Treceți la conținutul principal

Bine ai venit, toamna!

 Începutul de toamna este perioada mea preferata din an. Răcoarea dimineții, croncaneala ciorilor, mirosul de fum, amiezile călduțe, toate îmi dau o stare de bucurie și mă inspiră.

 


Planurile mele pentru aceasta prima luna de septembrie cuprind atât activități de îngrijire, organizare și gospodărire a casei, cat și cele de hobby( croșetat, blog) și homeschooling.

🍁Organizarea căminului 

A venit timpul "despărțirii" de hainele verii, asa că le impachetez in saci și cutii. Deoarece avem un spatiu de depozitare destul de restrâns, am găsit un locușor numai bun sub placajul paturilor. Am găsit această soluție la o mămică pe YouTube, recunosc că nu mi-a venit până acum aceasta idee. 

Mai am de copt vinete și ardei, de făcut sucul de roșii, o tocana și câteva punguțe cu legume pentru ciorba. 

Îmi propun ca in fiecare săptămână să gătesc împreună cu fetele o rețetă cu iz de toamna(gomboti, plăcinte cu mere, dovleac, brioșe, melci). 

🍁Hobby și relaxare 

In ceea ce privește crosetatul lucrez la 2 jachete pentru fete și am în vedere să încep niste seturi de fular și băscute, apoi ciupici.🙂 Mă pregătesc cu fire in culorile toamnei: portocaliu, galben, roșu.

Voi continua sa scriu pe blog, fara o planificare anume, ci doar atunci când voi fi inspirata sa o fac. 

Intentionez sa ajungem luna aceasta la Mănăstirea Cetățuia, Mănăstirea Frumoasa, Gradina Botanica, pădure și la Catedrala, la Sfânta Parascheva.

🍁Homeschooling 

Luna aceasta voi continua ceea ce am inceput de luna trecuta: lucrul în caietele auxiliare, limba engleza, exersarea cititului, proiecte craft. 

Vom culege "comori" in plimbările noastre și le vom folosi la diferite activități: frunze, conuri, ghinde, măceșe etc. 


Sa ne bucuram de toamna !

Voi ce planuri aveți pentru luna septembrie?


Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ignorarea emoțiilor copilului: la ce conduce psihologic/duhovnicește

  „Nu mai plânge, că nu e nimic." „Lasă-l, că-i trece singur." „Nu are de ce să fie supărat, i-am dat tot ce vrea." „Băieții nu plâng." „Nu mai face așa, că mă superi." Câte dintre aceste fraze le-ai auzit  sau poate chiar le-ai spus  în ultima lună? Există un mit urban parenting persistent, care circulă din generație în generație: emoțiile copilului sunt exagerate, trec de la sine, iar dacă le acorzi atenție, le întreții și răsfați copilul. „Nu-l învăța să fie mofturos", ni se spune. „Lasa-l să se descurce singur cu supărarea lui." Doar că realitatea psihologică și cea duhovnicească ne arată exact inversul. Emoția ignorată nu dispare. Se ascunde. Și acolo unde se ascunde, face rău  pe trup, pe minte și pe suflet. Acest articol nu este scris pentru a produce vinovăție, ci pentru a oferi o înțelegere integrată: ce se întâmplă cu un copil ale cărui emoții sunt sistematic ignorate, atât din perspectiva psihologiei sănătoase, cât și din cea a spiritu...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

5 motive pentru care ne-am reîntors în Grecia după 6 luni în Romania

Uneori intoarcerea este mai grea decat plecarea .  Am stat 6 luni în România,  timp suficient cât să simțim dor, comparații, contraste și răspunsuri. Iar când ne-am întors în Grecia, n-a fost o decizie impulsivă. A fost una simțită în trup, în suflet și în ritmul nostru de familie. Iată cele 5 motive reale care ne-au adus înapoi:          1. Mâncarea : gust care nu se explică, se simte. În Grecia, mâncarea  e experiență, nu e doar hrană. Legumele au gustul pe care ni-l amintim din copilărie. Roșiile sunt dulci, castraveții crocanți, portocalele parfumate. Fructele și legumele nu par “umflate”, ci crescute firesc, sub soare, în ritmul lor. Simți diferența imediat: mai puține chimicale produse locale ingrediente simple Corpul reacționează : ne simtim mai plini de vitalitate , energie, dormim mai bine .      2. Marea și vremea caldă - terapie zilnică pentru copii, cat si pentru noi.    Viața lângă mare s...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Efectele dependentei de retelele sociale asupra disciplinei, conexiunii si relatiei cu copilul

  Traim intr-o lume in care mama nu mai este doar mama:este si creator de continut, si spectator, si cautator de validare, si consumator aproape compulsiv de informatie. Telefonul a devenit extensia mainii, iar scrolatul , o forma de dezamagire, de fuga si de amortire a propriilor emotii. Si, poate fara sa isi dea seama, tot acesta este momentul in care multe mame isi pierd puterea, rabdarea, autoritatea si disponibilitatea de a sustine un proces real de disciplinare si de conectare cu copilul. Acesta este un articol despre fenomenul pe care nimeni nu vrea sa il recunoasca , dar pe care toti il simtim: dependenta mamelor de retelele sociale si efectele ei devastatoare asupra copiilor.   1. Neputinta mamei in era digitala Cea mai mare drama nu este ca mamele folosesc telefonul, ci ca telefonul a preluat rolul de gestionare emotionala . Cand esti obosita, derutata, ranita, singura sau frustrata, scrolatul devine refugiul cel mai rapid. Dar, de fapt, este doar o anestezie c...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe