Uneori, cresterea noastra personala poate arata bine pe dinafara…
Dar daca ne uitam atent, observam ca sufletul s-a asezat mai departe de Izvor.
Cresterea fara radacina devine fragila.
Si oricat am incerca sa ne tinem in echilibru… ceva tot lipseste.
![]()
1. Ai devenit mai constienta… dar te rogi mai putin
Te cunosti mai bine. Identifici trigerii, emotia, gandul.
Dar cand a fost ultima oara cand ti-ai pus capul in maini si ai spus:
„Doamne, nu mai stiu, dar vin la Tine…”?
Stii sa respiri, sa tapotezi, sa-ti spui afirmatii.
Dar ai uitat ca eliberarea reala vine cand spui: „Iti dau Tie, Doamne, ce nu pot duce singura.”
Ti-ai pus limite. Ai invatat sa te protejezi.
Dar ai inceput sa te izolezi.
Harul nu construieste ziduri, ci aseaza granite cu iubire.
Ai to-do list, obiective, rutina.
Dar nu mai ai timp pentru tacere.
Nimic nu hraneste sufletul ca 5 minute de liniste cu Dumnezeu.
5. Vorbesti frumos despre viata… dar nu mai simti bucurie in rugaciune
Ai cuvinte, claritate, viziune.
Dar rugaciunea a devenit o obligatie sau… a disparut.
Cand rugaciunea dispare, incepe oboseala fara rost.
Daca te regasesti… nu te judeca.
Doar intoarce-te.
Nu trebuie sa renunti la tot ce ai invatat.
Doar sa Il lasi pe Dumnezeu sa fie din nou in centru.
Comentarii
Trimiteți un comentariu