Iubirea de sine #7

 De ce se numeste iubirea de argint, adica de bani, de placeri si de averi, închinare la idoli?Se numeste închinare la idoli, pentru ca cei ce iubesc banii, placerile trupului si averile se închina acestor patimi ca unor dumnezei si le pun pe acestea mai presus decât pe Ziditor. Adica, cel ce se iubeste pe sine mai mult decât pe Dumnezeu este un închinator la idoli. La fel este si cel ce se îngrijeste de mâncare, de bani, de haine, de avere, mai mult decât de suflet, de biserica, de rugaciune, de spovedanie, de milostenie. Iubirea de sine are masura iubirea de aproapele (Matei 19, 9). Iubirea de Dumnezeu nu are limita, adica este nelimitata, dupa porunca: Sa iubesti pe Dumnezeu din toata inima ta, din tot cugetul tau si din toata puterea ta (Deuteronom 6, 44-5).Cel iubitor de bani se închina banilor, în loc lui Dumnezeu. Cel lacom de mâncare îsi face pântecele sau un Dumnezeu, adica idol, dupa marturia Sfântului Apostol Pavel (Coloseni 33, 5). Iar cel ce face pacatul este rob al pacatului (Ioan 8, 34; Romani 3, 9, 16; Efeseni 2, 3; I Tesaloniceni 4, 5; Tit 3, 3; II Petru 2, 19). Deci, cine este rob al pacatului nu mai poate fi rob si fiu al lui Dumnezeu.Tocmai de aceea, Mântuitorul a pus prima conditie celui ce vrea sa-i urmeze Lui (Matei 16, 24). Şi aceasta, pentru ca, dupa cum spune Sfântul Efrem Sirul, cel ce are patima iubirii de sine are, împreuna cu ea, si toate patimile si pacatele, deoarece „iubirea de sine este maica, radacina si izvor a tot pacatul“.(Ne vorbeste parintele Cleopa, vol. 5 - Articol publicat în Ziarul Lumina din 19 noiembrie 2009)