Treceți la conținutul principal

Parenting cu rugaciune

 

Sunt zile in care parca nimic nu functioneaza.
Copilul e obosit si se impotriveste la orice. Ai incercat blandetea. Ai incercat fermitatea. Ai incercat sa te calmezi, sa explici, sa iti tii firea. Si totusi, ajungi la capatul puterilor. Tipi. Poate plangi. Apoi, vine vinovatia. „Iar am gresit.”

Si atunci vine intrebarea:
Cum sa fiu un parinte bun cand sunt eu insami epuizata, nervoasa, coplesita?

Raspunsul e simplu, dar adesea uitat:
Prin har. Nu prin puterea ta.

 

Ce inseamna sa cresti un copil cu har?

Nu inseamna ca totul va fi lin si perfect.
Nu inseamna ca nu vei mai tipa niciodata sau ca vei avea toate raspunsurile.
Inseamna ca iti recunosti neputinta si te intorci cu inima deschisa spre Dumnezeu, in fiecare zi. Inseamna ca alegi iubirea, chiar si dupa ce ai gresit. Ca ii spui copilului tau: „Imi pare rau ca am ridicat vocea. Te iubesc. Hai sa ne rugam impreuna.”

Harul nu este un sentiment. Este lucrarea lui Dumnezeu in sufletul tau, atunci cand Il lasi sa lucreze. Este puterea Sa in slabiciunea ta. Este calmul care vine dintr-o inima care stie ca nu e singura.

 

 

 

 25 Positive Quotes About Mothers' Prayers - HubPages

 

Copiii invata din cine suntem, nu doar din ce le spunem

Nu perfectiunea ta il va apropia pe copil de Dumnezeu, ci sinceritatea si iubirea ta. Nu controlul, ci blandetea. Nu presiunea, ci prezenta.

Un parinte cu har nu este un parinte „ideal”. Este un om in drum spre Dumnezeu, care isi creste copilul in aceeasi directie. Cu rabdare, cu rugaciune, cu multa mila – si fata de copil, si fata de sine.

 

 

Un exercitiu simplu

Incearca astazi ceva mic, dar plin de sens:
Fa semnul crucii pe fruntea copilului tau inainte de culcare. Si spune-i cu glas lin: „Domnul sa fie cu tine.”
E mai mult decat educatie. E binecuvantare. E har.

 

 

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ignorarea emoțiilor copilului: la ce conduce psihologic/duhovnicește

  „Nu mai plânge, că nu e nimic." „Lasă-l, că-i trece singur." „Nu are de ce să fie supărat, i-am dat tot ce vrea." „Băieții nu plâng." „Nu mai face așa, că mă superi." Câte dintre aceste fraze le-ai auzit  sau poate chiar le-ai spus  în ultima lună? Există un mit urban parenting persistent, care circulă din generație în generație: emoțiile copilului sunt exagerate, trec de la sine, iar dacă le acorzi atenție, le întreții și răsfați copilul. „Nu-l învăța să fie mofturos", ni se spune. „Lasa-l să se descurce singur cu supărarea lui." Doar că realitatea psihologică și cea duhovnicească ne arată exact inversul. Emoția ignorată nu dispare. Se ascunde. Și acolo unde se ascunde, face rău  pe trup, pe minte și pe suflet. Acest articol nu este scris pentru a produce vinovăție, ci pentru a oferi o înțelegere integrată: ce se întâmplă cu un copil ale cărui emoții sunt sistematic ignorate, atât din perspectiva psihologiei sănătoase, cât și din cea a spiritu...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

5 motive pentru care ne-am reîntors în Grecia după 6 luni în Romania

Uneori intoarcerea este mai grea decat plecarea .  Am stat 6 luni în România,  timp suficient cât să simțim dor, comparații, contraste și răspunsuri. Iar când ne-am întors în Grecia, n-a fost o decizie impulsivă. A fost una simțită în trup, în suflet și în ritmul nostru de familie. Iată cele 5 motive reale care ne-au adus înapoi:          1. Mâncarea : gust care nu se explică, se simte. În Grecia, mâncarea  e experiență, nu e doar hrană. Legumele au gustul pe care ni-l amintim din copilărie. Roșiile sunt dulci, castraveții crocanți, portocalele parfumate. Fructele și legumele nu par “umflate”, ci crescute firesc, sub soare, în ritmul lor. Simți diferența imediat: mai puține chimicale produse locale ingrediente simple Corpul reacționează : ne simtim mai plini de vitalitate , energie, dormim mai bine .      2. Marea și vremea caldă - terapie zilnică pentru copii, cat si pentru noi.    Viața lângă mare s...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Oglinda dintre noi - o calatorie de autocunoastere in relatia mama- copil

  „Oglinda dintre noi”  4  ateliere cu viziune psiho- duhovniceasca  pentru a ma intelege pe mine ca mama, a-mi vedea copilul asa cum este si a reconstrui relatia dintre noi.   Cum ma inteleg mai bine pe mine ca mama, cum imi vad copilul asa cum este si cum reconstruiesc relatia dintre noi?   Relatia cu propriul copil ne pune adesea fata in fata cu lucruri pe care nu le-am inteles pe deplin nici despre noi insine. Descoperim frici pe care nu stiam ca le purtam, asteptari pe care le consideram firesti, reactii care ne surprind prin intensitatea lor si vulnerabilitati pe care, in alte relatii, reusim sa le tinem mai bine ascunse. Uneori, o incapatanare, un refuz sau o izbucnire a copilului ne tulbura mai mult decat ne-am fi imaginat, iar in momentele de tensiune ajungem sa spunem sau sa facem lucruri pe care, mai tarziu, le regretam.   Ne iubim copiii si ne dorim sa le oferim ceea ce au nevoie pentru a creste frumos, sa le fim sprijin, sa-i indrumam cu i...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe