Rugaciunea este mai mult decat o forma de comunicare cu Dumnezeu , este o cale de tamaduire a sufletului si a mintii. In vremuri de tulburare, frica sau oboseala interioara, rugaciunea devine un spatiu sacru in care omul se intoarce catre sursa vietii, isi pune inainte durerea si se lasa cuprins de linistea care vine din prezenta lui Dumnezeu.
In zilele noastre stiinta a inceput sa recunoasca valoarea rugaciunii ca instrument de autoreglare emotionala , adica capacitatea de a reveni la o stare de calm si echilibru dupa/inainte de o experienta stresanta.
In Ortodoxie, acest proces nu este doar unul psihologic, ci si duhovnicesc: el presupune deschiderea catre harul lui Dumnezeu, care aduce pace acolo unde sufletul este framantat.
1. Rugaciunea linisteste si aseaza inima
Rugaciunea rostita cu atentie si din inima , fie ca este rugaciunea „Tatal nostru”, Psalmul 50 sau Rugaciunea lui Iisus („Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul”) are un efect profund de calmare. Aceasta rugaciune repetitiva, ritmica, aduce mintea inapoi in trup, respinge gandurile haotice si pune sufletul in stare de ascultare si smerenie.
2. Rugaciunea activeaza prezenta si increderea
Intr-un moment de frica, furie sau confuzie, omul care se roaga nu mai ramane singur in lupta sa interioara. El se aseaza in fata lui Dumnezeu si, prin aceasta simpla apropiere, isi gaseste un sens, un sprijin si o lumina. In loc sa ramana in prizonieratul propriilor ganduri, el isi ridica ochii spre Dumnezeu, ceea ce duce la o autoreglare naturala: din frica – incredere, din agitatie – pace, din neputinta – nadejde.
3. Rugaciunea ofera un spatiu sigur pentru exprimarea emotiilor
Rugaciunea, asa cum o practica sfintii si parintii Bisericii, nu este o formula goala, ci o marturisire vie.
In rugaciune, omul poate plange, poate striga, poate tacea – si toate acestea devin forme de dialog cu Dumnezeu. In acest cadru, emotiile nu mai sunt respinse sau judecate, ci aduse cu sinceritate inaintea Celui care le poate vindeca. Astfel, apare o forma profunda de echilibrare interioara, in care sufletul este mangaiat si intarit.
4. Ritmul rugaciunii regleaza sistemul nervos
Din punct de vedere fizic, rugaciunea facuta cu respiratie constienta si voce lina poate calma sistemul nervos simpatic (cel care se activeaza in stres) si stimula sistemul parasimpatic (responsabil de relaxare si refacere). In mod traditional, in manastiri, rugaciunea este insotita de respiratii adanci si ritmice – nu intamplator. Aceasta metoda duhovniceasca are si un efect terapeutic: incetineste ritmul inimii, relaxeaza corpul si limpezeste gandurile.
5. Rugaciunea aduce tamaduire si sens
In credinta ortodoxa, toate framantarile noastre capata un sens cand sunt puse in rugaciune. Nu ne rugam doar ca sa „scapam” de suferinta, ci ca sa o intelegem, sa ne intarim in ea si sa-L lasam pe Dumnezeu sa ne modeleze prin ea. Aceasta perspectiva transforma radical trairea emotionala: nu ne mai identificam cu durerea, ci o privim ca pe un loc in care Dumnezeu lucreaza in noi.
Rugaciunea nu este doar un „exercitiu mental” sau o simpla tehnica de relaxare, ea este o intoarcere a omului catre Creatorul sau o forma de asezare in adevar si smerenie.
Iar in acest spatiu de intalnire cu Dumnezeu, sufletul se linisteste, mintea se curata, iar trupul se odihneste.
Comentarii
Trimiteți un comentariu