Uneori, cresterea noastra personala poate arata bine pe dinafara…
Dar daca ne uitam atent, observam ca sufletul s-a asezat mai departe de Izvor.
Cresterea fara radacina devine fragila.
Si oricat am incerca sa ne tinem in echilibru… ceva tot lipseste.
1. Ai devenit mai constienta… dar te rogi mai putin
Te cunosti mai bine. Identifici trigerii, emotia, gandul.
Dar cand a fost ultima oara cand ti-ai pus capul in maini si ai spus:
„Doamne, nu mai stiu, dar vin la Tine…”?
Stii sa respiri, sa tapotezi, sa-ti spui afirmatii.
Dar ai uitat ca eliberarea reala vine cand spui: „Iti dau Tie, Doamne, ce nu pot duce singura.”
Ti-ai pus limite. Ai invatat sa te protejezi.
Dar ai inceput sa te izolezi.
Harul nu construieste ziduri, ci aseaza granite cu iubire.
Ai to-do list, obiective, rutina.
Dar nu mai ai timp pentru tacere.
Nimic nu hraneste sufletul ca 5 minute de liniste cu Dumnezeu.
5. Vorbesti frumos despre viata… dar nu mai simti bucurie in rugaciune
Ai cuvinte, claritate, viziune.
Dar rugaciunea a devenit o obligatie sau… a disparut.
Cand rugaciunea dispare, incepe oboseala fara rost.
Daca te regasesti… nu te judeca.
Doar intoarce-te.
Nu trebuie sa renunti la tot ce ai invatat.
Doar sa Il lasi pe Dumnezeu sa fie din nou in centru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu