De ce avem nevoie si de vindecare emotionala?

 

„Harul nu se salasluieste intr-o inima intunecata de manie, frica sau deznadejde.”

 

Sf. Serafim de Sarov

 

In ultimii ani, observ tot mai des o intrebare care apare in sufletul multor femei ortodoxe: daca ma rog, daca merg la biserica, daca ma spovedesc si caut sa traiesc dupa voia lui Dumnezeu, de ce continui sa ma lupt cu anxietatea, frica, furia, tristetea sau sentimentul ca nu sunt suficient de buna?

 

Rugaciunea este centrul vietii crestine si fara ea nu exista crestere duhovniceasca autentica. Dar uneori descoperim ca, desi ne rugam, anumite reactii continua sa se repete. Ne speriem usor. Ne ingrijoram excesiv. Ne simtim respinsi. Ne este greu sa avem incredere. Ne blocam in fata unor situatii care, rational, nu ar trebui sa ne afecteze atat de mult.

Aceste experiente ne arata ca exista in noi nu doar o nevoie duhovniceasca, ci si o nevoie de vindecare emotionala.

Dumnezeu ne-a creat ca fiinte complexe. Nu suntem doar suflet, dupa cum nu suntem doar trup. In noi exista ganduri, emotii, amintiri, experiente si mecanisme de protectie care s-au format de-a lungul vietii. Toate acestea influenteaza felul in care ne raportam la noi insine, la ceilalti si chiar la Dumnezeu.

 

Arhimandritul Simeon Kraiopoulos observa ca exista oameni care duc o viata religioasa ani la rand, dar in adancul lor continua sa poarte rani nevindecate. El spune ca este posibil ca omul sa participe la viata Bisericii, iar in acelasi timp anumite zone ale sufletului sau sa ramana neprelucrate si bolnave. Nu pentru ca Dumnezeu nu lucreaza, ci pentru ca acele rani nu au fost inca aduse la lumina.

 

De multe ori incercam sa ascundem durerea. Ne spunem ca am trecut peste. Ne convingem ca nu mai conteaza. Evitam sa ne amintim anumite experiente. Dar ceea ce este ascuns nu dispare. Ceea ce este impins in adancul sufletului continua sa influenteze prezentul.

O critica permanenta primita in copilarie poate deveni la maturitate teama de a gresi.

O respingere poate deveni sentimentul permanent ca nu suntem iubiti.

O perioada de nesiguranta poate deveni anxietate cronica sau nevoia de control. 

O trauma poate transforma lumea intr-un loc perceput constant ca periculos.

 

Aceste reactii nu apar pentru ca omul este slab sau lipsit de credinta. Ele apar pentru ca sistemul nervos a invatat sa se protejeze.

 

Atunci cand trecem prin experiente dureroase, creierul si corpul nostru inregistreaza nu doar ceea ce s-a intamplat, ci si emotiile asociate acelui moment. Uneori, chiar daca evenimentul a trecut de multi ani, corpul continua sa reactioneze ca si cum pericolul ar fi inca prezent.

Astfel, o persoana poate stii cu mintea ca este in siguranta, dar sa simta frica.

Poate sti ca Dumnezeu o iubeste, dar sa nu poata primi aceasta iubire.

Poate sti ca nu este abandonata, dar sa traiasca permanent cu teama abandonului.

Aici intervine importanta vindecarii emotionale.

Vindecarea emotionala nu inseamna sa eliminam emotiile si nici sa cautam o stare permanenta de confort. Ea inseamna sa aducem la lumina ceea ce ne influenteaza din umbra. Inseamna sa intelegem ce se intampla in interiorul nostru si sa permitem sufletului sa se elibereze de poverile pe care le poarta de ani de zile.

 

Una dintre metodele care pot sprijini acest proces este EFT . 

EFT lucreaza simultan cu emotiile, corpul si sistemul nervos. In timpul procesului, persoana se conecteaza constient la emotia, amintirea sau situatia care provoaca disconfort. In acelasi timp, prin tapotarea usoara a unor puncte de acupresiune, sistemul nervos primeste semnale de siguranta si calm.

