Imaginează-ți cum corpul tău este ceva separat de tine și ia în considerare aceste întrebări :
Cum a avut grijă de tine acest corp de-a lungul anilor? Ca de exemplu să te țină în viață, să îți ofere plăcere și să te ducă din loc în loc.
În schimb, cât de bine îți îngrijești corpul? Ca de exemplu să îl liniștești, hrănești și să îl întreții prin exerciții sau să îl duci la doctor. Pe de altă parte, în ce moduri l-ai putea pierde hrănindu-l cu fast-food sau intoxicâ-ndu-l?
În ce moduri ești critic în privința corpului tău? De exemplu, ești dezamăgit/ă de el sau îți este rușine cu el? Te simți dezamăgit/ă de asta sau îți dorești să fie ceva diferit?
Dacă corpul ar putea să îți vorbească, ce ar putea să îți spună?
Dacă corpul tău ți-ar fi prieten, cum l-ai trata? Ar fi ceva diferit de modul în care îl tratezi acum?
Personal, nu pot să nu mă zvârcolesc un pic când am în față întrebarile de mai sus. Este ceva obișnuit să îți forțezi corpul, să îi ignori nevoile până când acestea devin deja intense și să îl deconectezi de la propriile semnale. Și apoi îți arunci corpul în pat la finele unei alte lungi zile – așa cum tatăl meu obișnuia să spună, crescut fiind la fermă – „un cal a scapăt cu putere și a fost ud”.
De asemenea, oamenii se pot înfuria pe corpul lor și chiar ajung să îl rănească. De parcă ar fi vina corpului că ei s-au îngrășat prea mult sau că au îmbătrânit.
Doar că, dacă faci aceste lucruri, vei sfârși prin a plăti un preț, din moment ce nu ești separat/ă de acest corp în final. Nevoile sale și plăcerile și durerile sale sunt și ale tale. Soarta lui va fi a ta într-o zi.
Daca îți tratezi corpul frumos, ca și cum ar fi un bun prieten/ă, te vei simți bine, vei avea mai multă energie, vei fi mai rezistent/ă și probabil vei trăi mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu