintr-o sensibilitate reala a parintilor care nu mai doresc sa repete modele dure, dictatoriale, dar care, in acelasi timp, simt ca simpla permisivitate nu construieste nimic stabil in interiorul copilului.           In acest context, perspectiva lui Alfie Kohn a castigat foarte mult teren, mai ales prin lucrarea sa cunoscuta, Parenting neconditiona t . El aduce o critica radicala sistemelor clasice de educatie bazate pe recompense si pedepse, afirmand ca acestea sunt, in esenta, forme diferite ale aceluiasi mecanism de control. Una dintre ideile sale centrale este exprimata foarte direct: „Recompensele si pedepsele sunt doua fete ale...