Treceți la conținutul principal

Oglinda dintre noi - o calatorie de autocunoastere in relatia mama- copil

 „Oglinda dintre noi”  4  ateliere cu viziune psiho- duhovniceasca  pentru a ma intelege pe mine ca mama, a-mi vedea copilul asa cum este si a reconstrui relatia dintre noi.

 

Cum ma inteleg mai bine pe mine ca mama, cum imi vad copilul asa cum este si cum reconstruiesc relatia dintre noi?

 

Relatia cu propriul copil ne pune adesea fata in fata cu lucruri pe care nu le-am inteles pe deplin nici despre noi insine. Descoperim frici pe care nu stiam ca le purtam, asteptari pe care le consideram firesti, reactii care ne surprind prin intensitatea lor si vulnerabilitati pe care, in alte relatii, reusim sa le tinem mai bine ascunse. Uneori, o incapatanare, un refuz sau o izbucnire a copilului ne tulbura mai mult decat ne-am fi imaginat, iar in momentele de tensiune ajungem sa spunem sau sa facem lucruri pe care, mai tarziu, le regretam.

 

Ne iubim copiii si ne dorim sa le oferim ceea ce au nevoie pentru a creste frumos, sa le fim sprijin, sa-i indrumam cu intelepciune si sa construim impreuna o relatie in care sa existe apropiere, incredere si respect. Cu toate acestea, iubirea si intentiile bune nu ne scutesc de dificultati. Putem sa ne dorim sincer sa ne intelegem copilul si, totusi, sa-l privim prin propriile temeri; putem sa vrem sa-l protejam si sa ajungem sa-i limitam autonomia; putem sa ne dorim sa-l invatam sa-si gestioneze emotiile, in timp ce noi insine ne pierdem echilibrul in fata unor situatii aparent marunte.

 

 


Ce se intampla, de fapt, intre noi si copilul nostru atunci cand iubirea exista, dar apropierea devine dificila?

Pentru a raspunde la aceasta intrebare, avem nevoie sa privim relatia din mai multe perspective. Este important sa intelegem cine suntem noi in rolul de mama, ce anume ne declanseaza reactiile, cum interpretam comportamentul copilului si in ce masura imaginea pe care ne-am format-o despre el corespunde copilului real, cu temperamentul, nevoile, darurile si limitele sale.

 

De multe ori, ne concentram asupra comportamentului copilului si cautam solutii pentru a-l schimba, fara sa observam suficient de atent felul in care propriile noastre reactii contribuie la dinamica relatiei. Alteori, ne invinovatim pentru orice conflict, uitand ca o relatie sanatoasa nu presupune absenta tensiunilor, ci capacitatea de a le intelege, de a ne asuma partea de responsabilitate si de a repara ceea ce s-a deteriorat.

Asadar te invit la „Oglinda dintre noi”, un parcurs de 4 ateliere interactive dedicate autocunoasterii in relatia mama - copil. Vom explora felul in care maternitatea ne influenteaza identitatea, mecanismele emotionale care se activeaza in interactiunile cu cei mici, diferentele dintre copilul real si copilul pe care ni-l imaginam si modalitatile prin care putem construi o relatie mai constienta, mai apropiata si mai echilibrata.

Nu pornim de la ideea ca trebuie sa devenim mame perfecte si nici de la presupunerea ca toate dificultatile relatiei depind de noi. Pornim de la dorinta de a intelege mai bine ceea ce se petrece intre noi si copilul nostru, pentru a putea face schimbari concrete, cu discernamant si responsabilitate.

 

 

Patru ateliere, patru perspective asupra relatiei mama - copil

 

ATELIERUL 1 :  EU, DINCOLO DE ROLUL DE MAMA

Cine sunt eu in relatia cu copilul meu?

Maternitatea ne transforma, dar poate aduce cu sine si presiunea unor asteptari greu de implinit. Avem uneori in minte o imagine despre mama care ar trebui sa fim, iar atunci cand realitatea nu corespunde acestui ideal apar vinovatia, nemultumirea si sentimentul ca nu facem suficient.

In acest atelier vom explora identitatea noastra materna, convingerile care ne influenteaza comportamentul si standardele dupa care ne evaluam reusitele si esecurile. Vom cauta sa intelegem ce ne apartine cu adevarat si ce am preluat din propria educatie, din comparatia cu alte mame sau din asteptarile celor din jur.

Experienta practica: Oglinda mamei

  • Chestionar de autocunoastere a identitatii materne.
  • Conturarea propriului portret de mama: resurse, dificultati si vulnerabilitati.
  • Identificarea asteptarilor si a standardelor care pun presiune asupra noastra.

 

ATELIERUL 2 :  CE SE INTAMPLA INTRE NOI?

