Treceți la conținutul principal

Sezoanele credintei

 


Exista momente in viata ta cand prezenta lui Dumnezeu este atat de vie si de aproape incat inima ti se topeste de pace, de liniste si de o bucurie fara explicatii. Simti ca El este acolo, cu tine, in fiecare bataie de inima, in fiecare rasuflare. Si atunci crezi, cu toata fiinta ta, ca totul are un rost, ca nu esti singura, ca esti iubita si ocrotita.

Dar mai sunt si acele momente... cand nu simti nimic.
Cand te asezi la rugaciune si parca vorbesti in gol.
Cand in jurul tau e liniste, dar in suflet e neliniste.
Cand viata ti se pare grea si simti ca duci totul singura.

Ce faci atunci cand Dumnezeu pare ca a tacut?
Te intrebi daca ai gresit undeva, daca El te-a parasit.
Dar adevarul e ca si aceasta tacere e o lucrare. Una tainica si adanca.

Sfantul Ioan Scararul spune:

„Dumnezeu nu Se arata intotdeauna, ca sa nu ne facem nepasatori; dar nici nu Se ascunde mereu, ca sa nu cadem in deznadejde.”

 

 






 

Dumnezeu stie ca ai nevoie si de momente de lumina, si de momente de cautare. In acele perioade de aparenta uscaciune sufleteasca, El pregateste in tine ceva mai adanc. Iti curata radacinile credintei. Iti intareste rabdarea. Te invata sa-L iubesti nu doar pentru ca simti, ci si pentru ca alegi.

Sfantul Siluan Athonitul spunea din propria experienta:

„Pastreaza-ti mintea in iad si nu deznadajdui.”

Pare un cuvant greu, dar plin de inteles: chiar si in cele mai intunecate stari, Dumnezeu este acolo. Chiar daca nu-L simti, nu inseamna ca El a incetat sa lucreze in tine.

Poate esti chiar acum intr-un astfel de sezon.
Poate te simti obosita, confuza, goala sufleteste.
Poate nu mai stii sa te rogi sau nici nu mai simti nevoia.

Daca e asa, nu te judeca. Nu te grabi sa-ti spui ca „nu esti credincioasa suficient” sau ca „ai facut ceva gresit”.
Credinta nu este o emotie, ci o alegere constanta. O incredere care merge mai adanc decat simtirea.

Sfantul Isaac Sirul ne aduce aminte:

„Cel ce vrea sa-L afle pe Dumnezeu nu trebuie sa-L caute in simturi, ci in rabdare si in smerenie.”

 

 

Iti las mai jos cateva intrebari de introspectie, care sa te ajute sa-ti asculti inima in liniste:

  • Unde L-ai simtit ultima data pe Dumnezeu aproape de tine?

  • Cum ti-a vorbit Dumnezeu in trecut, cand poate nu-L mai auzeai?

  • Ce sezon spiritual traiesti acum? Ce ar putea sa-ti spuna acest timp?

  • Ce i-ai spune lui Dumnezeu, daca ai vorbi cu El sincer, ca unui Tata care te iubeste neconditionat?

Nu esti singura.
Sezoanele credintei vin si pleaca, dar Dumnezeu ramane. In fiecare respiratie. In fiecare zi. In fiecare clipa in care alegi sa crezi, chiar si fara sa simti.

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ignorarea emoțiilor copilului: la ce conduce psihologic/duhovnicește

  „Nu mai plânge, că nu e nimic." „Lasă-l, că-i trece singur." „Nu are de ce să fie supărat, i-am dat tot ce vrea." „Băieții nu plâng." „Nu mai face așa, că mă superi." Câte dintre aceste fraze le-ai auzit  sau poate chiar le-ai spus  în ultima lună? Există un mit urban parenting persistent, care circulă din generație în generație: emoțiile copilului sunt exagerate, trec de la sine, iar dacă le acorzi atenție, le întreții și răsfați copilul. „Nu-l învăța să fie mofturos", ni se spune. „Lasa-l să se descurce singur cu supărarea lui." Doar că realitatea psihologică și cea duhovnicească ne arată exact inversul. Emoția ignorată nu dispare. Se ascunde. Și acolo unde se ascunde, face rău  pe trup, pe minte și pe suflet. Acest articol nu este scris pentru a produce vinovăție, ci pentru a oferi o înțelegere integrată: ce se întâmplă cu un copil ale cărui emoții sunt sistematic ignorate, atât din perspectiva psihologiei sănătoase, cât și din cea a spiritu...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

5 motive pentru care ne-am reîntors în Grecia după 6 luni în Romania

Uneori intoarcerea este mai grea decat plecarea .  Am stat 6 luni în România,  timp suficient cât să simțim dor, comparații, contraste și răspunsuri. Iar când ne-am întors în Grecia, n-a fost o decizie impulsivă. A fost una simțită în trup, în suflet și în ritmul nostru de familie. Iată cele 5 motive reale care ne-au adus înapoi:          1. Mâncarea : gust care nu se explică, se simte. În Grecia, mâncarea  e experiență, nu e doar hrană. Legumele au gustul pe care ni-l amintim din copilărie. Roșiile sunt dulci, castraveții crocanți, portocalele parfumate. Fructele și legumele nu par “umflate”, ci crescute firesc, sub soare, în ritmul lor. Simți diferența imediat: mai puține chimicale produse locale ingrediente simple Corpul reacționează : ne simtim mai plini de vitalitate , energie, dormim mai bine .      2. Marea și vremea caldă - terapie zilnică pentru copii, cat si pentru noi.    Viața lângă mare s...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Efectele dependentei de retelele sociale asupra disciplinei, conexiunii si relatiei cu copilul

  Traim intr-o lume in care mama nu mai este doar mama:este si creator de continut, si spectator, si cautator de validare, si consumator aproape compulsiv de informatie. Telefonul a devenit extensia mainii, iar scrolatul , o forma de dezamagire, de fuga si de amortire a propriilor emotii. Si, poate fara sa isi dea seama, tot acesta este momentul in care multe mame isi pierd puterea, rabdarea, autoritatea si disponibilitatea de a sustine un proces real de disciplinare si de conectare cu copilul. Acesta este un articol despre fenomenul pe care nimeni nu vrea sa il recunoasca , dar pe care toti il simtim: dependenta mamelor de retelele sociale si efectele ei devastatoare asupra copiilor.   1. Neputinta mamei in era digitala Cea mai mare drama nu este ca mamele folosesc telefonul, ci ca telefonul a preluat rolul de gestionare emotionala . Cand esti obosita, derutata, ranita, singura sau frustrata, scrolatul devine refugiul cel mai rapid. Dar, de fapt, este doar o anestezie c...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe