Treceți la conținutul principal

Pentru un cămin fericit - varianta ei

 Dacă în căminul tău îți dorești armonie, iubire și pace...



Iubește-ți soțul. Dragostea soției pentru soț este garanția fericirii în familie. O soție iubitoare trezește în soțul său dorința de a-i fi protector, ocrotitor și devine sursă de bucurie sufletească pentru soț. Fiecare soție iubitoare pătrunde interesele soțului său, îi susține planurile. Când îi este greu, ea îl încurajează prin compasiune. Prin dragostea sa, îl orientează spre țeluri înalte, îi stimulează bărbăția și responsabilitatea, îi face viața frumoasă și îi înmoaie deprinderile mai grosolane și necizelate. Dragostea pentru soț o ajută pe soție să vadă în el chipul lui Dumnezeu, să-i ierte imperfecțiunile de caracter, să cedeze și să-l recunoască pe soț a fi capul familiei.

Cinstește-l, respectă-l și ascultă de el, recunoscându-l cap al familiei. Respectul o ajută pe soție să se poarte atent, cu grijă față de soțul ei.

Fii credincioasă. Fidelitatea este starea firească a soției într-o căsnicie adevărată. Izvor de puritate și de neprihănire, soția credincioasă nu permite necinstirea soțului și nici a sa prin cuvânt ori prin faptă.

Îngrijește-ți căminul. Soția face ordine în casă, organizează mersul treburilor casnice, creează confortul...

Sprijină-l, ajută-l și bucură-l pe soț. Feminitatea soției se vădește prin capacitatea ei de a mângâia, de a încuraja și de a-l sprijini pe soț în clipele grele. Lângă o soție iubitoare, în sufletul soțului se potolește durerea provenită din dezamăgiri și eșecuri temporare. Încrederea sa în soț îi insuflă acestuia speranță și îi readuce bucuria vieții.

Roagă-te. Rugăciunea este răspunsul la toate neliniștile vieții de familie.

O soție bună este cel mai bun dar pentru un soț, îngerul său păzitor și sursă de binecuvântări nenumărate. Fericirea femeii este aceea de a da naștere vieții și de a fi izvor de iubire...

 

 Traducere si adaptare de pe un site rusesc.

”Soţiei creştine i-aş dori să se rupă, puţin câte puţin, de imaginea energicei „lady" contemporane, care este necruţătoare în judecă­ţile sale critice şi batjocoreşte neputinţele soţului său, neştiind că dragostea îndelung rabdă, este bi­nevoitoare... nu se aprinde de mânie... toate le suferă, toate le crede... toate le rabdă (I Cor. 13,4-7). Eu i-aş dori să se străduie totdeauna să-i placă soţului, fiindcă pentru el trebuie să fie cea mai frumoasă, cea mai dorită, cea mai dragă, trebuie să fie mângâietoarea lui şi izvorul lui de inspiraţie.”(Protoiereul Artemie Vladimirov)

(Cum să întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înțelepte pentru soț și soție de la sfinți și mari duhovnici, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, p. p. 59)

 

 

 

 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ignorarea emoțiilor copilului: la ce conduce psihologic/duhovnicește

  „Nu mai plânge, că nu e nimic." „Lasă-l, că-i trece singur." „Nu are de ce să fie supărat, i-am dat tot ce vrea." „Băieții nu plâng." „Nu mai face așa, că mă superi." Câte dintre aceste fraze le-ai auzit  sau poate chiar le-ai spus  în ultima lună? Există un mit urban parenting persistent, care circulă din generație în generație: emoțiile copilului sunt exagerate, trec de la sine, iar dacă le acorzi atenție, le întreții și răsfați copilul. „Nu-l învăța să fie mofturos", ni se spune. „Lasa-l să se descurce singur cu supărarea lui." Doar că realitatea psihologică și cea duhovnicească ne arată exact inversul. Emoția ignorată nu dispare. Se ascunde. Și acolo unde se ascunde, face rău  pe trup, pe minte și pe suflet. Acest articol nu este scris pentru a produce vinovăție, ci pentru a oferi o înțelegere integrată: ce se întâmplă cu un copil ale cărui emoții sunt sistematic ignorate, atât din perspectiva psihologiei sănătoase, cât și din cea a spiritu...

5 motive pentru care ne-am reîntors în Grecia după 6 luni în Romania

Uneori intoarcerea este mai grea decat plecarea .  Am stat 6 luni în România,  timp suficient cât să simțim dor, comparații, contraste și răspunsuri. Iar când ne-am întors în Grecia, n-a fost o decizie impulsivă. A fost una simțită în trup, în suflet și în ritmul nostru de familie. Iată cele 5 motive reale care ne-au adus înapoi:          1. Mâncarea : gust care nu se explică, se simte. În Grecia, mâncarea  e experiență, nu e doar hrană. Legumele au gustul pe care ni-l amintim din copilărie. Roșiile sunt dulci, castraveții crocanți, portocalele parfumate. Fructele și legumele nu par “umflate”, ci crescute firesc, sub soare, în ritmul lor. Simți diferența imediat: mai puține chimicale produse locale ingrediente simple Corpul reacționează : ne simtim mai plini de vitalitate , energie, dormim mai bine .      2. Marea și vremea caldă - terapie zilnică pentru copii, cat si pentru noi.    Viața lângă mare s...

Efectele dependentei de retelele sociale asupra disciplinei, conexiunii si relatiei cu copilul

  Traim intr-o lume in care mama nu mai este doar mama:este si creator de continut, si spectator, si cautator de validare, si consumator aproape compulsiv de informatie. Telefonul a devenit extensia mainii, iar scrolatul , o forma de dezamagire, de fuga si de amortire a propriilor emotii. Si, poate fara sa isi dea seama, tot acesta este momentul in care multe mame isi pierd puterea, rabdarea, autoritatea si disponibilitatea de a sustine un proces real de disciplinare si de conectare cu copilul. Acesta este un articol despre fenomenul pe care nimeni nu vrea sa il recunoasca , dar pe care toti il simtim: dependenta mamelor de retelele sociale si efectele ei devastatoare asupra copiilor.   1. Neputinta mamei in era digitala Cea mai mare drama nu este ca mamele folosesc telefonul, ci ca telefonul a preluat rolul de gestionare emotionala . Cand esti obosita, derutata, ranita, singura sau frustrata, scrolatul devine refugiul cel mai rapid. Dar, de fapt, este doar o anestezie c...