Lumea launtrica a copilului : o perspectiva psiho-duhovniceasca

Atunci cand privim un copil, suntem tentati sa ne concentram asupra comportamentelor sale vizibile: il vedem razand, plangand, opunandu-se, devenind agitat, retragandu-se sau cautand cu insistenta atentia celor din jur. 

 

Cu toate acestea, ceea ce observam la exterior reprezinta doar o mica parte din realitatea lui interioara. In spatele fiecarui comportament exista o lume launtrica complexa, formata din emotii, ganduri, experiente, nevoi, convingeri si trairi sufletesti care se aseaza treptat in inima copilului si contribuie la formarea personalitatii sale.

 

Din perspectiva psiho-duhovniceasca, copilul nu poate fi inteles doar prin prisma dezvoltarii psihologice si nici doar prin prisma vietii spirituale. El este o fiinta intreaga, alcatuita din trup, suflet si minte, iar lumea lui interioara este modelata permanent de relatiile pe care le traieste, de atmosfera familiei, de experientele emotionale, de influentele spirituale si de mediul in care creste. 

 

De aceea, atunci cand vorbim despre dezvoltarea copilului, este important sa intelegem care sunt principalii piloni care contribuie la formarea acestei lumi nevazute.

 

 

Starea emotionala a familiei : atmosfera in care creste sufletul copilului

 

Primul si cel mai important mediu in care se formeaza copilul este familia. Inainte de a intelege explicatii, reguli sau principii de educatie, copilul percepe atmosfera emotionala din jurul lui. El nu are nevoie de cuvinte pentru a simti daca in casa exista pace sau tensiune, apropiere sau raceala, siguranta sau nesiguranta. Chiar si atunci cand adultii incearca sa ascunda conflictele sau framantarile lor, copilul continua sa perceapa ceea ce se petrece la nivel emotional.

 

Lumea lui launtrica se dezvolta intr-un dialog permanent cu starea generala a familiei. Atunci cand traieste intr-un mediu caracterizat de afectiune, disponibilitate emotionala, respect si stabilitate, copilul isi construieste treptat sentimentul ca lumea este un loc sigur si ca el este valoros si iubit.

 

In schimb, atunci cand atmosfera familiei este marcata de conflicte frecvente, tensiuni, critica permanenta, anxietate sau distantare emotionala, aceste realitati patrund adanc in sufletul copilului si pot influenta modul in care se percepe pe sine si relatiile sale cu ceilalti.

 

Din acest motiv, una dintre cele mai importante forme de educatie pe care o oferim copiilor nu este ceea ce le spunem, ci atmosfera pe care o construim in propria casa.

Relatia dintre mama si tata : fundamentul sigurantei interioare

Daca familia reprezinta universul copilului, atunci relatia dintre mama si tata reprezinta centrul acestui univers. Modul in care cei doi soti interactioneaza unul cu celalalt influenteaza profund sentimentul de siguranta emotionala al copilului.

 

Multi parinti considera ca, atata timp cat nu se cearta in prezenta copiilor, problemele de cuplu nu ii afecteaza. In realitate, copiii percep mult mai mult decat credem. Ei observa tonul vocii, lipsa tandretii, distantele emotionale, privirile reci, absenta comunicarii si tensiunile care plutesc in aer chiar si atunci cand nimeni nu rosteste nimic.

 

Atunci cand copilul vede intre parinti respect reciproc, afectiune, cooperare si capacitatea de a se ierta, el invata in mod natural ce inseamna iubirea autentica si relatiile sanatoase. In schimb, atunci cand este expus permanent la conflicte, critica, umilire sau ostilitate, lumea lui interioara poate deveni marcata de anxietate, nesiguranta si teama de abandon.

 

Nu este intamplator faptul ca multe dificultati emotionale ale copiilor se diminueaza atunci cand relatia dintre parinti incepe sa se vindece. De multe ori, copilul exprima prin comportamentul sau tensiunile pe care nu le poate formula in cuvinte.

 

Influenta duhovniceasca : hrana sufletului copilului

Dincolo de dimensiunea emotionala si relationala, copilul are o nevoie profunda de hrana duhovniceasca. El nu este doar o fiinta care simte si gandeste, ci si o fiinta creata pentru comuniune cu Dumnezeu.

Lumea launtrica a copilului este influentata in mod profund de climatul spiritual in care traieste. Intr-o familie in care rugaciunea face parte din viata de zi cu zi, in care exista recunostinta, smerenie, iertare si incredere in purtarea de grija a lui Dumnezeu, copilul primeste repere care depasesc simpla educatie comportamentala.

