Treceți la conținutul principal

Împrietenește-te cu corpul tău- partea 1

 

Imaginează-ți cum corpul tău este ceva separat de tine și ia în considerare aceste întrebări :
 
Cum a avut grijă de tine acest corp de-a lungul anilor? Ca de exemplu să te țină în viață, să îți ofere plăcere și să te ducă din loc în loc.
 
În schimb, cât de bine îți îngrijești corpul? Ca de exemplu să îl liniștești, hrănești și să îl întreții prin exerciții sau să îl duci la doctor. Pe de altă parte, în ce moduri l-ai putea pierde hrănindu-l cu fast-food sau intoxicâ-ndu-l?
În ce moduri ești critic în privința corpului tău? De exemplu, ești dezamăgit/ă de el sau îți este rușine cu el? Te simți dezamăgit/ă de asta sau îți dorești să fie ceva diferit?
 
Dacă corpul ar putea să îți vorbească, ce ar putea să îți spună?
 
Dacă corpul tău ți-ar fi prieten, cum l-ai trata? Ar fi ceva diferit de modul în care îl tratezi acum?
 
Personal, nu pot să nu mă zvârcolesc un pic când am în față întrebarile de mai sus. Este ceva obișnuit să îți forțezi corpul, să îi ignori nevoile până când acestea devin deja intense și să îl deconectezi de la propriile semnale. Și apoi îți arunci corpul în pat la finele unei alte lungi zile – așa cum tatăl meu obișnuia să spună, crescut fiind la fermă – „un cal a scapăt cu putere și a fost ud”.
De asemenea, oamenii se pot înfuria pe corpul lor și chiar ajung să îl rănească. De parcă ar fi vina corpului că ei s-au îngrășat prea mult sau că au îmbătrânit.
Doar că, dacă faci aceste lucruri, vei sfârși prin a plăti un preț, din moment ce nu ești separat/ă de acest corp în final. Nevoile sale și plăcerile și durerile sale sunt și ale tale. Soarta lui va fi a ta într-o zi.
Daca îți tratezi corpul frumos, ca și cum ar fi un bun prieten/ă, te vei simți bine, vei avea mai multă energie, vei fi mai rezistent/ă și probabil vei trăi mai mult.
Ar putea fi o imagine cu unul sau mai mulţi oameni şi în aer liber

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ignorarea emoțiilor copilului: la ce conduce psihologic/duhovnicește

  „Nu mai plânge, că nu e nimic." „Lasă-l, că-i trece singur." „Nu are de ce să fie supărat, i-am dat tot ce vrea." „Băieții nu plâng." „Nu mai face așa, că mă superi." Câte dintre aceste fraze le-ai auzit  sau poate chiar le-ai spus  în ultima lună? Există un mit urban parenting persistent, care circulă din generație în generație: emoțiile copilului sunt exagerate, trec de la sine, iar dacă le acorzi atenție, le întreții și răsfați copilul. „Nu-l învăța să fie mofturos", ni se spune. „Lasa-l să se descurce singur cu supărarea lui." Doar că realitatea psihologică și cea duhovnicească ne arată exact inversul. Emoția ignorată nu dispare. Se ascunde. Și acolo unde se ascunde, face rău  pe trup, pe minte și pe suflet. Acest articol nu este scris pentru a produce vinovăție, ci pentru a oferi o înțelegere integrată: ce se întâmplă cu un copil ale cărui emoții sunt sistematic ignorate, atât din perspectiva psihologiei sănătoase, cât și din cea a spiritu...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

5 motive pentru care ne-am reîntors în Grecia după 6 luni în Romania

Uneori intoarcerea este mai grea decat plecarea .  Am stat 6 luni în România,  timp suficient cât să simțim dor, comparații, contraste și răspunsuri. Iar când ne-am întors în Grecia, n-a fost o decizie impulsivă. A fost una simțită în trup, în suflet și în ritmul nostru de familie. Iată cele 5 motive reale care ne-au adus înapoi:          1. Mâncarea : gust care nu se explică, se simte. În Grecia, mâncarea  e experiență, nu e doar hrană. Legumele au gustul pe care ni-l amintim din copilărie. Roșiile sunt dulci, castraveții crocanți, portocalele parfumate. Fructele și legumele nu par “umflate”, ci crescute firesc, sub soare, în ritmul lor. Simți diferența imediat: mai puține chimicale produse locale ingrediente simple Corpul reacționează : ne simtim mai plini de vitalitate , energie, dormim mai bine .      2. Marea și vremea caldă - terapie zilnică pentru copii, cat si pentru noi.    Viața lângă mare s...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Oglinda dintre noi - o calatorie de autocunoastere in relatia mama- copil

  „Oglinda dintre noi”  4  ateliere cu viziune psiho- duhovniceasca  pentru a ma intelege pe mine ca mama, a-mi vedea copilul asa cum este si a reconstrui relatia dintre noi.   Cum ma inteleg mai bine pe mine ca mama, cum imi vad copilul asa cum este si cum reconstruiesc relatia dintre noi?   Relatia cu propriul copil ne pune adesea fata in fata cu lucruri pe care nu le-am inteles pe deplin nici despre noi insine. Descoperim frici pe care nu stiam ca le purtam, asteptari pe care le consideram firesti, reactii care ne surprind prin intensitatea lor si vulnerabilitati pe care, in alte relatii, reusim sa le tinem mai bine ascunse. Uneori, o incapatanare, un refuz sau o izbucnire a copilului ne tulbura mai mult decat ne-am fi imaginat, iar in momentele de tensiune ajungem sa spunem sau sa facem lucruri pe care, mai tarziu, le regretam.   Ne iubim copiii si ne dorim sa le oferim ceea ce au nevoie pentru a creste frumos, sa le fim sprijin, sa-i indrumam cu i...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe