Iubirea de sine #8

 Iubirea de sine are in vedere doua lucruri: grija pentru nevoile trupului si cea pentru impodobirea si mantuirea sufletului , prin amandoua noi aratandu­ne bucuria, multumirea si slava catre Cel ce ne­a daruit viata . A nu avea grija de acestea doua este un pacat impotriva lui Dumnezeu Insusi si a iubirii Lui creatoare. 

Grija fata de trup trebuie inteleasa ca hranirea lui inspre sanatate, iar nu inspre mancare fara masura, desfranare sau ca impodobire spre slava desarta dupa cum si Sfantul Apostol Pavel ne invata “Iar grija trupului sa nu o faceti spre pofte”.

 Grija pentru suflet are o arie de cuprindere mai larga in lucrarea de mantuire , pornind de la cele zece porunci , pana la iubirea de vrajmasi si jertfa de sine pentru aproapele. Cel ce se ingrijeste de suflet il apara de orice rautate ar incerca cel rau sa­i strecoare inlauntrul sau , luptandu­se, fie prin rugaciune, fie cu sabia si scutul Cuvantului Evangheliei sau cu postul a indeparta din minte gandurile cele rele si a nu le lasa sa se scoboare in inima, adica a nu deveni traire patimasa. 

Prin iubirea de sine, omul considera o cinste primita de la Dumnezeu, prin Cuvantul Sau intrupat, puterea de a­si ierta semenul caci Insusi Iisus Hristos ne­a invatat sa ne rugam : “Si ne iarta noua greselile noastre precum iertam si noi gresitilor nostri“. Caci iertand altora dobandim iertarea pentru greselile proprii. Si tot Mantuitorul ne invata in pilda celor doi datornici ca cel caruia i se iarta putin putin iubeste, iar cel caruia I se iarta mult mult iubeste. Deci cu cat ne inmuiem inimile si iertam mai mult cu atat consolidam relatiile noastre cu semenii in iubire. Parintele Cleopa Ilie, vesnica fie­i pomenirea cu cei drepti, ne indeamna si el astfel: “Fata de Dumnezeu sa ai inima de fiu ascultator; fata de semeni, inima de mama; iara fata de tine insuti, inima de judecator “. Inima de mama de­am avea fata de toti semenii , am sti si­am putea foarte usor a ierta de 77 de ori cate 7 intr­o zi celui gresit ce se pocaieste.

  Rugaciunea individuala, rugaciunea in comuniune in Biserica, participarea la toate Sfintele Taine ale Bisericii, pecetluirea momentelor vietii prin multumirea adusa lui Dumnezeu si cererea binecuvantarii lui asupra noastra in tot ceea ce intreprindem in viata, si toate facute la timpul lor si dupa randuiala de mii de ani a Bisericii nu dupa duhul antihristic al lumii moderne liberaliste, fauresc aripi sufletului cu care se va inalta cu bucurie si usurinta la Cer in momentul purcederii intru eternitate. Insa chiar de aici de pe pamant, implinirea vietii in , prin si cu ajutorul lui Dumnezeu ii va aduce bunului  crestin Imparatia Cerurilor in insusi sufletul sau dupa cuvintele Mantuitorului Care zice “Imparatia Cerurilor nu este aici sau acolo, nici nu vine in chip vazut, ci iata ea este inlauntrul vostru” . 

Sfantul Ioan Gura de Aur intru adevar graia zicand : De s­-ar iubi omul pe sine cu adevarat , n­-ar mai face pacate intrucat acestea il despart de Dumnezeu si de tot binele la care a fost chemat omul sa vietuiasca. Il despart pe om nu de “noroc” (care e o intristatoare fabula idolatra draceasca) , ci de sansa, de binecuvantarea ce i­-o da Dumnezeu omului la tot pasul , aceasta devenindu­i omului impatimit o piedica inspre placerile si patimile vietii. Putem compara lupta celui rau de a insfaca sufletele si a le devora nestingherit , cu cea a lupilor de a rapi oile de la turma lor. Cu mult mai multa usurinta le vor prinde si tari in adancul padurii pe acelea care innopteaza in afara staulului , decat pe acelea care stau ingradite si pazite inlauntrul staulului ( adica cei ce­si fac din pazirea poruncilor un scut si arma impotriva atacurilor vrajmasilor).  

De aceea cel ce iubeste bucuria, sa se lepede de rautate, ingamfare, intristare, frica; cel ce iubeste pacea sa se lepede de manie; cel ce iubeste puterea , sa se lepede de orice neinfranare; cel ce iubeste viata sa se lepede de grijile pentru cele desarte; cel ce iubeste ... sa iubeasca din toata inima, fara frica. Caci numai asa in legea cea noua Decalogul poate fi inlocuit cu Fericirile , unde nebunia devine intelepciune si intelepciunea devine nebunie! Sa iubesti pe cel ce te uraste ! Cine s­ar fi gandit cat de stramta este calea spre Imparatia Cerurilor !

 

http://catedrala.org/pdf/prezentare_2.pdf