Disciplina – Iubire pusă în acțiune.

 

De ce corectarea copiilor este un act de dragoste în lumina învățăturii ortodoxe.

---

De ce cuvântul „disciplină” a ajuns să fie înțeles greșit

 

Astăzi, mulți părinți privesc disciplina cu teamă. Pentru unii, înseamnă pedepse dure, ton ridicat și control excesiv. Pentru alții, este ceva ce trebuie evitat, pentru a nu răni „libertatea” copilului.

Adevărul este că a disciplina nu înseamnă a pedepsi, ci a forma. Rădăcina cuvântului „disciplină” vine din latinescul disciplina, care înseamnă învățare, instruire, formare. Legătura cu discipulus („ucenic”) este evidentă: a disciplina un copil înseamnă a-l forma ca ucenic al binelui, al adevărului și al iubirii.

În parentingul cu har, disciplina este o punte între fermitate și iubire, între adevăr și blândețe, între autoritate și siguranță emoțională.

 

 

 

Disciplina în lumina Bibliei și a Sfinților Părinți 

Tradiția ortodoxă oferă o perspectivă echilibrată și profundă asupra educării copiilor. Nu este vorba despre control și frică, ci despre formarea inimii și a caracterului.

Iată 5 citate fundamentale și ce putem învăța din ele:

 

1. Proverbe 13:24

„Cine cruță varga își urăște fiul, iar cine îl iubește, îl ceartă la vreme.”

Dragostea adevărată nu evită corectarea, ci o face la timp, cu blândețe. A nu corecta înseamnă a-l lăsa pe copil în rătăcire, ceea ce este un act de nepăsare, nu de iubire.

 

2. Proverbe 22:6

„Învață pe copil calea pe care trebuie să meargă, și nici când va îmbătrâni nu se va abate de la ea.”

 Obiceiurile bune și limitele sănătoase puse azi vor rodi în toată viața copilului. Ce construim acum devine fundația morală și emoțională pe termen lung.

 

3. Sfântul Ioan Gură de Aur

„Nu-l certa pe copilul tău în timp ce ești mânios, ca să nu îl înveți mânia ta, nu calea Domnului.”

În parentingul cu har, controlul propriei mânii este esențial. Copilul nu trebuie să învețe frica de tonul tău, ci respectul față de adevăr.

 

4. Sfântul Teofan Zăvorâtul

„Începeți educația copilului cu stăpânirea voastră de sine, căci nu veți putea învăța blândețea și răbdarea fără să le aveți.”

Părintele este prima „Biblie” pe care copilul o citește. Dacă vrem blândețe și răbdare în copiii noștri, trebuie să le trăim noi mai întâi.

 

5. Evrei 12:11

„Orice pedeapsă, deocamdată, nu pare a fi pricină de bucurie, ci de întristare; dar mai pe urmă aduce celor încercați prin ea roada dătătoare de pace a dreptății.”

Disciplinarea corectă poate fi dificilă pe moment, dar este o investiție în pacea și echilibrul viitor al copilului.

 

 

Ce înseamnă, practic, să disciplinezi cu har

În loc să fie un act de control, disciplina devine un act de slujire. Înseamnă:

• Îndreptare, nu umilire – scopul este formarea, nu înjosirea copilului.

• Fermitate cu iubire – limite clare, dar transmise cu blândețe.

• Formarea inimii și a caracterului – mai important decât „cumințenia” exterioară.

• Modelarea prin exemplu – părintele trăiește ceea ce cere.

• Ancorarea în valori creștine – disciplinarea devine un act de iubire asemenea corectării lui Dumnezeu pentru noi.

 

 

Dacă ești mama și simți că oscilezi între teama de a nu fi prea dur și frustrarea că limitele nu sunt respectate, poate că e momentul să redescoperi disciplina ca act de dragoste.

Nu este despre frică, ci despre siguranță. Nu este despre control, ci despre formare. Nu este despre rușinare, ci despre creștere.

 Întrebare pentru tine: Cum vezi disciplina în familia ta? Este pentru tine un act de iubire sau încă o asociezi cu pedeapsa?

 

 Lasă un comentariu și hai să discutăm.