Radiografia emotionala a relatiei mama–copil

De ce ajungem sa ne certam tocmai pentru lucrurile marunte? De ce anumite comportamente ale copilului ne provoaca reactii atat de intense? Cum se ajunge ca aceleasi conflicte sa se repete, chiar si atunci cand ne promitem ca data viitoare vom reactiona diferit?

Relatia mama - copil are propria dinamica emotionala, construita din reactiile, asteptarile, nevoile si vulnerabilitatile amandurora. Uneori, o situatie aparent neinsemnata activeaza frustrari acumulate, temeri sau nevoi care nu au fost exprimate si intelese.

In acest atelier vom privi dincolo de conflictul vizibil pentru a observa mecanismele care il intretin si felul in care contribuim, fara sa ne dorim, la repetarea lui.

Experienta practica: Harta relatiei noastre

  • Evaluarea incarcaturii emotionale din relatia cu propriul copil.
  • Inventarierea situatiilor tensionate si a conflictelor repetitive.
  • Identificarea cercului de reactii: ce se intampla, ce simt, cum reactionez si ce urmeaza.
  • Explorarea momentelor in care intentia de a ne apropia ajunge sa produca distanta.

 

ATELIERUL 3 :  COPILUL REAL SI COPILUL DIN MINTEA MEA

Il vad pe copilul meu sau vad ceea ce ma tem sa nu devina?

Fiecare mama isi priveste copilul si prin propria poveste de viata, prin experientele traite, prin temerile pe care le poarta si prin asteptarile pe care le are de la viitorul lui. Uneori, aceste lucruri ne ajuta sa il ocrotim si sa il indrumam; alteori, ne pot face sa interpretam comportamentul lui printr-o lentila care nu ii apartine.

Un copil energic poate fi perceput ca fiind dificil, unul retras poate fi considerat lipsit de curaj, iar o greseala fireasca varstei poate deveni, in mintea noastra, un semn ca lucrurile vor merge intr-o directie nedorita. Cand etichetele si scenariile ajung sa ocupe prea mult loc, riscam sa nu mai vedem suficient de limpede copilul real, cu temperamentul, ritmul, darurile si dificultatile sale.

In acest atelier vom explora diferentele dintre ceea ce observam la copil, ceea ce interpretam si ceea ce ne temem ca ar putea insemna comportamentul lui.

Experienta practica: Dincolo de etichete

  • Conturarea portretului copilului real, dincolo de asteptari si comparatii.
  • Identificarea proiectiilor materne si a scenariilor pe care le construim despre viitorul copilului.
  • Diferentierea dintre comportamentul observabil si interpretarea pe care i-o dam.
  • Explorarea nevoilor pe care copilul le poate exprima prin comportamentul sau, fara a presupune ca fiecare comportament are o singura explicatie.

 

ATELIERUL 4 :  O NOUA POVESTE PENTRU NOI DOI

Cum reconstruiesc relatia cu copilul meu, pornind de la ceea ce am descoperit?

Dupa ce ne-am cunoscut mai bine pe noi insine, am observat dinamica relatiei si am inceput sa ne privim copilul dincolo de proiectiile si asteptarile noastre, vine momentul sa transformam intelegerea in pasi concreti.

O relatie apropiata nu inseamna absenta conflictelor si nici renuntarea mamei la autoritate, limite sau responsabilitate. Inseamna sa invatam sa ramanem in relatie chiar si atunci cand apar neintelegeri, sa ne asumam propriile reactii, sa reparam ceea ce am ranit si sa cream un spatiu in care iubirea si adevarul pot fi exprimate impreuna.

In acest atelier vom aduna ceea ce am descoperit pe parcursul lunii si vom identifica schimbarile pe care le putem incepe in interactiunile noastre de zi cu zi.

Experienta practica: Harta unei noi relatii

  • Identificarea schimbarilor prioritare in relatia cu propriul copil.
  • Exercitiu practic de reparare relationala dupa un conflict.
  • Descoperirea unor modalitati concrete de a asculta, de a raspunde si de a pune limite fara a pierde legatura emotionala.

Cui i se adreseaza aceste ateliere?

„Oglinda dintre noi” este pentru mama care isi iubeste copilul, dar simte ca uneori propriile reactii o indeparteaza de el.

Este pentru mama care se intreaba de ce anumite situatii o tulbura atat de mult, de ce ajunge sa repete comportamente pe care si-a promis ca le va schimba si cum poate iesi din cercul vinovatiei urmate de noi reactii pe care le regreta.

Este pentru mama care isi doreste sa-si inteleaga copilul dincolo de etichete, comparatii si asteptari, fara sa renunte la rolul sau de parinte si la nevoia de a aseza limite.

Este pentru mama care simte ca relatia lor are nevoie de mai multa intelegere, de comunicare mai limpede si de o apropiere care sa nu depinda numai de zilele in care totul merge bine.

