Sunt o mama care a greșit și care încă mai greșește, care are regrete, dar și aduceri aminte de momente pline de bucurie.
As fi ales și aș fi făcut altfel, dar aleg sa nu fiu ancorată în neputințele mele , aleg să mă detașez de ele și să încerc să fiu mai buna azi, sa fac mai mult azi, sa îmi arat iubirea mai mult azi și să greșesc mai puțin azi.
Sunt o mama-om, sunt o mama-femeie, sunt o mama-sotie, sunt o mama-copil al lui Dumnezeu, sunt o mama-fiica, sunt o mama-prietena, sunt o mama.
Sunt o mama care permite fiicelor ei :
➡️să pună mâna pe rame, melci, limacși, pisici și aproape tot din natura
➡️să "facă mancare", amestecând ingrediente ➡️să pună întrebări
➡️să spună "nu" atunci când nu vor sa facă/spună ceva
➡️să plângă când simt asta
➡️să nu urmeze programul zilnic, uneori
➡️să ajute la treburi
➡️să încerce lucruri noi(să taie cu foarfece, sa coase, sa planteze)
➡️să fie frustrate atunci când spun nu anumitor atitudini
➡️să se uite la desene
➡️să dormim împreună, tinandu-ne în brațe
➡️să ne jucăm "de-a ascunselea", "prinselea", "baba oarba", jocuri de rol
➡️să refuze mâncarea care nu le place
Sunt o mama care nu permite fiicelor ei:
➡️să vorbească urat sau sa tipe între ele
➡️să se imbranceasca, să se împingă sau să se lovească
➡️să mintă
➡️ să se laude
➡️să nu-și respecte programul de somn
➡️să facă dezordine fara să ajute la ordonat
➡️să se intalneasca cu un vecin și să nu salute
➡️să aibă haine cu sclipici, Lol sau alte personaje stridente
➡️să strice/să facă risipă de lucruri/jucării/mancare
Sunt o mama care ar trebui sa se roage mai mult.
Voi ce fel de mame sunteti?
Sunt o mamă care striga, care își pierde răbdarea poate prea repede și în același moment îmi și pare rău.Sunt o mamă care își cere iertare, care vorbește cu copii ei despre neputintele ei și despre faptul ca se lupta în fiecare zi sa fie un om mai bun. Sunt o mamă care deși pun accentul pe ordinea din casa, deseori las garda jos și ii las sa alerge prin casa,sa întoarcă sufrageria ca sa-si facă corturi din perne, jocuri de întrecere, să mănânce stick-uri,pufuleți și chipsuri în camera lor cand ne uitam impreuna la o animație. Este timp de ordine mereu dar timpul de făcut amintiri e limitat.
RăspundețiȘtergereSunt o mamă ca nu permite copiilor ei să rada de neputintele altor copii, să ii desconsidere.
La fel ca tine, insist cu salutul.
În privința sclipicului am o regula.Toate la vremea lor. În copilărie mi se pare firesc sa le mai cumpar și hăinuțe cu sclipici,dar niciodată prea kitschos. Țin cont de dorințele Irinei dar alegem hăinuțe cu gust.
Mulțumim că ai împărtășit cu noi! Într-adevăr...cel mai mare dar pe care putem să îl oferim copiilor noștri este o copilărie frumoasa.
ȘtergereSunt o mamă care se străduiește să-și țină aproape copiii adolescenți (trei)... făcând și compromisuri nu de puține ori. Sunt o mamă care se roagă Domnului să-i țină copiii pe calea Lui. Sunt o mamă care am gresit mult fiind cam exigentă în copilăria lor, însă nu ezit sa le cer iertare...Sunt o mamă care ar trebui sa-I vorbească mai mult lui Dumnezeu despre copiii săi.
RăspundețiȘtergere