Treceți la conținutul principal

Împrietenește-te cu corpul tău- Partea a 2a

 

Doar că, dacă faci aceste lucruri, vei sfârși prin a plăti un preț, din moment ce nu ești separat/ă de acest corp în final. Nevoile sale și plăcerile și durerile sale sunt și ale tale. Soarta lui va fi a ta într-o zi.
Daca îți tratezi corpul frumos, ca și cum ar fi un bun prieten/ă, te vei simți bine, vei avea mai multă energie, vei fi mai rezistent/ă și probabil vei trăi mai mult.
Cum?
Amintește-ți de un moment în care ți-ai tratat frumos un prieten/ă. Care a fost atitudinea ta față de acel prieten sau față de acea prietenă și ce fel de lucruri făceai cu el sau cu ea? Ce ai simțit în interiorul tău față de acest prieten sau această prietenă?
Apoi, imaginează-ți o zi în care te porți cu corpul tău ca și cum ar fi un alt bun prieten/ă. Imaginează-ți că îl iubești pe acest prieten – corpul tău – cum îl trezești și îl ajuți să se dea jos din pat: fiind blând cu el, stând conectat/ă cu el, fară să îl grăbești….cum s-ar simți toate acestea?
Imaginează-ți cum îți prețuiești corpul în timp ce te miști dimineața – cum îi oferi cu blândețe apă, oferindu-i un duș bun și dăruindu-i o mâncare sănătoasă și delicioasă.
Cum simți această abordare?
 
Probabil că simți mai puțin stres, mai multă relaxare și calm, mai multă plăcere, mai multă ușurință și mai multă stare de conștiență în timp ce îți controlezi tu viața. Plus un sens implicit de a fi bun cu tine, din moment ce de fapt tu nu doar ai un corp, tu ești corpul; tratandu-l pe el bine, te tratezi pe tine bine.
Dacă corpul tău ar vorbi, ce crezi că ți-ar spune la finele unei zile în care l-ai tratat cu iubire?
 
Iar apoi, începe să te porți cu corpul tău într-o zi (sau câteva minute) exact cum ți-ai imaginat. Ce simți? Cum se simte? Observă orice reticență pe care o ai când ești bun/ă cu corpul tău. Poate ai sentimentul că făcând asta este o indulgență sau un păcat. Explorează această reticență sau rezistență și analizează despre ce este vorba de fapt. Apoi decide daca are vreun sens. Daca nu are un sens, atunci întoarce-te la a te purta frumos cu corpul tău.
Daca ai putea vorbi cu corpul tău, ce i-ai spune? Mai bine scrie o scrisoare corpului tău, spunandu-i ce ai simțit în trecut referitor la el și cum vrei să te porți cu el de acum înainte.
Fă-ți o lista care să conțină modalități prin care să îți prețuiești corpul, ca de exemplu : că te lași de fumat sau că pleci la serviciu mai devreme sau că acorzi acum mai mult timp micilor plăceri care oferă bucurie corpului. Apoi ia-ți angajamentul că te vei purta mai frumos cu corpul tău.
Bunătatea și blândețea încep acasă.
Casa ta este corpul tău.
(Sursa – PH.D. Rick Hanson – Just One Thing
Ar putea fi o imagine cu unul sau mai mulţi oameni şi text care spune „"Ai grijă de corpul tău. Este locul în care vei trăi toată viața."”

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ignorarea emoțiilor copilului: la ce conduce psihologic/duhovnicește

  „Nu mai plânge, că nu e nimic." „Lasă-l, că-i trece singur." „Nu are de ce să fie supărat, i-am dat tot ce vrea." „Băieții nu plâng." „Nu mai face așa, că mă superi." Câte dintre aceste fraze le-ai auzit  sau poate chiar le-ai spus  în ultima lună? Există un mit urban parenting persistent, care circulă din generație în generație: emoțiile copilului sunt exagerate, trec de la sine, iar dacă le acorzi atenție, le întreții și răsfați copilul. „Nu-l învăța să fie mofturos", ni se spune. „Lasa-l să se descurce singur cu supărarea lui." Doar că realitatea psihologică și cea duhovnicească ne arată exact inversul. Emoția ignorată nu dispare. Se ascunde. Și acolo unde se ascunde, face rău  pe trup, pe minte și pe suflet. Acest articol nu este scris pentru a produce vinovăție, ci pentru a oferi o înțelegere integrată: ce se întâmplă cu un copil ale cărui emoții sunt sistematic ignorate, atât din perspectiva psihologiei sănătoase, cât și din cea a spiritu...

5 motive pentru care ne-am reîntors în Grecia după 6 luni în Romania

Uneori intoarcerea este mai grea decat plecarea .  Am stat 6 luni în România,  timp suficient cât să simțim dor, comparații, contraste și răspunsuri. Iar când ne-am întors în Grecia, n-a fost o decizie impulsivă. A fost una simțită în trup, în suflet și în ritmul nostru de familie. Iată cele 5 motive reale care ne-au adus înapoi:          1. Mâncarea : gust care nu se explică, se simte. În Grecia, mâncarea  e experiență, nu e doar hrană. Legumele au gustul pe care ni-l amintim din copilărie. Roșiile sunt dulci, castraveții crocanți, portocalele parfumate. Fructele și legumele nu par “umflate”, ci crescute firesc, sub soare, în ritmul lor. Simți diferența imediat: mai puține chimicale produse locale ingrediente simple Corpul reacționează : ne simtim mai plini de vitalitate , energie, dormim mai bine .      2. Marea și vremea caldă - terapie zilnică pentru copii, cat si pentru noi.    Viața lângă mare s...

Efectele dependentei de retelele sociale asupra disciplinei, conexiunii si relatiei cu copilul

  Traim intr-o lume in care mama nu mai este doar mama:este si creator de continut, si spectator, si cautator de validare, si consumator aproape compulsiv de informatie. Telefonul a devenit extensia mainii, iar scrolatul , o forma de dezamagire, de fuga si de amortire a propriilor emotii. Si, poate fara sa isi dea seama, tot acesta este momentul in care multe mame isi pierd puterea, rabdarea, autoritatea si disponibilitatea de a sustine un proces real de disciplinare si de conectare cu copilul. Acesta este un articol despre fenomenul pe care nimeni nu vrea sa il recunoasca , dar pe care toti il simtim: dependenta mamelor de retelele sociale si efectele ei devastatoare asupra copiilor.   1. Neputinta mamei in era digitala Cea mai mare drama nu este ca mamele folosesc telefonul, ci ca telefonul a preluat rolul de gestionare emotionala . Cand esti obosita, derutata, ranita, singura sau frustrata, scrolatul devine refugiul cel mai rapid. Dar, de fapt, este doar o anestezie c...