Treceți la conținutul principal

Cuvintele noastre


 

„Din rodul gurii omului se satură pântecele lui; din ceea ce dă buzele lui se îndestulează. În puterea limbii este viaţa şi moartea şi cei ce o iubesc mănâncă din rodul ei.” Pil 18:20-21

Cuvintele noastre sunt viață și moarte? A pus Dumnezeu atâta putere în cuvintele noastre? Și mai mult de atât : „Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceață pentru suflet și tămăduire pentru oase.” Pil 16:24

Deci, ceea ce scot pe gură îmi poate da sănătate sau boală, abundență sau sărăcie, bucurie sau tristețe, viată sau moarte? Citesc din nou si din nou. Parcă mintea începe să se lumineze. Sunt uimită.

Cu cât citesc mai bine, cu atât înțeleg mai bine. Viața mea este și rezultatul cuvintelor mele, a gândurilor mele. „Cum îți sunt gândurile, asa îți este și viața”, zicea Starețul Tadei. Avem gânduri. Avem cuvinte. Cuvintele sunt gânduri rostite. Primul este gândul. Se naște în inima noastră. Acesta poate fi înălțător, bun, de încurajare sau de ocară, de suspiciune, de hulă. „Cum a lucrat pomul, arată rodul lui, așa și cuvântul arată gândul cel din inima omului.” Ecclesiaticul 27:6

Cum ar putea „pântecele ” meu să se sature din rodul gurii mele? Ce e „pântecele ” ? „Pântecele ” este cele necesare vieții : hrana, locuinta, haine, lucrurile exterioare de care avem nevoie. Să îmi satur aceste nevoi înseamnă să am din abundență, dar „din ce dau buzele lui se îndestulează”, cu alte cuvinte nu este vorba nici de epatare, nici de dat pe dinafară. A fi sătul: mai am pe masă, dar nu-mi mai trebuie. „Din rodul gurii sale se satură de bune omul” Pil 12:14

„Cuvintele frumoase…tămăduire pentru oase”. Deci…oasele mele, mădularele mele, pielea, ochii și părul capului meu rezonează la cuvintele mele frumoase. Dar…cât de des și mai ales, când sunt frumoase cuvintele mele? De cele mai multe ori sunt reci, acre, critice, tăioase. Cum va fi în acest caz sănătatea mea? „Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om.” Matei 15:17-20.

„Cuvintele frumoase… dulceață pentru suflet.” Sufletul nostru tânjește după înălțare, spre Harul Duhului Sfânt. Cuvintele și gândurile noastre sunt trepte de urcare la Cer sau coborâre la Iad. Liberi sau prizonieri: „Te-ai legat prin cuvintele gurii tale” Pil. 6:2 .

Stă în puterea noastră să ne supraveghem gândurile și cuvintele.Poți începe…azi, acum. Ia o foaie de hârtie și notează cuvintele care crezi că te trag in jos în viața ta. Corectează-le apoi cu o nouă listă în care le modifici sensul. Nu pot devine pot, pentru că „toate le pot întru Hristos care mă întărește”Filip 4:13. Citește această nouă listă zilnic, până simți că aceste noi cuvinte fac parte din tine.

„Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii.” Matei 12:36

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ignorarea emoțiilor copilului: la ce conduce psihologic/duhovnicește

  „Nu mai plânge, că nu e nimic." „Lasă-l, că-i trece singur." „Nu are de ce să fie supărat, i-am dat tot ce vrea." „Băieții nu plâng." „Nu mai face așa, că mă superi." Câte dintre aceste fraze le-ai auzit  sau poate chiar le-ai spus  în ultima lună? Există un mit urban parenting persistent, care circulă din generație în generație: emoțiile copilului sunt exagerate, trec de la sine, iar dacă le acorzi atenție, le întreții și răsfați copilul. „Nu-l învăța să fie mofturos", ni se spune. „Lasa-l să se descurce singur cu supărarea lui." Doar că realitatea psihologică și cea duhovnicească ne arată exact inversul. Emoția ignorată nu dispare. Se ascunde. Și acolo unde se ascunde, face rău  pe trup, pe minte și pe suflet. Acest articol nu este scris pentru a produce vinovăție, ci pentru a oferi o înțelegere integrată: ce se întâmplă cu un copil ale cărui emoții sunt sistematic ignorate, atât din perspectiva psihologiei sănătoase, cât și din cea a spiritu...

5 motive pentru care ne-am reîntors în Grecia după 6 luni în Romania

Uneori intoarcerea este mai grea decat plecarea .  Am stat 6 luni în România,  timp suficient cât să simțim dor, comparații, contraste și răspunsuri. Iar când ne-am întors în Grecia, n-a fost o decizie impulsivă. A fost una simțită în trup, în suflet și în ritmul nostru de familie. Iată cele 5 motive reale care ne-au adus înapoi:          1. Mâncarea : gust care nu se explică, se simte. În Grecia, mâncarea  e experiență, nu e doar hrană. Legumele au gustul pe care ni-l amintim din copilărie. Roșiile sunt dulci, castraveții crocanți, portocalele parfumate. Fructele și legumele nu par “umflate”, ci crescute firesc, sub soare, în ritmul lor. Simți diferența imediat: mai puține chimicale produse locale ingrediente simple Corpul reacționează : ne simtim mai plini de vitalitate , energie, dormim mai bine .      2. Marea și vremea caldă - terapie zilnică pentru copii, cat si pentru noi.    Viața lângă mare s...

Efectele dependentei de retelele sociale asupra disciplinei, conexiunii si relatiei cu copilul

  Traim intr-o lume in care mama nu mai este doar mama:este si creator de continut, si spectator, si cautator de validare, si consumator aproape compulsiv de informatie. Telefonul a devenit extensia mainii, iar scrolatul , o forma de dezamagire, de fuga si de amortire a propriilor emotii. Si, poate fara sa isi dea seama, tot acesta este momentul in care multe mame isi pierd puterea, rabdarea, autoritatea si disponibilitatea de a sustine un proces real de disciplinare si de conectare cu copilul. Acesta este un articol despre fenomenul pe care nimeni nu vrea sa il recunoasca , dar pe care toti il simtim: dependenta mamelor de retelele sociale si efectele ei devastatoare asupra copiilor.   1. Neputinta mamei in era digitala Cea mai mare drama nu este ca mamele folosesc telefonul, ci ca telefonul a preluat rolul de gestionare emotionala . Cand esti obosita, derutata, ranita, singura sau frustrata, scrolatul devine refugiul cel mai rapid. Dar, de fapt, este doar o anestezie c...