 

Pe masura ce corpul iese din starea de alerta, intensitatea emotionala incepe sa scada. Persoana poate privi experienta respectiva cu mai multa claritate si mai putina suferinta. Nu se schimba trecutul. Nu se sterge amintirea. Se schimba insa felul in care acea experienta continua sa traiasca in prezent.

 

Multe dintre reactiile noastre actuale nu sunt provocate doar de ceea ce se intampla acum, ci si de ceea ce s-a intamplat candva si nu a fost vindecat. EFT ajuta la eliberarea acestor incarcaturi emotionale si la reorganizarea modului in care sistemul nervos raspunde la ele.

 

Este important sa intelegem ca EFT nu inlocuieste rugaciunea, nu inlocuieste spovedania, nu inlocuieste Sfanta Impartasanie si nici lucrarea harului.

Dar poate pregati terenul pentru acestea.

Uneori omul doreste sa se roage, dar este atat de coplesit de frica, de anxietate sau de durere incat nu poate ramane prezent nici macar cateva minute. Alteori incearca sa citeasca o rugaciune, dar mintea este absorbita complet de griji si nelinisti.

In astfel de situatii, nu este vorba despre lipsa de credinta. Este vorba despre un sistem nervos aflat in stare de supravietuire.

EFT poate contribui la linistirea acestei stari, astfel incat omul sa poata deveni mai prezent, mai receptiv si mai disponibil pentru lucrarea lui Dumnezeu.

Imi place sa compar acest proces cu curatarea unui geam. Lumina nu vine de la geam. Lumina vine de la soare. Dar atunci cand geamul este acoperit de praf, lumina patrunde mai greu. Curatarea geamului nu produce lumina, ci doar permite luminii sa intre.

 

 

La fel se intampla si cu vindecarea emotionala.

Ea nu produce harul.

Ea nu il inlocuieste pe Dumnezeu.

Dar poate indeparta unele dintre obstacolele care ne impiedica sa primim ceea ce Dumnezeu doreste sa daruiasca.

Arhimandritul Simeon Kraiopoulos scrie ca adancul sufletului omenesc este asemenea unei cetati in care Dumnezeu nu intra cu forta. Omul este chemat sa deschida poarta din interior. Iar aceasta deschidere presupune sinceritate, asumare si curajul de a privi ceea ce exista cu adevarat in inima sa.

 

De aceea, uneori, vindecarea emotionala devine si un act de smerenie. Inseamna sa recunosc ca exista rani in mine. Inseamna sa accept ca am nevoie de ajutor. Inseamna sa nu ma mai ascund nici de mine, nici de Dumnezeu.

 

Atunci cand emotiile sunt ascultate, intelese si aduse inaintea lui Hristos, ele nu mai devin obstacole in calea vietii duhovnicesti. Dimpotriva, pot deveni locuri in care Dumnezeu lucreaza profund.

Frica poate deveni incredere.

Furia poate deveni discernamant.

Tristetea poate deveni pocainta.

Neputinta poate deveni predare in mainile lui Dumnezeu.

Iar ranile pot deveni locuri prin care invatam sa primim iubirea Lui.

Scopul final al vindecarii emotionale nu este sa ne simtim mai bine. Scopul este sa devenim mai liberi.

Mai liberi sa iubim.

Mai liberi sa iertam.

Mai liberi sa ne rugam.

Mai liberi sa raspundem chemarii lui Dumnezeu.

 

Pentru ca, uneori, sufletul nostru este flamand dupa Dumnezeu, dar emotiile noastre striga dupa atentie. Iar atunci cand le ascultam cu blandete si le asezam inaintea Lui, descoperim ca vindecarea emotionala si cresterea duhovniceasca nu sunt doua drumuri diferite, ci doua lucrari care se pot intalni in aceeasi inima deschisa catre Dumnezeu.