Mindfulness si Ortodoxia

 

In ultimii ani, tehnicile de mindfulness au devenit extrem de populare in dezvoltarea personala si in psihologie. Ele sunt prezentate ca modalitati simple de a reduce stresul, de a cultiva prezenta si de a creste capacitatea de autoreglare emotionala. Practica mindfulness presupune atentie constienta la clipa prezenta, observarea gandurilor si a emotiilor fara judecata, respiratie constienta si ancorare in corp.

Din perspectiva psihologica, beneficiile sunt reale: oamenii invata sa faca o pauza intre stimul si raspuns, sa isi observe reactiile si sa isi cultive o mai mare inteligenta emotionala,  adica sa isi recunoasca, inteleaga si gestioneze mai bine emotiile.

Totusi, daca privim prin ochii credintei ortodoxe, mindfulness are limite clare.

 

 

1. Ajutorul pe care il aduce mindfulness

• Calmare trupeasca si psihica – respiratia constienta si focusul pe prezent reduc ritmul alert si anxietatea.

• Observarea emotiilor – inveti sa nu te mai identifici complet cu furia, frica sau stresul, ci sa le privesti ca pe niste stari trecatoare.

• Pauza interioara – creeaza un spatiu intre emotie si actiune, ceea ce poate ajuta la raspunsuri mai intelepte in relatiile cu cei din jur.

• Dezvoltarea atentiei – antrenamentul constiintei de a fi prezent.

Acestea sunt instrumente bune, dar ele raman doar la nivel de psihologie si autoreglare.

2. Limitele mindfulness

• Nu atinge radacina omului – Mindfulness calmeaza valurile de la suprafata, dar nu schimba adancul inimii. Emotiile sunt doar observate, nu vindecate in radacina lor.

• Nu exista relatie – In mindfulness omul este singur cu el insusi, cu respiratia lui, cu gandurile lui. Lipseste comuniunea cu o Persoana vie, cu Dumnezeu.

• Neutralitate morala – Mindfulness invita la observare „fara judecata”. Dar in viata crestina, gandurile se discern: unele vin de la Dumnezeu, altele de la fire, altele de la potrivnic.

 

3. Unde incepe si preschimba Ortodoxia

Ortodoxia nu anuleaza atentia la prezent, ci o transfigureaza. Acolo unde mindfulness spune „respira si observa”, ortodoxia spune:

 

• „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma” – rugaciunea mintii si a inimii.

• Prezenta inaintea lui Dumnezeu – nu doar sa fiu prezent in respiratia mea, ci sa fiu constient ca respir din darul Lui.

• Vindecarea inimii – nu doar calmarea, ci transformarea: mania devine blandete, frica se preschimba in incredere, tristetea in nadejde.

• Inteligenta emotionala devine inteligenta duhovniceasca – adica discernamant intre ganduri, lucrarea virtutilor, intelegerea patimilor si curatirea lor prin har.

Ortodoxia nu refuza tehnicile de atentie si prezenta, ci le da un sens mai adanc: ele devin inceput de linistire care deschide calea spre rugaciune, spre intalnirea cu Dumnezeu si spre adevarata transformare a sufletului.

Iata mai jos cateva exemple concrete: 

         Furia

• Mindfulness: observi ca simti furie, respiri adanc, iti spui „aceasta emotie va trece”, lasi furia sa treaca fara sa actionezi impulsiv.

• Ortodoxia: faci aceeasi pauza de respiratie, dar in acel moment spui o rugaciune scurta: 

  „Doamne, da-mi blandete acum”. Nu doar ca te calmezi, ci ceri harul care poate preschimba furia in rabdare.

   

  Anxietatea in legatura cu viitorul copilului

• Mindfulness: aduci atentia in prezent, observi senzatiile din corp si gandurile de ingrijorare, iti spui „nu sunt realitate, sunt doar ganduri”.

• Ortodoxia: constientizezi gandul, apoi il aduci in rugaciune: „Doamne, incredintez viitorul copilului meu in mainile Tale”. Astfel, nu doar te desprinzi de gand, ci il asezi intr-o relatie de incredere cu Dumnezeu. 

   

  Vinovatia dupa ce ai ridicat tonul la copil

• Mindfulness: respiri adanc, observi vinovatia, o lasi sa fie prezenta, spui „e normal sa simt asta, dar trece”.

• Ortodoxia: te opresti, iti recunosti pacatul in fata lui Dumnezeu („Iarta-ma, Doamne, ca am ranit cu vorba mea”), ceri iertare copilului si te pregatesti sa te spovedesti. Vinovatia nu ramane blocata in tine, ci devine ocazie de vindecare. 

   

   

         Tristetea sau oboseala sufleteasca

• Mindfulness: iti observi gandurile, iti dai voie sa stai cu emotia, poate o insotesti cu respiratie calma.

• Ortodoxia: iti recunosti oboseala si o asezi in rugaciune: „Doamne, Tu stii cat sunt de slaba, intareste-ma”. Astfel, nu ramai singura cu emotia ta, ci o transformi in prilej de intalnire cu Dumnezeu.

   

  Relatia cu sotul

• Mindfulness: cand apare conflictul, respiri, observi ce simti, amani raspunsul pana ce te linistesti.

• Ortodoxia: dupa ce faci aceasta pauza, spui in gand o rugaciune pentru el: „Doamne, binecuvanteaza-l”, si alegi sa vezi in el chipul lui Hristos. Conflictul nu ramane doar „gestionat”, ci devine o cale de iubire si smerenie.

Mindfulness poate fi o unealta buna pentru echilibru emotional, dar ramane limitata la psihic.

 Ea ajuta ca prima treapta,  sa te opresti, sa fii atent la tine, sa nu fii dus de val. 

 

Dar doar Ortodoxia poate merge pana la radacina inimii si poate preschimba emotia in virtute, suferinta in rugaciune, tulburarea in pacea lui Hristos.

Cu alte cuvinte, mindfulness invata omul sa fie atent la sine, iar Ortodoxia il invata sa fie atent la Dumnezeu si la lucrarea Lui in sine.