 

Credinta nu se transmite in primul rand prin lectii si explicatii, ci prin exemplul viu al parintilor. Copilul invata despre Dumnezeu observand modul in care mama si tata se raporteaza la incercari, la suferinta, la greseli si la relatia lor cu ceilalti oameni.

 

Atunci cand viata duhovniceasca este autentica si traita cu sinceritate, ea devine un factor de stabilitate interioara si de crestere armonioasa pentru intreaga familie.

 

Realitatea firii cazute :  o perspectiva echilibrata asupra copilului

O perspectiva crestina sanatoasa asupra copilului presupune intelegerea faptului ca fiecare om poarta in sine atat chipul lui Dumnezeu, cat si consecintele firii omenesti cazute.

 

Aceasta realitate ne ajuta sa privim cu echilibru dificultatile care apar in dezvoltarea copilului. Tendinte precum egoismul, incapatanarea, impulsivitatea, gelozia sau dorinta de a obtine imediat ceea ce isi doreste nu apar neaparat din cauza unor greseli de educatie, ci fac parte din fragilitatea naturii umane pe care fiecare dintre noi o poarta.

 

Intelegerea acestui aspect il ajuta pe parinte sa evite doua extreme periculoase. Pe de o parte, sa se invinovateasca excesiv pentru fiecare dificultate a copilului. Pe de alta parte, sa creada ca dezvoltarea copilului se va produce de la sine, fara indrumare si fara formare.

 

Copilul are nevoie de iubire neconditionata, dar are nevoie si de limite. Are nevoie de acceptare, dar si de indrumare. Are nevoie de blandete, dar si de formarea caracterului. Rolul parintelui este sa insoteasca aceasta transformare cu intelepciune, rabdare si discernamant.

 

Mediul exterior : influentele care patrund in inima copilului

 

Pe masura ce copilul creste, familia nu mai este singura sursa de influenta. Scoala, prietenii, comunitatea, mediul online, filmele, jocurile si retelele sociale incep sa participe activ la formarea lumii sale interioare.

Fiecare mesaj pe care copilul il primeste contribuie la construirea unei imagini despre sine, despre ceilalti si despre lume. Astazi, aceasta influenta este mai puternica decat in orice alta perioada a istoriei, deoarece accesul la informatie este aproape nelimitat.

 

De aceea, protectia lumii launtrice a copilului nu inseamna doar sa il ferim de anumite influente negative, ci si sa il hranim constant cu valori autentice, relatii sanatoase, experiente frumoase si exemple care sa il ajute sa isi dezvolte discernamantul.

Asa cum alegem cu grija hrana pentru trupul copilului, este necesar sa fim atenti si la hrana emotionala, culturala si spirituala pe care o primeste zilnic.

 

Starea interioara a parintilor : influenta cea mai subtila si cea mai puternica

 

Poate cel mai important factor care modeleaza lumea launtrica a copilului este starea interioara a parintilor sai. Copiii sunt mult mai putin influentati de discursurile noastre si mult mai mult de ceea ce traim in mod real.

Un parinte care traieste permanent in anxietate transmite anxietate chiar si atunci cand incearca sa para calm. Un parinte dominat de furie transmite tensiune chiar si atunci cand isi controleaza cuvintele. Un parinte care isi lucreaza propriile rani emotionale si cauta apropierea de Dumnezeu transmite speranta, stabilitate si incredere.

 

Din acest motiv, cresterea copilului devine adesea o invitatie la propria transformare. Problemele pe care le observam la copil ne conduc frecvent spre propriile noastre vulnerabilitati, spre ranile nevindecate si spre aspectele vietii noastre care au nevoie de vindecare.

 

Lumea launtrica a copilului poate fi comparata cu o gradina care creste in fiecare zi sub influenta a numerosi factori. Starea emotionala a familiei, relatia dintre mama si tata, influenta duhovniceasca, realitatea firii cazute, mediul exterior si starea interioara a parintilor contribuie impreuna la formarea sufletului copilului.

De aceea, atunci cand observam dificultati emotionale sau comportamentale, este important sa nu ne grabim sa corectam doar manifestarile exterioare. Inainte de a schimba comportamentul, este necesar sa intelegem lumea care il produce. Inainte de a interveni asupra copilului, este intelept sa privim cu sinceritate mediul in care el creste.

 

Pentru ca, in cele din urma, copilul nu devine doar ceea ce il invatam. El devine, in mare masura, rodul atmosferei in care traieste, al relatiilor pe care le experimenteaza si al iubirii pe care o primeste zi de zi.

 

Daca vrei sa intelegi mai bine lumea interioara a copilului tau, programul COPILUL MEU SI EMOTIILE LUI poate fi potrivit pentru tine. 

 

Citeste detaliile aici : Copilul meu si emotiile lui