”Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi”(Tesaloniceni, 5:18)
Mă regăsesc de multe ori în ipostaza de ”Of Doamne”. Cu alte cuvinte, ma regăsesc de multe ori în ipostaza de a da vina pe Dumnezeu, de a-l pune la zid pentru că lucrurile nu se întâmplă cum vreau eu sau cum îmi place mie.
Ies din bucătărie și văd toate jucăriile împrăștiate în sufragerie >Of, Doamne, ce ați făcut aici?<
Îmi scapă din mâna cana de cafea, cana se sparge, cafeaua pe pereți >Of Doamne, Doamne!<.
”Este voia lui Dumnezeu” este diferit de este vina lui Dumnezeu. Greșelile mele, neputințele mele nu sunt responsabilitatea Lui. Dacă aș privi că tot ceea ce mi se întâmplă este un exercițiu de mântuire, dacă voia Lui este să-mi cultiv virtuțile precum răbdarea, mulțumirea, bucuria, credința și să-mi opresc pornirile rele, ca furia, pizmuirea, cârtirea, atunci...înțeleg că exteriorul și tot ce el conține îmi este lecție, chiar și cafeaua de pe perete.
Chiar atunci, în acel moment de fierbere, de stare emoțională ridicată, cum îmi pot găsi puterea de a mă raporta la Hristos? Ușor este să rostești rugăciuni, să mulțumești și să simți o stare de liniștire sufletească atunci când toate îți merg bine: copii sănătoși și ascultători, soț bun și grijuliu, bani pentru toate.
Dar cum faci și ce faci când viața are și coborâșuri, când dorințele nu se împlinesc, când cei din jur te supăra, când boala si neputința ajung la sufletul tău? Atunci, ochii se ridica spre Cer și cel mai bine e sa spui "Da, Doamne". Hristos pe Cruce a spus >Da, Doamne<. Noi nu suntem răstigniți pe cruce , ci ne ducem crucea propriilor neputințe, zilnic, împletindu-o și cu bucurii. Noi îl avem însă pe >Of Doamne<.
Să încercăm un exercițiu , fii atentă și tu de câte ori Îl hulești pe Dumnezeu . Fiecare of este cârtire. Atunci, Îl pui pe Dumnezeu în poziția de condamnat, iar pe tine în poziția de judecător.
La câți de mulți de Da, Doamne! ”Orice amărăciune, orice iuțeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru” (Efeseni 4:31).
Chiar nu știam de lucrul acesta!
RăspundețiȘtergereDe acum voi spune stop!