Tu iti creezi realitatea? - adevar spiritual sau inselare subtila?

 

Una dintre cele mai populare idei promovate in spiritualitatea New Age este aceasta:

 „Tu iti creezi realitatea. Gandurile tale creeaza lumea. Esti creatoarea propriei tale vieti.”

 

La prima vedere, pare incurajator. Ne da un sentiment de putere. De control. De speranta ca, daca ne schimbam gandirea, totul in jur se va schimba. Dar este aceasta o invatatura adevarata  sau doar o iluzie spirituala care ne tine departe de adevar?

 

Sa o privim mai in profunzime.

 

1. Ideea „tu creezi realitatea” este centrata pe eul propriu, nu pe Dumnezeu. 

In crestinism, omul nu este sursa realitatii. El nu creeaza, ci participa, in libertate,  la lucrarea lui Dumnezeu. Este chemat sa coopereze cu harul, nu sa-si imagineze ca detine puterea creatiei. In momentul in care punem omul in centru, nu mai avem o viziune teocentrica, ci egocentrica, chiar daca e ambalata spiritual.

Aceasta gandire creeaza o falsa responsabilitate: daca totul depinde de mine, atunci sunt vinovata pentru orice suferinta. Dar realitatea lumii este mai complexa: exista suferinta, pacat, libertatea celorlalti, dar si pronia lui Dumnezeu ,  o lucrare tainica ce nu poate fi redusa la gandirea pozitiva.

 

2. Confundarea mintii cu o forta creatoare – un drum spre inselare

New Age-ul spune: „Esti ceea ce gandesti. Atragi ceea ce esti.” Dar ortodoxia spune: „Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea izvorasc izvoarele vietii” (Pilde 4, 23). Nu gandurile sunt motorul realitatii, ci inima curatita, care se deschide spre harul lui Dumnezeu.

 

In plus, demonii pot lucra prin ganduri. In traditia ortodoxa, gandurile (numite logismoi) pot fi ispite si tocmai de aceea suntem chemati sa avem discernamant,  nu sa le investim cu putere creatoare.

 

3. Aceasta idee elimina suferinta si crucea din planul mantuirii

Daca imi creez realitatea doar cu mintea, atunci suferinta nu are rost. E o „greseala mentala”, un „blocaj energetic”, ceva ce trebuie evitat. Dar Hristos ne-a spus: „In lume necazuri veti avea...” (Ioan 16, 33). Crucea nu este o eroare de gandire – este poarta spre inviere.

Ortodoxia ne invata ca prin suferinta, purtata cu nadejde si rugaciune, ne curatim si ne unim mai adanc cu Dumnezeu. Realitatea nu este un produs al mintii noastre, ci un spatiu al intalnirii cu harul,  uneori prin bucurie, alteori prin durere.

 

4. Libertatea celorlalti si voia lui Dumnezeu nu pot fi „atrase” sau „create”

Ideea ca „eu atrag ce mi se intampla” anuleaza libertatea celorlalti si voia lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este un servitor al gandurilor noastre pozitive, ci un Tata care cunoaste ce e mai bine pentru sufletul nostru,  chiar cand noi nu intelegem.

In plus, fiecare om are libertate deplina. Cineva ne poate rani nu pentru ca „l-am atras”, ci pentru ca el a ales raul. Si totusi, chiar si in aceasta rana, Dumnezeu poate lucra tainic spre binele nostru vesnic.

Realitatea nu este un produs al imaginatiei sau al gandirii noastre. Este un dar, o lupta, o cale. 

 

Nu esti creatoarea vietii tale,  dar esti chemata sa o sfințesti, prin alegere constienta, rugaciune si viata in Hristos.

Dumnezeu nu ne promite control. Ne promite prezenta.
Nu ne da o bagheta magica. Ne da crucea  si puterea de a o purta cu nadejde.

Cea mai mare libertate nu este sa „creezi realitatea”, ci sa o primesti si sa o traiesti in adevar, impreuna cu Dumnezeu.

„Doamne, nu ceea ce vreau eu sa se faca, ci voia Ta, care este mai buna si mai milostiva decat toate dorintele mele.”