Despre frumusetea virtutilor si intoarcerea la inima femeii

 

Traim intr-o vreme in care feminitatea este reinterpretata, redefinita si de multe ori... deformata.
Ni se spune ca o femeie puternica este cea care nu are nevoie de nimeni. Ca succesul ei sta in independenta, performanta si imagine. Ca e bine sa fie „neinduplecata”, „asertiva”, „de neclintit”.

Dar, in taina, multe femei se simt mai goale ca niciodata.

 

 Pentru ca au pierdut legatura cu radacina lor.

 Pentru ca in goana dupa validare, au uitat de asezare.

 Pentru ca in incercarea de a „fi tot”, s-au pierdut pe ele insesi.

 

 

 

 

Ce este, de fapt, feminitatea crestina?

Feminitatea adevarata nu e o masca. Nu e o estetica. Nu e o lista de reguli sau interdictii.

 Este o chemare la a te lasa modelata de Dumnezeu.
Este acea putere blanda, lucratoare, care nu raneste, dar transforma.
Este darul de a primi viata (nu doar biologic), de a o pastra in inima si de a o hrani cu iubire, cu rabdare, cu rugaciune.

Sfintii Parinti si vietile femeilor sfinte ne arata ca adevarata feminitate se exprima in:

• Smerenie – nu ca slabiciune, ci ca libertate fata de ego

• Blandete – care nu inseamna lipsa de reactie, ci alegerea constienta a iubirii

• Rabdare – nu ca resemnare, ci ca tarie care nu se frange

• Tacere lucratoare – care binecuvanteaza casa si aseaza pacea in jur

Intr-o cultura a grabei si a strigatului, virtutile par demodate.
Dar tocmai ele sunt cele care construiesc femeia care da viata in jurul ei.

Smerenia o ajuta sa nu se piarda in comparatii.
Blandetea o face sa fie sprijin si adapost pentru cei dragi.
Curatia inimii o conecteaza la adevarata frumusete.
Rugaciunea ii devine lucrare zilnica – nu doar pentru ea, ci pentru intreaga familie.

Nu trebuie sa te retragi din lume ca sa traiesti aceasta feminitate.
Dar e nevoie sa faci loc tacerii. Rugaciunii. Intrebarii sincere.
E nevoie sa inveti sa-ti speli ranile in fata Domnului si sa-L lasi sa te modeleze cu blandete.

Si pas cu pas, o sa redescoperi o putere care nu e stridenta.
O frumusete care nu se ofileste.
O liniste care nu inseamna pasivitate, ci binecuvantare.