Treceți la conținutul principal

Împrietenește-te cu corpul tău- partea 1

 

Imaginează-ți cum corpul tău este ceva separat de tine și ia în considerare aceste întrebări :
 
Cum a avut grijă de tine acest corp de-a lungul anilor? Ca de exemplu să te țină în viață, să îți ofere plăcere și să te ducă din loc în loc.
 
În schimb, cât de bine îți îngrijești corpul? Ca de exemplu să îl liniștești, hrănești și să îl întreții prin exerciții sau să îl duci la doctor. Pe de altă parte, în ce moduri l-ai putea pierde hrănindu-l cu fast-food sau intoxicâ-ndu-l?
În ce moduri ești critic în privința corpului tău? De exemplu, ești dezamăgit/ă de el sau îți este rușine cu el? Te simți dezamăgit/ă de asta sau îți dorești să fie ceva diferit?
 
Dacă corpul ar putea să îți vorbească, ce ar putea să îți spună?
 
Dacă corpul tău ți-ar fi prieten, cum l-ai trata? Ar fi ceva diferit de modul în care îl tratezi acum?
 
Personal, nu pot să nu mă zvârcolesc un pic când am în față întrebarile de mai sus. Este ceva obișnuit să îți forțezi corpul, să îi ignori nevoile până când acestea devin deja intense și să îl deconectezi de la propriile semnale. Și apoi îți arunci corpul în pat la finele unei alte lungi zile – așa cum tatăl meu obișnuia să spună, crescut fiind la fermă – „un cal a scapăt cu putere și a fost ud”.
De asemenea, oamenii se pot înfuria pe corpul lor și chiar ajung să îl rănească. De parcă ar fi vina corpului că ei s-au îngrășat prea mult sau că au îmbătrânit.
Doar că, dacă faci aceste lucruri, vei sfârși prin a plăti un preț, din moment ce nu ești separat/ă de acest corp în final. Nevoile sale și plăcerile și durerile sale sunt și ale tale. Soarta lui va fi a ta într-o zi.
Daca îți tratezi corpul frumos, ca și cum ar fi un bun prieten/ă, te vei simți bine, vei avea mai multă energie, vei fi mai rezistent/ă și probabil vei trăi mai mult.
Ar putea fi o imagine cu unul sau mai mulţi oameni şi în aer liber

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ignorarea emoțiilor copilului: la ce conduce psihologic/duhovnicește

  „Nu mai plânge, că nu e nimic." „Lasă-l, că-i trece singur." „Nu are de ce să fie supărat, i-am dat tot ce vrea." „Băieții nu plâng." „Nu mai face așa, că mă superi." Câte dintre aceste fraze le-ai auzit  sau poate chiar le-ai spus  în ultima lună? Există un mit urban parenting persistent, care circulă din generație în generație: emoțiile copilului sunt exagerate, trec de la sine, iar dacă le acorzi atenție, le întreții și răsfați copilul. „Nu-l învăța să fie mofturos", ni se spune. „Lasa-l să se descurce singur cu supărarea lui." Doar că realitatea psihologică și cea duhovnicească ne arată exact inversul. Emoția ignorată nu dispare. Se ascunde. Și acolo unde se ascunde, face rău  pe trup, pe minte și pe suflet. Acest articol nu este scris pentru a produce vinovăție, ci pentru a oferi o înțelegere integrată: ce se întâmplă cu un copil ale cărui emoții sunt sistematic ignorate, atât din perspectiva psihologiei sănătoase, cât și din cea a spiritu...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

5 motive pentru care ne-am reîntors în Grecia după 6 luni în Romania

Uneori intoarcerea este mai grea decat plecarea .  Am stat 6 luni în România,  timp suficient cât să simțim dor, comparații, contraste și răspunsuri. Iar când ne-am întors în Grecia, n-a fost o decizie impulsivă. A fost una simțită în trup, în suflet și în ritmul nostru de familie. Iată cele 5 motive reale care ne-au adus înapoi:          1. Mâncarea : gust care nu se explică, se simte. În Grecia, mâncarea  e experiență, nu e doar hrană. Legumele au gustul pe care ni-l amintim din copilărie. Roșiile sunt dulci, castraveții crocanți, portocalele parfumate. Fructele și legumele nu par “umflate”, ci crescute firesc, sub soare, în ritmul lor. Simți diferența imediat: mai puține chimicale produse locale ingrediente simple Corpul reacționează : ne simtim mai plini de vitalitate , energie, dormim mai bine .      2. Marea și vremea caldă - terapie zilnică pentru copii, cat si pentru noi.    Viața lângă mare s...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Efectele dependentei de retelele sociale asupra disciplinei, conexiunii si relatiei cu copilul

  Traim intr-o lume in care mama nu mai este doar mama:este si creator de continut, si spectator, si cautator de validare, si consumator aproape compulsiv de informatie. Telefonul a devenit extensia mainii, iar scrolatul , o forma de dezamagire, de fuga si de amortire a propriilor emotii. Si, poate fara sa isi dea seama, tot acesta este momentul in care multe mame isi pierd puterea, rabdarea, autoritatea si disponibilitatea de a sustine un proces real de disciplinare si de conectare cu copilul. Acesta este un articol despre fenomenul pe care nimeni nu vrea sa il recunoasca , dar pe care toti il simtim: dependenta mamelor de retelele sociale si efectele ei devastatoare asupra copiilor.   1. Neputinta mamei in era digitala Cea mai mare drama nu este ca mamele folosesc telefonul, ci ca telefonul a preluat rolul de gestionare emotionala . Cand esti obosita, derutata, ranita, singura sau frustrata, scrolatul devine refugiul cel mai rapid. Dar, de fapt, este doar o anestezie c...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe