Telul nostru e bucuria?

 

„Țelul nostru în viață nu este să căutăm bucuria, pe ea o primim de la Dumnezeu.”  Părintele Galaction Dominte, de la Mănăstirea Botoș

  

Cuvintele acestea au căzut în inima mea ca o picătură de adevăr cald, greu și vindecător.
Pentru că, sincer, câte dintre noi nu ne trezim dimineața cu gândul: „Cum aș putea să simt mai multă bucurie?”
Sau: „Oare ce fac greșit de nu mă mai pot bucura ca altădată?”

Dar dacă...
Țelul nostru nu este bucuria?
Dacă alergarea noastră după momente frumoase, după echilibru, după o zi în care toți sunt bine – nu e, de fapt, decât o încercare de a fugi de golul care ne întreabă:
„Care este, de fapt, sensul vieții mele?”

 

Părintele Galaction spune mai departe că sensul vieții este unirea cu Dumnezeu.
Nu succesul. Nu perfecțiunea în rolul de mamă. Nu echilibrul emoțional.
Ci împărtășirea cu Viața însăși. Trăirea lăuntrică în prezența Lui.

Am crescut cu ideea că dacă ne străduim suficient, dacă ne organizăm bine, dacă facem „tot ce ține de noi”, vom găsi în cele din urmă starea aceea de bucurie profundă.
Dar realitatea sufletului e alta:
Bucuria nu se atinge prin efort, ci prin prezență. Prin smerenie. Prin întoarcere.

 
Bucuria este darul care vine când încetezi să o mai vânezi.
Când alegi, în schimb, să te întorci la Dumnezeu,  în tăcere, în rugăciune, în adevăr.

Trăim adesea superficial: căutăm ce ne face plăcere, fugim de suferință, ne agățăm de tehnici și metode ca să ne „simțim mai bine”.

Dar fără întoarcerea la sens, toate acestea sunt doar cârpeli ale unui vas care oricum se goleşte.

Poate că nu trebuie să te mai întrebi: „De ce nu sunt bucuroasă?”

 

 

 

 

 
Ci mai degrabă:

 

 „Cu cine sunt eu, de fapt, unită în trăirea mea de zi cu zi?”
„Ce loc are Dumnezeu în viața mea, în gândurile mele, în emoțiile mele?” 

 „Care este drumul sufletului meu și spre cine mă duce el?”

Bucuria nu este scopul. Este roada.
Roada unei vieți înrădăcinate în Dumnezeu.
Roada unei inimi întoarse.
Roada unei mame care nu aleargă să controleze totul, ci se predă. Cu încredere. Cu speranță. Cu dor.

„Când avem sensul vieții noastre, atunci găsim bucuria.”
Nu invers.

Daca simti ca ai obosit sa alergi dupa stari… poate ca sufletul tau nu are nevoie de „mai multa bucurie”.
Poate are nevoie de un sens ceresc.
Iar de acolo, din acest loc sfant, va curge si bucuria – curata, adanca, neclintita.