Treceți la conținutul principal

Pentru un cămin fericit - varianta lui

 Dacă el vrea un cămin fericit...


Să fie capul familiei. Dumnezeu, din preaplinul înțelepciunii Sale, a creat legătura sfântă a familiei. Bărbatului i-a dat un dar, iar femeii, altul... Ca șef al familiei, soțul este un exemplu de evlavie. Superioritatea soțului nu o reprezintă tirania, nici umilința ori subjugarea, ci dragostea lucrătoare. Întâietatea soțului este un lucru firesc pentru că el răspunde de nevoile sufletești ale soției sale.

Să te iubescă și să îți dăruiască bucurie sufletească. Entuziasmat de frumusețea și tandrețea ei, soțul o ajută să-și descopere feminitatea și maternitatea. Iubirea soțului pentru soție îi dă puterea de a împlini treburile casnice de zi cu zi.

Să se sfătuiască cu tine. În toate lucrurile, soțul își consideră soția cel mai important și sincer sfătuitor, îi încredințează tainele sale. Când soțul se consultă cu soția, el îndeplinește porunca „va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va uni cu femeia sa” (Facere 2, 24). Atitudinea față de sensibilitea feminină, capacitățile și talentele ei de zi cu zi îl ajută pe soț să construiască corect strategia de viață și să ia decizia potrivită.

Să rămână credincios. Fidelitatea este temelia vredniciei bărbatului, garanția fericirii căminului, a integrității duhovnicești a soțului, precum și a întregii familii.

Să păstreaze și să protejeze demnitatea și onoarea familiei. Soțul are grijă de păstrarea curăției morale a întregii familii. El reprezintă familia în societate. În spatele său, familia este ca în spatele unui zid de piatră. Soțul interacționează cu lumea înconjurătoare în cel mai înalt grad, dar și societatea îl solicită pentru treburile familiei chiar pe el!

 

Traducere și adaptare de pe un site rusesc. 


„Bărbatul crestin e perfect, e cel mai…”, si acum as fi putut însira o listă cu virtuti. Numai că bărbatul crestin nu e perfect… El nu e un om care nu poate gresi, ci e un om care tinde permanent să se apropie de modelul ideal.”(Danion Vasile, Cartea nunţii, Editura Nemira, 2003)


Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ignorarea emoțiilor copilului: la ce conduce psihologic/duhovnicește

  „Nu mai plânge, că nu e nimic." „Lasă-l, că-i trece singur." „Nu are de ce să fie supărat, i-am dat tot ce vrea." „Băieții nu plâng." „Nu mai face așa, că mă superi." Câte dintre aceste fraze le-ai auzit  sau poate chiar le-ai spus  în ultima lună? Există un mit urban parenting persistent, care circulă din generație în generație: emoțiile copilului sunt exagerate, trec de la sine, iar dacă le acorzi atenție, le întreții și răsfați copilul. „Nu-l învăța să fie mofturos", ni se spune. „Lasa-l să se descurce singur cu supărarea lui." Doar că realitatea psihologică și cea duhovnicească ne arată exact inversul. Emoția ignorată nu dispare. Se ascunde. Și acolo unde se ascunde, face rău  pe trup, pe minte și pe suflet. Acest articol nu este scris pentru a produce vinovăție, ci pentru a oferi o înțelegere integrată: ce se întâmplă cu un copil ale cărui emoții sunt sistematic ignorate, atât din perspectiva psihologiei sănătoase, cât și din cea a spiritu...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

5 motive pentru care ne-am reîntors în Grecia după 6 luni în Romania

Uneori intoarcerea este mai grea decat plecarea .  Am stat 6 luni în România,  timp suficient cât să simțim dor, comparații, contraste și răspunsuri. Iar când ne-am întors în Grecia, n-a fost o decizie impulsivă. A fost una simțită în trup, în suflet și în ritmul nostru de familie. Iată cele 5 motive reale care ne-au adus înapoi:          1. Mâncarea : gust care nu se explică, se simte. În Grecia, mâncarea  e experiență, nu e doar hrană. Legumele au gustul pe care ni-l amintim din copilărie. Roșiile sunt dulci, castraveții crocanți, portocalele parfumate. Fructele și legumele nu par “umflate”, ci crescute firesc, sub soare, în ritmul lor. Simți diferența imediat: mai puține chimicale produse locale ingrediente simple Corpul reacționează : ne simtim mai plini de vitalitate , energie, dormim mai bine .      2. Marea și vremea caldă - terapie zilnică pentru copii, cat si pentru noi.    Viața lângă mare s...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Efectele dependentei de retelele sociale asupra disciplinei, conexiunii si relatiei cu copilul

  Traim intr-o lume in care mama nu mai este doar mama:este si creator de continut, si spectator, si cautator de validare, si consumator aproape compulsiv de informatie. Telefonul a devenit extensia mainii, iar scrolatul , o forma de dezamagire, de fuga si de amortire a propriilor emotii. Si, poate fara sa isi dea seama, tot acesta este momentul in care multe mame isi pierd puterea, rabdarea, autoritatea si disponibilitatea de a sustine un proces real de disciplinare si de conectare cu copilul. Acesta este un articol despre fenomenul pe care nimeni nu vrea sa il recunoasca , dar pe care toti il simtim: dependenta mamelor de retelele sociale si efectele ei devastatoare asupra copiilor.   1. Neputinta mamei in era digitala Cea mai mare drama nu este ca mamele folosesc telefonul, ci ca telefonul a preluat rolul de gestionare emotionala . Cand esti obosita, derutata, ranita, singura sau frustrata, scrolatul devine refugiul cel mai rapid. Dar, de fapt, este doar o anestezie c...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe