Sunt multe lucruri care ne tulbura pacea inimii, dar putine au un efect atat de perfid si constant precum gandurile de judecata. Ele vin lin, aproape neobservat si se strecoara in felul in care privim, vorbim, ne raportam la cei din jur si chiar la cei dragi.
„Uite cum se poarta.”
„Eu nu as fi facut asa.”
„E prea slaba.”
„Nu stie sa-si creasca copiii.”
Toate aceste ganduri pot parea, la prima vedere, simple observatii sau concluzii firesti. Dar daca le urmarim cu atentie, vom vedea ca in spatele lor sta un duh mai adanc: duhul mandriei.
In invatatura ortodoxa, Sfintii Parinti ne invata ca judecata aproapelui izvoraste din mandrie, dintr-o inalta parere despre noi insine, dintr-un spirit de comparatie si separare. Atunci cand judecam, inima noastra spune: „Eu sunt mai bun.” Chiar si fara sa rosteasca aceste cuvinte, mintea o simte.
Sfantul Paisie Aghioritul spunea:
„Dumnezeu uraste mandria. Nu putem sa judecam pe aproapele si sa avem, in acelasi timp, Duhul Sfant in inima.”
A judeca inseamna, de fapt, a ne aseza in locul lui Dumnezeu. Noi nu cunoastem inima omului, nu stim ce dureri poarta, ce lupte duce, ce incercari a biruit in taina. Dar uitam asta, ne simtim drepte si indreptatite sa spunem ce e bine si ce e rau in viata celuilalt.
Iar atunci cand acest obicei devine frecvent, ne fura pacea si smerenia. Incepem sa ne simtim mereu nemultumite de ceilalti. Sa vedem lipsuri, slabiciuni, greseli. Si toate acestea devin o oglinda intunecata care ni se intoarce impotriva.
Judecata celuilalt naste si o judecata de sine. O mama care isi judeca sora sau vecina pentru ca „nu stie sa-si tina copiii in frau” va ajunge mai tarziu sa se osandeasca si pe sine cand propriul copil va avea un comportament dificil. E un cerc vicios, in care mandria ne impinge spre separare si singuratate.
Ce putem face?
1. Sa recunoastem aceste ganduri.
Cand observi un gand de judecata, nu il lasa sa se justifice. Spune simplu in inima: „Doamne, iarta-ma. Acesta este un gand de mandrie.” Si opreste-l acolo.
2. Sa ne rugam pentru omul pe care l-am judecat.
Sfantul Porfirie spunea: „Ori de cate ori vezi un pacat, roaga-te.” In loc sa ne indignam, putem spune in taina: „Doamne, binecuvanteaza-l si lumineaza-l.” Rugaciunea vindeca in noi ce judecata raneste.
3. Sa cerem smerenie.
Smerenia este singura virtute care taie din radacina mandria si ne invata blandetea privirii. Smerenia nu inseamna sa ne desconsideram, ci sa ne asezam pe locul cel mai de jos al inimii, acolo unde putem vedea pe toti ceilalti prin ochii lui Dumnezeu. .
Iar daca simti ca te lupti cu aceste ganduri des, nu te osandi. Nu esti singura. Ele vin la noi toate. Dar avem puterea sa le recunoastem, sa le oprim si sa le transformam in rugaciune.
Si atunci, incetul cu incetul, in locul judecatii va creste compasiunea. In locul separarii, comuniunea.
Iar in inima se va intoarce pacea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu