Sunt zile in care parca nimic nu functioneaza.
Copilul e obosit si se impotriveste la orice. Ai incercat blandetea. Ai incercat fermitatea. Ai incercat sa te calmezi, sa explici, sa iti tii firea. Si totusi, ajungi la capatul puterilor. Tipi. Poate plangi. Apoi, vine vinovatia. „Iar am gresit.”
Si atunci vine intrebarea:
Cum sa fiu un parinte bun cand sunt eu insami epuizata, nervoasa, coplesita?
Raspunsul e simplu, dar adesea uitat:
Prin har. Nu prin puterea ta.
Ce inseamna sa cresti un copil cu har?
Nu inseamna ca totul va fi lin si perfect.
Nu inseamna ca nu vei mai tipa niciodata sau ca vei avea toate raspunsurile.
Inseamna ca iti recunosti neputinta si te intorci cu inima deschisa spre Dumnezeu, in fiecare zi. Inseamna ca alegi iubirea, chiar si dupa ce ai gresit. Ca ii spui copilului tau: „Imi pare rau ca am ridicat vocea. Te iubesc. Hai sa ne rugam impreuna.”
Harul nu este un sentiment. Este lucrarea lui Dumnezeu in sufletul tau, atunci cand Il lasi sa lucreze. Este puterea Sa in slabiciunea ta. Este calmul care vine dintr-o inima care stie ca nu e singura.
Copiii invata din cine suntem, nu doar din ce le spunem
Nu perfectiunea ta il va apropia pe copil de Dumnezeu, ci sinceritatea si iubirea ta. Nu controlul, ci blandetea. Nu presiunea, ci prezenta.
Un parinte cu har nu este un parinte „ideal”. Este un om in drum spre Dumnezeu, care isi creste copilul in aceeasi directie. Cu rabdare, cu rugaciune, cu multa mila – si fata de copil, si fata de sine.
Un exercitiu simplu
Incearca astazi ceva mic, dar plin de sens:
Fa semnul crucii pe fruntea copilului tau inainte de culcare. Si spune-i cu glas lin: „Domnul sa fie cu tine.”
E mai mult decat educatie. E binecuvantare. E har.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu