Cuvintele noastre

 

„Din rodul gurii omului se satură pântecele lui; din ceea ce dă buzele lui se îndestulează. În puterea limbii este viaţa şi moartea şi cei ce o iubesc mănâncă din rodul ei.” Pil 18:20-21

Cuvintele noastre sunt viață și moarte? A pus Dumnezeu atâta putere în cuvintele noastre? Și mai mult de atât : „Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceață pentru suflet și tămăduire pentru oase.” Pil 16:24

Deci, ceea ce scot pe gură îmi poate da sănătate sau boală, abundență sau sărăcie, bucurie sau tristețe, viată sau moarte? Citesc din nou si din nou. Parcă mintea începe să se lumineze. Sunt uimită.

Cu cât citesc mai bine, cu atât înțeleg mai bine. Viața mea este și rezultatul cuvintelor mele, a gândurilor mele. „Cum îți sunt gândurile, asa îți este și viața”, zicea Starețul Tadei. Avem gânduri. Avem cuvinte. Cuvintele sunt gânduri rostite. Primul este gândul. Se naște în inima noastră. Acesta poate fi înălțător, bun, de încurajare sau de ocară, de suspiciune, de hulă. „Cum a lucrat pomul, arată rodul lui, așa și cuvântul arată gândul cel din inima omului.” Ecclesiaticul 27:6

Cum ar putea „pântecele ” meu să se sature din rodul gurii mele? Ce e „pântecele ” ? „Pântecele ” este cele necesare vieții : hrana, locuinta, haine, lucrurile exterioare de care avem nevoie. Să îmi satur aceste nevoi înseamnă să am din abundență, dar „din ce dau buzele lui se îndestulează”, cu alte cuvinte nu este vorba nici de epatare, nici de dat pe dinafară. A fi sătul: mai am pe masă, dar nu-mi mai trebuie. „Din rodul gurii sale se satură de bune omul” Pil 12:14

„Cuvintele frumoase…tămăduire pentru oase”. Deci…oasele mele, mădularele mele, pielea, ochii și părul capului meu rezonează la cuvintele mele frumoase. Dar…cât de des și mai ales, când sunt frumoase cuvintele mele? De cele mai multe ori sunt reci, acre, critice, tăioase. Cum va fi în acest caz sănătatea mea? „Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om.” Matei 15:17-20.

„Cuvintele frumoase… dulceață pentru suflet.” Sufletul nostru tânjește după înălțare, spre Harul Duhului Sfânt. Cuvintele și gândurile noastre sunt trepte de urcare la Cer sau coborâre la Iad. Liberi sau prizonieri: „Te-ai legat prin cuvintele gurii tale” Pil. 6:2 .

Stă în puterea noastră să ne supraveghem gândurile și cuvintele.Poți începe…azi, acum. Ia o foaie de hârtie și notează cuvintele care crezi că te trag in jos în viața ta. Corectează-le apoi cu o nouă listă în care le modifici sensul. Nu pot devine pot, pentru că „toate le pot întru Hristos care mă întărește”Filip 4:13. Citește această nouă listă zilnic, până simți că aceste noi cuvinte fac parte din tine.

„Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii.” Matei 12:36