Conexiunea cu copilul e mai importanta decat disciplina?

 In ultimii ani, in parenting a aparut o idee seducatoare: „Conexiunea cu copilul e mai importanta decat disciplina”. Multi parinti inteleg prin aceasta ca trebuie sa evite regulile stricte, de teama sa nu piarda relatia apropiata cu copilul. 

 

Dar este aceasta o cale sanatoasa? Atat Sfintii Parinti, cat si psihologia contemporana ne ofera repere care ne ajuta sa nu cadem nici in autoritarism, nici in permisivitate.

 

 

 

Adevarul ortodox despre iubire si limite

Sf. Ioan Gura de Aur spune:

„Sa nu lasi copilul sa faca ce vrea, caci atunci cand se va deprinde cu patimile, nu vei mai putea sa-l stapanesti. De mic trebuie sa-l indrumi, cu blandete si fermitate.” (Omilia a IX-a la Epistola catre Efeseni)

Aici vedem ca dragostea si disciplina nu se exclud. Iubirea parintelui nu inseamna lipsa de reguli, ci indrumare, asezare si cultivarea unei vointe sanatoase. Copilul simte siguranta atunci cand exista granite clare, puse cu blandete.

 

Sf. Porfirie Kavsokalivitul sublinia:

„Nu mustra, nu certa cu asprime, ci pune limite prin dragoste, cu discernamant. Copilul simte energia sufletului tau mai mult decat cuvintele tale.”

Prin urmare, relatia este fundamentul, dar granitele sunt expresia iubirii, nu a controlului.

 

Ce spune psihologia clasica

Psihologia dezvoltarii (Piaget, Erikson) arata ca copiii isi formeaza identitatea si increderea prin interactiunea cu regulile si limitele sanatoase. Lipsa acestora creeaza anxietate, nesiguranta si chiar tulburari de comportament.

 

John Bowlby, parintele teoriei atasamentului, sublinia ca atasamentul securizant nu se construieste prin lipsa regulilor, ci printr-o combinatie de sensibilitate emotionala si predictibilitate comportamentala. Copilul are nevoie sa stie „pana unde poate merge” pentru a simti siguranta si stabilitate.

 

In psihologia ortodoxa contemporana, psihologul ortodox rus Pavel Evdokimov arata ca „copilul nu trebuie lasat in deriva, caci libertatea fara repere se transforma in tiranie interioara”.

 

Pericolul interpretarii gresite

Cand parintele spune: „Prefer sa am o relatie buna cu copilul si evit regulile stricte”, el cade intr-o capcana subtila: crede ca regulile distrug relatia. In realitate, lipsa limitelor rupe relatia pe termen lung, pentru ca duce la neincredere.

• Permisivitatea duce la haos interior si nesiguranta.

• Autoritarismul duce la frica si resentiment.

• Disciplina relationala (cu blandete si fermitate) duce la siguranta si iubire.

   

  Conexiunea este fundamentul relatiei parinte-copil, dar fara limite clare, copilul nu simte siguranta, ci haos. Sfintii Parinti si psihologia contemporana converg spre aceeasi idee: disciplina este o forma de iubire.

  Nu regulile rup relatia, ci modul lipsit de blandete in care sunt impuse. Cand parintele uneste fermitatea cu iubirea, copilul simte atat apropiere, cat si siguranta.

   

  „Iubirea voastra sa nu fie una slaba, ci intarita de adevar.” – Sf. Ioan Gura de Aur