Si este pentru mama care intelege ca relatia cu propriul copil nu se construieste doar prin ceea ce il invata pe el, ci si prin disponibilitatea de a se cunoaste pe sine, de a-si asuma responsabilitatea si de a ramane deschisa invatarii.

 

Uneori, pentru a ne vedea copilul mai limpede, avem nevoie sa ne privim mai intai pe noi insine.

Relatia cu propriul copil ne poate arata atat lucruri frumoase despre noi, cat si aspecte pe care le-am evitat, le-am inteles gresit sau nu am stiut cum sa le abordam. Aceasta descoperire nu trebuie sa devina un nou motiv de autocritica, ci o ocazie de a ne asuma cu mai multa luciditate felul in care participam la relatia dintre noi.

Nu putem controla toate reactiile copilului, nu putem preveni orice conflict si nici nu putem sterge dintr-o data tiparele formate in timp. Putem, insa, sa invatam sa ne observam reactiile, sa punem intrebari mai bune, sa privim dincolo de prima interpretare si sa alegem, treptat, raspunsuri mai potrivite.



Daca doresti mai multe detalii despre organizarea si costul acestui program, lasa un mesaj pe whatsapp la numarul 0738. 270. 836 cu textul " OGLINDA DINTRE NOI". 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ignorarea emoțiilor copilului: la ce conduce psihologic/duhovnicește

  „Nu mai plânge, că nu e nimic." „Lasă-l, că-i trece singur." „Nu are de ce să fie supărat, i-am dat tot ce vrea." „Băieții nu plâng." „Nu mai face așa, că mă superi." Câte dintre aceste fraze le-ai auzit  sau poate chiar le-ai spus  în ultima lună? Există un mit urban parenting persistent, care circulă din generație în generație: emoțiile copilului sunt exagerate, trec de la sine, iar dacă le acorzi atenție, le întreții și răsfați copilul. „Nu-l învăța să fie mofturos", ni se spune. „Lasa-l să se descurce singur cu supărarea lui." Doar că realitatea psihologică și cea duhovnicească ne arată exact inversul. Emoția ignorată nu dispare. Se ascunde. Și acolo unde se ascunde, face rău  pe trup, pe minte și pe suflet. Acest articol nu este scris pentru a produce vinovăție, ci pentru a oferi o înțelegere integrată: ce se întâmplă cu un copil ale cărui emoții sunt sistematic ignorate, atât din perspectiva psihologiei sănătoase, cât și din cea a spiritu...

5 motive pentru care ne-am reîntors în Grecia după 6 luni în Romania

Uneori intoarcerea este mai grea decat plecarea .  Am stat 6 luni în România,  timp suficient cât să simțim dor, comparații, contraste și răspunsuri. Iar când ne-am întors în Grecia, n-a fost o decizie impulsivă. A fost una simțită în trup, în suflet și în ritmul nostru de familie. Iată cele 5 motive reale care ne-au adus înapoi:          1. Mâncarea : gust care nu se explică, se simte. În Grecia, mâncarea  e experiență, nu e doar hrană. Legumele au gustul pe care ni-l amintim din copilărie. Roșiile sunt dulci, castraveții crocanți, portocalele parfumate. Fructele și legumele nu par “umflate”, ci crescute firesc, sub soare, în ritmul lor. Simți diferența imediat: mai puține chimicale produse locale ingrediente simple Corpul reacționează : ne simtim mai plini de vitalitate , energie, dormim mai bine .      2. Marea și vremea caldă - terapie zilnică pentru copii, cat si pentru noi.    Viața lângă mare s...

Efectele dependentei de retelele sociale asupra disciplinei, conexiunii si relatiei cu copilul

  Traim intr-o lume in care mama nu mai este doar mama:este si creator de continut, si spectator, si cautator de validare, si consumator aproape compulsiv de informatie. Telefonul a devenit extensia mainii, iar scrolatul , o forma de dezamagire, de fuga si de amortire a propriilor emotii. Si, poate fara sa isi dea seama, tot acesta este momentul in care multe mame isi pierd puterea, rabdarea, autoritatea si disponibilitatea de a sustine un proces real de disciplinare si de conectare cu copilul. Acesta este un articol despre fenomenul pe care nimeni nu vrea sa il recunoasca , dar pe care toti il simtim: dependenta mamelor de retelele sociale si efectele ei devastatoare asupra copiilor.   1. Neputinta mamei in era digitala Cea mai mare drama nu este ca mamele folosesc telefonul, ci ca telefonul a preluat rolul de gestionare emotionala . Cand esti obosita, derutata, ranita, singura sau frustrata, scrolatul devine refugiul cel mai rapid. Dar, de fapt, este doar o anestezie c...