Treceți la conținutul principal

Furia , focul care poate vindeca… sau poate rani

 

Toate emotiile au fost puse de Dumnezeu in noi.
Nu ca sa ne stapaneasca.
Ci ca sa ne vorbeasca.

Furia este una dintre ele.
Si desi am invatat sa o consideram „rea”, „rusinoasa” sau „necrestina”, Sfintii Parinti ne arata ca nu emotia este pacatul, ci ceea ce facem cu ea.

„Mânia este o putere pe care Dumnezeu a sădit-o în noi pentru a lupta cu păcatul.”

 Sfântul Maxim Mărturisitorul

Am primit furia nu pentru a ne razboi cu aproapele, ci pentru a ne trezi.
Pentru a ne aprinde in lupta cea buna.
Pentru a iesi din indiferenta si a ne ridica din pasivitate.

 Furia are doua cai

1. Furia care devine energie pentru viata

 
Aceasta este furia curata, indreptata impotriva nedreptatii, impotriva pacatului, impotriva lenii duhovnicesti.
Este emotia care ne spune: „Aici s-a trecut o limita.”
Este strigatul launtric care ne cere sa ne asezam, sa spunem adevarul, sa ne intoarcem la noi si la Dumnezeu.

„Mânia este folositoare când este împotriva păcatului şi vătămătoare când este împotriva aproapelui.”

 Sfântul Ioan Scărarul

Cand o mama simte furie pentru ca nu mai poate duce totul singura… e un semn.
Cand o femeie simte furie pentru ca e tratata cu lipsa de respect… e un semn.
Furia buna este un foc care cere sa fie luminat, nu stins.

2. Furia care devine pacat

 
Aceasta este furia care nu mai cauta adevarul, ci razbunarea.
Furia care nu mai cere asezare, ci varsare.
Furia care iese neasezata si rastoarna tot in cale: relatii, cuvinte, copii, sot, sine.

„Nu te învinge pe tine cel ce te insultă, ci mânia ta.”

 Sfântul Ioan Gură de Aur

Cand nu ne mai putem opri. Cand folosim furia ca arma. Cand o lasam sa raneasca si apoi o acoperim cu vina…
atunci furia si-a pierdut rostul curat si s-a transformat in durere raspandita.

 

Psiholog.ro - Cum gestionam furia?


Furia este un foc.
Si ca orice foc – poate lumina sau poate arde.

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

5 mutari in 5 ani - 5 lectii

  Au trecut 5 ani. Si de 5 ori, ne-am facut bagajele. De 5 ori, am impachetat vieti si am despachetat inceputuri. Cu copii in brate, inima stransa si credinta ca nu ne mutam singuri. Uneori a fost decizia noastra. Alteori, viata ne-a asezat in drum. Dar dincolo de kilometri, mi-am dat seama ca fiecare mutare a fost o scoala. O scoala a inimii. A renuntarii. A ascultarii. Iata 5 lectii care au ramas cu mine. Singurele „bagaje” pe care vreau sa le pastrez mereu.         1. Viata se simplifica cand alegi ce pastrezi   Fiecare mutare m-a invatat sa las. Sa renunt. Sa aleg ce e esential. Sa pun intr-o cutie mica ce nu incapea altadata intr-un dulap intreg. Carti. Haine. Vesela. Lucruri pe care le-am cumparat candva cu entuziasm… si le-am lasat .  Am ajuns sa am mai putin si sa simt ca am mai mult. Hainele putine m-au facut sa ma imbrac cu mai multa constienta. Lucrurile simple m-au apropiat de mine. Casa cu mai putin m-a facut sa fiu mai prezenta...
Un comentariu
Citiți mai multe

Mindfulness si Ortodoxia

  In ultimii ani, tehnicile de mindfulness au devenit extrem de populare in dezvoltarea personala si in psihologie. Ele sunt prezentate ca modalitati simple de a reduce stresul, de a cultiva prezenta si de a creste capacitatea de autoreglare emotionala. Practica mindfulness presupune atentie constienta la clipa prezenta, observarea gandurilor si a emotiilor fara judecata, respiratie constienta si ancorare in corp. Din perspectiva psihologica, beneficiile sunt reale: oamenii invata sa faca o pauza intre stimul si raspuns, sa isi observe reactiile si sa isi cultive o mai mare inteligenta emotionala ,  adica sa isi recunoasca, inteleaga si gestioneze mai bine emotiile. Totusi, daca privim prin ochii credintei ortodoxe, mindfulness are limite clare.     1. Ajutorul pe care il aduce mindfulness Calmare trupeasca si psihica – respiratia constienta si focusul pe prezent reduc ritmul alert si anxietatea. Observarea emotiilor – inveti sa nu te mai identifici complet ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Smerenia – cheia catre inima copilului

  Pentru a ajunge la inima copilului tau, nu este nevoie in primul rand de tehnici, carti sau strategii sofisticate. Toate acestea pot fi de ajutor, dar ingredientul „secret” fara de care nimic nu are temei este smerenia ta .       1. Sa iti aduci aminte pentru Cine cresti copilul Parintele Sofronie Saharov spunea: „Scopul vietii pamantesti este nasterea omului ceresc in noi.” Cand aplicam acest adevar la misiunea de mama, intelegem ca nu crestem un copil doar pentru scoala, pentru o cariera sau pentru o buna reputatie, ci pentru vesnicie. Cresti un copil pentru Imparatia lui Dumnezeu. Acest gand schimba totul: felul in care ii vorbesti, rabdarea pe care ti-o aduni in momentele grele, rugaciunea pe care o inalti pentru el. 2. Sa iti vezi neputintele si sa te pocaiesti Sfantul Ioan Gura de Aur spunea: „Invata-ti copilul prin viata ta, nu doar prin cuvintele tale.” Adevarul este ca multe dintre starile si obiceiurile copilului sunt oglinda inimii noastre. Furia,...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe