Pasi spre Eucharisteo

  „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele…” (Ioan 15, 5). Aceste cuvinte ale Mântuitorului nu sunt o metaforă frumoasă, ci un adevăr de viață. Acestea  ne spun limpede că existența noastră nu este autonomă și nici separată de Dumnezeu. Viața curge, rodește și se împlinește doar în măsura în care rămânem uniți cu Hristos. În cadrul Sfintei Liturghii, Biserica ne așază înainte un îndemn care concentrează întreaga viață creștină: „Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.”     Nu este o formulă simbolică, ci o chemare la dăruire totală, trăită zi de zi, mai ales în spațiul cel mai apropiat nouă: familia. Viața dar primit, nu proprietate personală.  Viața este un dar primit de la Dumnezeu, menit să crească și să se înfrumusețeze până la asemănarea cu El. Nu suntem chemați să facem din viață o tragedie sau o comedie, nici să o consumăm superficial, ci să o transformăm în lucrare, în strădanie lăuntrică, în drum spre Hristo...

  De multe ori ne construim viata ca pe un proiect personal. Facem planuri, stabilim directii, ne imaginam cum „ar trebui” sa fie lucrurile. Ne dorim siguranta, control, rezultate clare. Si totusi, aproape fiecare om ajunge, mai devreme sau mai tarziu, in acel punct de ruptura in care planul sau nu mai functioneaza.   Acolo incepe intrebarea dureroasa, dar mantuitoare: Este acesta planul meu sau planul lui Dumnezeu?   Sfintii Parinti au vorbit mult despre aceasta tensiune dintre voia proprie si voia lui Dumnezeu. Nu ca despre o lupta abstracta, ci ca despre o realitate concreta a vietii de zi cu zi. Sfantul Isaac Sirul spune ca radacina nelinistii omului este atasarea de voia proprie . Atata timp cat omul insista sa traiasca dupa propriul plan, chiar daca acesta pare bun, logic sau moral, in interior ramane framantare. Nu pentru ca planul ar fi neaparat gresit, ci pentru ca nu este asezat in ascultare. Voia proprie nu este pacat in sine. Devine periculoasa atunci can...

  Viata cotidiana este adesea plina de agitatie si responsabilitati, iar timpul pentru Dumnezeu poate parea limitat. Totusi, exista obiceiuri simple care ne pot ajuta sa ne apropiem mai mult de El si sa traim cu intentie, zi de zi.     Recunoaste-L pe Dumnezeu cand te trezesti Incepe ziua cu o mica rugaciune sau cu gandul la Dumnezeu. Chiar si cateva secunde in care Ii multumesti pentru viata ta si pentru ziua care incepe te pot centra si iti pot aduce pace interioara.   Fii prezent prin rugaciune in timpul zilei Ia-ti cateva momente pentru a te opri si a te ruga, chiar si pentru cateva minute. Poti sa ceri indrumare, sa multumesti pentru lucrurile bune sau sa aduci in rugaciune grijile tale.   Petrece cateva minute in lectura Scripturii Chiar si 5-10 minute pe zi de citire si meditare asupra Bibliei te pot ajuta sa intelegi mai bine voia lui Dumnezeu si sa-ti intaresti credinta.   Ai grija de corpul tau cu intentie Dumnezeu ne-a daruit trupul n...

  Este normal sa trecem prin perioade in care ne simtim deconectati de rugaciune.    Stresul, grijile, oboseala sau indoielile pot scadea dorinta de a te ruga. Aceste momente nu inseamna ca credinta noastra este mai slaba, ci ca suntem oameni si avem nevoie de sustinere si strategie pentru a ne reconecta.       1. Reflecteaza asupra rolului rugaciunii Rugăciunea ne ajută să ne cunoaștem mai bine, să ne clarificăm valori și dorințe și să ne cultivăm răbdarea, recunoștința și compasiunea. Este important să ne întrebăm cât timp acordăm cu adevărat rugăciunii și să găsim momente scurte de conectare cu Dumnezeu pe parcursul zilei, nu doar în momentele dedicate formal.  Exemplu practic: La inceputul zilei, poti spune scurt: „Doamne, ajuta-ma sa am rabdare astazi si sa vad binele in jurul meu.”    2. Identifica motivele lipsei de motivatie Îndoielile legate de eficiența rugăciunii sau distragerile zilnice pot scădea dorința de a te ruga. Stresul, a...

