Unul dintre cele mai des intalnite slogane ale parentingului modern este „iubirea neconditionata”. Din pacate, multi parinti il inteleg gresit: cred ca iubirea neconditionata inseamna sa aprobi orice face copilul, fara limite sau corectare.
De aici apar situatii paradoxale:
– Copilul refuza scoala, iar parintele spune: „Il iubesc asa cum e.”
– Copilul injura sau loveste, iar parintele spune: „Il accept in totalitate, cu tot cu comportamentele lui.”
– Copilul sparge lucruri, iar parintele ramane pasiv in numele „blandetii”.
Dar aceasta abordare nu este nici crestina, nici sanatoasa psihologic.
:max_bytes(150000):strip_icc()/Getty_rude_behavior_girl_sticking_out_tongue_LARGE_PhotoAltoMilenaBoniek-565557af5f9b5835e4348022.jpg)
Cum intelege crestinismul iubirea neconditionata
Dumnezeu ne iubeste cu o dragoste nemarginita, neconditionata. Dar aceasta iubire nu este una care ne lasa prada pacatelor si greselilor noastre. Din contra: Dumnezeu, prin dragoste, ne cheama la indreptare, la schimbare, la devenire.
„Pe cine iubeste Domnul, il cearta” (Evrei 12,6).
Asadar, iubirea nu exclude corectarea. O mama crestina poate spune copilului: „Te iubesc oricum, dar nu este bine ce faci acum.” Aceasta oglindeste iubirea lui Dumnezeu, care nu se schimba fata de noi, dar care ne arata calea cea dreapta.
Cum intelege psihologia clasica iubirea neconditionata
Psihologia sanatoasa face o diferenta clara intre persoana si comportament.
– Persoana: „Te iubesc, esti valoros oricum.”
– Comportamentul: „Nu este in regula ceea ce faci acum.”
Aceasta diferentiere sustine dezvoltarea emotionala sanatoasa a copilului: el invata ca valoarea lui nu depinde de greselile pe care le face, dar si ca actiunile au consecinte.
Un copil crescut fara limite nu va simti libertate, ci anxietate. Iubirea exprimata prin granite si reguli devine pentru el un cadru de siguranta, nu o restrictie.
Dragostea neconditionata nu inseamna pasivitate, toleranta la rau sau lipsa de reactie. Adevarata dragoste este aceea care il sustine pe copil sa creasca, sa invete, sa devina responsabil, sa se apropie de bine.
Iubirea neconditionata inseamna:
– „Te iubesc pentru cine esti.”
– „Nu e ok comportamentul tau acum, si te voi ghida sa faci altfel.”
Aceasta este iubirea care uneste crestinismul cu psihologia clasica: o iubire vie, activa, care nu se teme sa spuna „nu”, pentru ca un „nu” spus la timp este un act de dragoste.
Comentarii
Trimiteți un comentariu