Pot sa cresc si sa ma dezvolt… dar fara sa ma rup de Dumnezeu?

 

Traim intr-o lume care ne spune sa evoluam, sa ne vindecam, sa ne reinventam.
Sa devenim „cea mai buna versiune a noastra”.
Sa ne depasim blocajele.
Sa ne construim viata visata.

Si multe dintre aceste indemnuri par bune. Si sunt.

Dar ce se intampla cand, in toata alergarea asta…
ne trezim mai organizate, mai performante… dar mai goale?

Ce se intampla cand nu mai stim sa ne rugam?
Cand nu mai avem timp sa stam in liniste?
Cand Dumnezeu ramane in coltul sufletului, iar in centru e doar: obiectiv, strategie, mindset, eu, eu, eu...

 

Am auzit femei spunand:

Ma simt tot mai confuza intre dorinta de a ma vindeca si frica de a-L pierde pe Dumnezeu.
Am citit atatea carti de dezvoltare personala… dar ceva in mine a ramas nelinistit.
Parca ma bazez doar pe mine. Si cand nu reusesc... ma prabusesc.

 

 

 

 

Da, poti sa cresti.

Da, poti sa lucrezi cu tine.

Dar nu e nevoie sa te rupi de Dumnezeu ca sa faci asta.
Nu trebuie sa alegi intre rugaciune si introspectie.
Intre echilibru si credinta.
Intre blandete fata de tine si intoarcere catre El.

Poti sa te cunosti mai bine – si totusi sa-L lasi pe Dumnezeu sa te defineasca.

Poti sa iti pui limite – dar fara sa Il scoti pe Dumnezeu din ecuatie.
Poti sa vrei liniste – dar nu o liniste care te separa, ci una care te aseaza si te deschide catre ceilalti.