Treceți la conținutul principal

Este educația creștină o educație bazată pe frică?

 

Adesea, când auzim expresia „Creșteți copiii în frica de Dumnezeu”, mintea noastră modernă asociază imediat cuvântul „frică” cu teroarea, pedeapsa sau anxietatea. Și, pe bună dreptate, mulți părinți resping ideea unei educații care ar produce copii speriați, inhibați sau lipsiți de încredere.

 

Însă, în învățătura creștină, „frica de Dumnezeu” nu înseamnă groază, ci respect, evlavie, conștiința prezenței Lui. Este vorba de acea grijă atentă de a nu răni iubirea lui Dumnezeu, de a nu pierde comuniunea cu El.

 

Sfântul Ioan Gură de Aur explica faptul că „frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii” (cf. Psalmul 110:10), dar această frică nu e una de tip omenesc, ci o „teamă iubitoare”, care ne păzește de păcat așa cum un copil iubit se ferește să nu rănească inima părinților săi.

 The Fear of the Lord – Martin's Mercurial Musings

 

Educația creștină, așadar, nu este bazată pe frică în sensul lumesc, ci pe iubire și responsabilitate. Un copil crescut în „frica de Dumnezeu”:

  • învață că există un Tată ceresc care îl iubește și îl cheamă la bine,

  • descoperă că faptele lui au consecințe nu doar în plan pământesc, ci și în cel sufletesc,

  • este chemat să trăiască nu cu groază, ci cu conștiința vie a prezenței lui Dumnezeu în fiecare alegere.

     

     

Sfântul Teofan Zăvorâtul scria: „Frica de Dumnezeu este o comoară: ea îl păzește pe om de tot răul, îl învață binele și îl îndeamnă la virtute.”

De aceea, o educație creștină autentică nu sperie copilul cu iadul și pedepsele, ci îi arată frumusețea vieții trăite cu Hristos, cultivând în sufletul lui responsabilitate, discernământ și libertate.

Educația prin frică în sens negativ poate înrobi; educația în frica de Dumnezeu eliberează, pentru că așază copilul în relație de iubire și respect cu Creatorul său.

Așadar, răspunsul la întrebare este: nu, educația creștină nu este o educație a fricii omenești, ci a iubirii care se teme să nu piardă pe Cel iubit.

 

Afla mai multe despre un parenting din perspectiva crestin-ortodoxa, aici : Parenting cu Har – Cum sa disciplinezi cu iubire si adevar, ghidandu-ti copilul pe calea lui Dumnezeu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Simt si ma intorc – program de transformare a emotiilor in rugaciune

  Program de 7 zile pentru femei si mame care poarta prea mult si nu mai stiu cum sa se aseze. Poate ai simtit si tu... – ca ai prea multe emotii si nu stii ce sa faci cu ele – ca te rogi, dar cuvintele sunt goale si sufletul amortit – ca iti vine sa plangi fara motiv... sau sa taci cu totul – ca simti frica, furie, vinovatie, neputinta… dar nu ai cu cine sa le rostesti Poate ai incercat sa le controlezi. Sau sa le ignori. Dar poate e timpul sa le transformi. Nu cu efort. Nu cu presiune. Ci cu blandete. Cu rugaciune. Cu adevar.     Ce este acest program? „Simt si ma intorc” este un program de 7 zile , desfasurat pe WhatsApp, care te va ghida cu pasi simpli spre: – recunoasterea si eliberarea emotiilor mari (frica, furie, vina, tristete, rusine, neputinta) – transformarea lor in rugaciune vie , nu recitata – regasirea linistii interioare , fara sa te indepartezi de Dumnezeu – increderea ca nu esti singura si nu trebuie sa porti totul singura Fiecare zi c...

5 mutari in 5 ani - 5 lectii

  Au trecut 5 ani. Si de 5 ori, ne-am facut bagajele. De 5 ori, am impachetat vieti si am despachetat inceputuri. Cu copii in brate, inima stransa si credinta ca nu ne mutam singuri. Uneori a fost decizia noastra. Alteori, viata ne-a asezat in drum. Dar dincolo de kilometri, mi-am dat seama ca fiecare mutare a fost o scoala. O scoala a inimii. A renuntarii. A ascultarii. Iata 5 lectii care au ramas cu mine. Singurele „bagaje” pe care vreau sa le pastrez mereu.         1. Viata se simplifica cand alegi ce pastrezi   Fiecare mutare m-a invatat sa las. Sa renunt. Sa aleg ce e esential. Sa pun intr-o cutie mica ce nu incapea altadata intr-un dulap intreg. Carti. Haine. Vesela. Lucruri pe care le-am cumparat candva cu entuziasm… si le-am lasat .  Am ajuns sa am mai putin si sa simt ca am mai mult. Hainele putine m-au facut sa ma imbrac cu mai multa constienta. Lucrurile simple m-au apropiat de mine. Casa cu mai putin m-a facut sa fiu mai prezenta...

Mindfulness si Ortodoxia

  In ultimii ani, tehnicile de mindfulness au devenit extrem de populare in dezvoltarea personala si in psihologie. Ele sunt prezentate ca modalitati simple de a reduce stresul, de a cultiva prezenta si de a creste capacitatea de autoreglare emotionala. Practica mindfulness presupune atentie constienta la clipa prezenta, observarea gandurilor si a emotiilor fara judecata, respiratie constienta si ancorare in corp. Din perspectiva psihologica, beneficiile sunt reale: oamenii invata sa faca o pauza intre stimul si raspuns, sa isi observe reactiile si sa isi cultive o mai mare inteligenta emotionala ,  adica sa isi recunoasca, inteleaga si gestioneze mai bine emotiile. Totusi, daca privim prin ochii credintei ortodoxe, mindfulness are limite clare.     1. Ajutorul pe care il aduce mindfulness Calmare trupeasca si psihica – respiratia constienta si focusul pe prezent reduc ritmul alert si anxietatea. Observarea emotiilor – inveti sa nu te mai identifici complet ...