Treceți la conținutul principal

Este educația creștină o educație bazată pe frică?

 

Adesea, când auzim expresia „Creșteți copiii în frica de Dumnezeu”, mintea noastră modernă asociază imediat cuvântul „frică” cu teroarea, pedeapsa sau anxietatea. Și, pe bună dreptate, mulți părinți resping ideea unei educații care ar produce copii speriați, inhibați sau lipsiți de încredere.

 

Însă, în învățătura creștină, „frica de Dumnezeu” nu înseamnă groază, ci respect, evlavie, conștiința prezenței Lui. Este vorba de acea grijă atentă de a nu răni iubirea lui Dumnezeu, de a nu pierde comuniunea cu El.

 

Sfântul Ioan Gură de Aur explica faptul că „frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii” (cf. Psalmul 110:10), dar această frică nu e una de tip omenesc, ci o „teamă iubitoare”, care ne păzește de păcat așa cum un copil iubit se ferește să nu rănească inima părinților săi.

 The Fear of the Lord – Martin's Mercurial Musings

 

Educația creștină, așadar, nu este bazată pe frică în sensul lumesc, ci pe iubire și responsabilitate. Un copil crescut în „frica de Dumnezeu”:

  • învață că există un Tată ceresc care îl iubește și îl cheamă la bine,

  • descoperă că faptele lui au consecințe nu doar în plan pământesc, ci și în cel sufletesc,

  • este chemat să trăiască nu cu groază, ci cu conștiința vie a prezenței lui Dumnezeu în fiecare alegere.

     

     

Sfântul Teofan Zăvorâtul scria: „Frica de Dumnezeu este o comoară: ea îl păzește pe om de tot răul, îl învață binele și îl îndeamnă la virtute.”

De aceea, o educație creștină autentică nu sperie copilul cu iadul și pedepsele, ci îi arată frumusețea vieții trăite cu Hristos, cultivând în sufletul lui responsabilitate, discernământ și libertate.

Educația prin frică în sens negativ poate înrobi; educația în frica de Dumnezeu eliberează, pentru că așază copilul în relație de iubire și respect cu Creatorul său.

Așadar, răspunsul la întrebare este: nu, educația creștină nu este o educație a fricii omenești, ci a iubirii care se teme să nu piardă pe Cel iubit.

 

Afla mai multe despre un parenting din perspectiva crestin-ortodoxa, aici : Parenting cu Har – Cum sa disciplinezi cu iubire si adevar, ghidandu-ti copilul pe calea lui Dumnezeu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ignorarea emoțiilor copilului: la ce conduce psihologic/duhovnicește

  „Nu mai plânge, că nu e nimic." „Lasă-l, că-i trece singur." „Nu are de ce să fie supărat, i-am dat tot ce vrea." „Băieții nu plâng." „Nu mai face așa, că mă superi." Câte dintre aceste fraze le-ai auzit  sau poate chiar le-ai spus  în ultima lună? Există un mit urban parenting persistent, care circulă din generație în generație: emoțiile copilului sunt exagerate, trec de la sine, iar dacă le acorzi atenție, le întreții și răsfați copilul. „Nu-l învăța să fie mofturos", ni se spune. „Lasa-l să se descurce singur cu supărarea lui." Doar că realitatea psihologică și cea duhovnicească ne arată exact inversul. Emoția ignorată nu dispare. Se ascunde. Și acolo unde se ascunde, face rău  pe trup, pe minte și pe suflet. Acest articol nu este scris pentru a produce vinovăție, ci pentru a oferi o înțelegere integrată: ce se întâmplă cu un copil ale cărui emoții sunt sistematic ignorate, atât din perspectiva psihologiei sănătoase, cât și din cea a spiritu...

5 motive pentru care ne-am reîntors în Grecia după 6 luni în Romania

Uneori intoarcerea este mai grea decat plecarea .  Am stat 6 luni în România,  timp suficient cât să simțim dor, comparații, contraste și răspunsuri. Iar când ne-am întors în Grecia, n-a fost o decizie impulsivă. A fost una simțită în trup, în suflet și în ritmul nostru de familie. Iată cele 5 motive reale care ne-au adus înapoi:          1. Mâncarea : gust care nu se explică, se simte. În Grecia, mâncarea  e experiență, nu e doar hrană. Legumele au gustul pe care ni-l amintim din copilărie. Roșiile sunt dulci, castraveții crocanți, portocalele parfumate. Fructele și legumele nu par “umflate”, ci crescute firesc, sub soare, în ritmul lor. Simți diferența imediat: mai puține chimicale produse locale ingrediente simple Corpul reacționează : ne simtim mai plini de vitalitate , energie, dormim mai bine .      2. Marea și vremea caldă - terapie zilnică pentru copii, cat si pentru noi.    Viața lângă mare s...

Efectele dependentei de retelele sociale asupra disciplinei, conexiunii si relatiei cu copilul

  Traim intr-o lume in care mama nu mai este doar mama:este si creator de continut, si spectator, si cautator de validare, si consumator aproape compulsiv de informatie. Telefonul a devenit extensia mainii, iar scrolatul , o forma de dezamagire, de fuga si de amortire a propriilor emotii. Si, poate fara sa isi dea seama, tot acesta este momentul in care multe mame isi pierd puterea, rabdarea, autoritatea si disponibilitatea de a sustine un proces real de disciplinare si de conectare cu copilul. Acesta este un articol despre fenomenul pe care nimeni nu vrea sa il recunoasca , dar pe care toti il simtim: dependenta mamelor de retelele sociale si efectele ei devastatoare asupra copiilor.   1. Neputinta mamei in era digitala Cea mai mare drama nu este ca mamele folosesc telefonul, ci ca telefonul a preluat rolul de gestionare emotionala . Cand esti obosita, derutata, ranita, singura sau frustrata, scrolatul devine refugiul cel mai rapid. Dar, de fapt, este doar o anestezie c...