Pasi spre Eucharisteo

  In societatea contemporana, termenul de cunoastere de sine este folosit pe scara larga in psihologie si psihoterapie. Multi oameni sunt invitati sa se „ analizeze“, sa- si identifice tiparele de gandire si emotie, si sa- si inteleaga mecanismele interne pentru a trai mai eficient si mai echilibrat. Aceasta cunoastere de sine, desi utila, ramane la nivelul unei intelegeri interioare , psihologice, orientate catre reducerea simptomelor si cresterea performantelor personale.   In Ortodoxie insa, cunoasterea de sine nu este un scop in sine, nici un proiect de auto- ajutorare sau autoanaliza abstracta. Adevarata cunoastere de sine este cunoasterea de sine in lumina Adevarului , adica in relatie vie cu Hristos, cu Evanghelia si cu lucrarile duhovnicesti ale Sfintilor Parinti.         1. Cunoasterea de sine – ce inseamna ea in psihologia seculara In psihologia moderna, cunoasterea de sine presupune adesea observarea si intelegerea propriilor trairi, reactii e...

  „ Trebuie sa te pui pe tine pe primul loc”   un adevar psihologic care poate intra in tensiune cu Evanghelia.      In ultimii ani, unul dintre cele mai raspandite mesaje ale psihologiei moderne este acesta: „ Trebuie sa te pui pe tine pe primul loc.”   Ni se spune adesea ca este sanatos sa ne protejam spatiul personal, sa ne respectam limitele, sa avem grija de nevoile noastre emotionale si sa nu ne sacrificam excesiv pentru ceilalti.     Acest mesaj apare ca un raspuns la o realitate dureroasa : e xista multe situatii in care oamenii se pierd pe ei insisi in relatii, traiesc in dependenta emotionala sau tolereaza comportamente nedrepte din partea celor din jur. Uneori oamenii ajung sa faca totul pentru ceilalti si, in acest proces, isi neglijeaza complet propria persoana.       Psihologia a observat aceste realitati si a incercat sa aduca un echilibru.  De aceea, aceasta  incurajeaza oamenii sa invete sa isi re...

  Slava deșartă este o patimă care, prin complexitatea și subtilitatea ei, poate subjuga sufletul omului, întunecându-i judecata și aducându-l într-o stare permanentă de suferință. Sfinții Părinți o descriu ca pe o forță puternică, capabilă să transforme dorința firească de apreciere într-o obsesie ce alimentează mândria, vanitatea și neliniștea sufletească. Manifestările slavei deșarte     1. Dorința de laudă pentru bunuri materiale   Una dintre formele cele mai vizibile ale slavei deșarte este mândria față de bunurile materiale sau darurile naturale. Omul vanitos caută admirația celor din jur pentru frumusețea trupului, voce, haine, parfumuri sau podoabe, dar și pentru îndemânarea și priceperea în anumite domenii. Această dorință de a fi lăudat îl poate determina să caute îmbogățirea, întrucât slava deșartă și iubirea de avere se nasc una pe cealaltă: cei care iubesc slava deșartă tind să se îmbogățească, iar cei bogați doresc să fie slăviți, ne învață Sfântul M...