Este duminica. Afară este înnorat, dar nu e frig. Sunt vreo 15 grade. Astăzi stam in casa și ne bucurăm că suntem împreună.
Duminica avem un ritual la noi in familie: rugăciunea comuna. O rugăciune de mulțumire sau cerere, fiecare cum simte, o rugăciune care ne unește și întărește mult familia noastră. Incepem cu Tatăl Nostru, iar apoi fiecare spune ceea ce simte. Fetele sunt foarte incantate de acest moment al nostru.
Spre seara am văzut impreuna "Singur acasă 2". Deși anul trecut a fost primul an în care l-am urmărit împreună, in acest an Maria considera că nu mai este așa amuzant. Scenele dureroase ii provoacă milă și nu ras.
Sâmbătă am primit pachet de la părinții mei, de la tara: mere, pere, tocana cu hribi, gem de prune, brânză sărată, lapte de la văcuțe, carne porc, carne oaie.
Viata la tara este o binecuvântare. Cred că doar cei care au trecut prin experiența orasului realizează acest mare dar.
Multi dintre cei care își duc viața acolo, au multe nemulțumiri și neajunsuri.
Nu știu cât de aproape sau departe suntem fata de acel moment, acel moment în care vom reuși să ne autosustinem viața cât mai mult, dar tânjesc după acea libertate.
Zile cu tihnă!
Frumos ritualul vostru. Nu stiu daca as putea sa particip la asa ceva. In ceea ce priveste credinta/rugaciunea ... prefer singuratatea. Am ritualul meu in zi de sarbatoare, dar ...desi toti il vad sau mai exact rezultatul in candela aprinsa, prefer sa o fac singura in liniste
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru comment. Fiecare familie își are propriul ritm..
ȘtergereAdevarat. Nu tuturor ni se aplica aceeasi reteta, mai ales in ceea ce tine de suflet.
Ștergere