  Traim intr-o lume in care mama nu mai este doar mama:este si creator de continut, si spectator, si cautator de validare, si consumator aproape compulsiv de informatie. Telefonul a devenit extensia mainii, iar scrolatul , o forma de dezamagire, de fuga si de amortire a propriilor emotii. Si, poate fara sa isi dea seama, tot acesta este momentul in care multe mame isi pierd puterea, rabdarea, autoritatea si disponibilitatea de a sustine un proces real de disciplinare si de conectare cu copilul. Acesta este un articol despre fenomenul pe care nimeni nu vrea sa il recunoasca , dar pe care toti il simtim: dependenta mamelor de retelele sociale si efectele ei devastatoare asupra copiilor.   1. Neputinta mamei in era digitala Cea mai mare drama nu este ca mamele folosesc telefonul, ci ca telefonul a preluat rolul de gestionare emotionala . Cand esti obosita, derutata, ranita, singura sau frustrata, scrolatul devine refugiul cel mai rapid. Dar, de fapt, este doar o anestezie c...

  În cele trei ediții ale programului „Parenting cu Har” , am observat un fenomen interesant: atunci când vorbim despre educația morală a copiilor, multe mame simt rezistență sau îndoială față de expresii precum „Lui Dumnezeu îi place” sau „Lui Dumnezeu nu-i place” . Acest limbaj pare prea simplu, poate chiar moralizator, dar în realitate ascunde o profundă valoare pedagogică și teologică . Să explorăm împreună ( din perspectivă creștin ortodoxă  ) de ce acest concept este valoros, unde poate fi greșit înțeles și cum îl putem folosi cu discernământ în educarea copiilor.       1. ARGUMENTE PENTRU: Da, lui Dumnezeu „îi place” sau  „nu-i place” ceva 1. Scriptura folosește acest limbaj. Biblia ne arată fără echivoc că există lucruri care Îi sunt plăcute lui Dumnezeu și altele care nu sunt: „Domnul iubește dreptatea și judecata.” (Psalmul 32, 5) „Domnul urăște pe cel ce seamănă neînțelegeri între frați.” (Pilde 6,19) „Căile celor răi sunt urâte înaint...

  Autodisciplina este adesea privita ca o povara sau ca o lupta impotriva propriei persoane. În realitate, în context creștin-ortodox, ea este o cale de libertate interioară , o modalitate prin care ne apropiem de Dumnezeu și de chemarea noastră adevărată în viață.       1. Obiceiurile tale arată țelul tău în viață Ceea ce faci zi de zi, chiar și în lucruri mici, spune mai mult despre tine decât dorințele sau intențiile tale. Obiceiurile nu sunt doar rutine; ele sunt indicatori ai direcției în care îți îndrepți sufletul: Obiceiurile care duc spre Împărăție : rugăciunea zilnică, atenția la cuvântul rostit, cumpătarea, blandetea, iertarea. Ele formează un caracter care caută adevărul, lumina și pacea interioară. Obiceiurile care duc spre risipire : graba constantă, compararea cu alții, nepasarea, criticile și resentimentele. Ele epuizează energia sufletească și duc la pierderea sensului. Așadar, analiza obiceiurilor tale poate fi primul pas practic pentru a înț...

  Increderea in sine este una dintre cele mai importante calitati pe care un parinte isi doreste sa le sadeasca in copilul sau. Dar, din perspectiva crestina, aceasta incredere nu se cladeste pe ego sau pe iluzia independentei, ci pe constiinta prezentei si lucrarii lui Dumnezeu in viata noastra. Adevarata incredere nu spune „eu pot totul singur”, ci „pot totul in Hristos care ma intareste” (Filipeni 4:13).   Cand copilul invata ca puterea, curajul si intelepciunea vin de la Dumnezeu, el nu mai are nevoie sa demonstreze nimanui nimic. Nu se teme sa greseasca, pentru ca stie ca este iubit neconditionat. Si tocmai din aceasta iubire se naste increderea adevarata ,  linistita, blanda si statornica.       1. Fundamentul: Increderea in Dumnezeu, nu in sine insusi Primul pas este sa ii explicam copilului ca adevarata putere vine de la Dumnezeu. Versetul „Pot totul in Hristos care ma intareste” nu inseamna ca trebuie sa reuseasca totul singur, ci ca in fiecare...

  Trăim într-o lume care pune accent pe căutare: căutăm răspunsuri în trecut, analizăm traumele copilăriei, încercăm să înțelegem programele emoționale care ne ghidează comportamentele. Această căutare poate deveni o capcană: ne adâncim atât de mult în analiza noastră, încât ne pierdem pacea, uitând că nu suntem singuri în drumul nostru de vindecare. Psalmul 18 ne oferă o chemare simplă, dar profundă: „Doamne, de cele ascunse ale mele curățește-mă!” (Psalmul 18:13)  Această rugăciune scurtă conține esența vindecării creștine: nu este nevoie să sapi până la capăt în rănile tale, nu este nevoie să înțelegi totul sau să le controlezi. Dumnezeu cunoaște totul,  gândurile, durerile, rănile ascunse pe care nici tu nu le vezi sau nu le poți exprima.         1. Puterea smereniei și a predării În Ortodoxie, vindecarea nu începe prin autoanaliză exhaustivă, ci prin smerenie și deschidere către Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Cine se lasă pe sine l...