Treceți la conținutul principal

Smerenia – cheia catre inima copilului

 

Pentru a ajunge la inima copilului tau, nu este nevoie in primul rand de tehnici, carti sau strategii sofisticate. Toate acestea pot fi de ajutor, dar ingredientul „secret” fara de care nimic nu are temei este smerenia ta.

 

Smerenia este acceptarea a ceea ce suntem şi cum suntem - Altarul Credinței 

 

1. Sa iti aduci aminte pentru Cine cresti copilul

Parintele Sofronie Saharov spunea: „Scopul vietii pamantesti este nasterea omului ceresc in noi.” Cand aplicam acest adevar la misiunea de mama, intelegem ca nu crestem un copil doar pentru scoala, pentru o cariera sau pentru o buna reputatie, ci pentru vesnicie. Cresti un copil pentru Imparatia lui Dumnezeu. Acest gand schimba totul: felul in care ii vorbesti, rabdarea pe care ti-o aduni in momentele grele, rugaciunea pe care o inalti pentru el.

2. Sa iti vezi neputintele si sa te pocaiesti

Sfantul Ioan Gura de Aur spunea: „Invata-ti copilul prin viata ta, nu doar prin cuvintele tale.” Adevarul este ca multe dintre starile si obiceiurile copilului sunt oglinda inimii noastre. Furia, nerabdarea, lipsa de blandete, uneori le vedem la copil si ne doare. Smerenia inseamna sa recunosti ca radacinile lor se gasesc si in tine, si sa aduci asta inaintea lui Dumnezeu prin pocainta.

Cainta ta are putere vindecatoare nu doar pentru tine, ci si pentru copil. Cand iti ceri iertare, cand recunosti ca ai gresit, cand te opresti dintr-un tipar distructiv, ii arati copilului ca exista un drum al intoarcerii, al vindecarii, al inceputului din nou.

3. Sa recunosti ca nu poti singura

Parintele Paisie Aghioritul spunea: „Mama care isi creste copilul cu rugaciune si cu incredere in Dumnezeu face mai mult decat o suta de invatatori.” Smerenia te aseaza in locul acela in care spui: „Doamne, eu am facut tot ce am putut, dar Tu esti Cel care implinesti ceea ce eu nu pot.”

Aliatii tai in aceasta misiune sunt Maica Domnului si sfintii, pe care ii poti chema in rugaciune zi de zi. Sa rogi pe Maica Domnului sa aseze blandetea in glasul tau, Sfantul Ioan Gura de Aur sa iti dea cuvant potrivit pentru copil, Sfantul Stelian sa-l ocroteasca,  aceasta inseamna sa lasi cerul sa lucreze in casa ta.

4. Smerenia care deschide usa inimii copilului

Parintele Porfirie spunea: „Copilul simte totul. Se bucura cand mama este bucuroasa, se intristeaza cand mama este trista, se tulbura cand mama este tulburata.” Cand traiesti smerenia, copilul tau simte in tine pace si adevar. Nu vede perfectiune, ci vede o inima vie care se lasa modelata de Dumnezeu.

Si atunci, usa inimii lui se deschide. Nu pentru ca ai reusit sa fii parintele ideal, ci pentru ca smerenia ta a adus harul lui Dumnezeu in relatia voastra.

 

Drumul spre inima copilului nu trece prin control, performanta sau presiune, ci prin smerenie. Smerenia de a recunoaste ca esti doar un om, ca ai nevoie de pocainta si de ajutor de Sus. Smerenia care te pune pe genunchi in rugaciune si iti ridica inima catre cer.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ignorarea emoțiilor copilului: la ce conduce psihologic/duhovnicește

  „Nu mai plânge, că nu e nimic." „Lasă-l, că-i trece singur." „Nu are de ce să fie supărat, i-am dat tot ce vrea." „Băieții nu plâng." „Nu mai face așa, că mă superi." Câte dintre aceste fraze le-ai auzit  sau poate chiar le-ai spus  în ultima lună? Există un mit urban parenting persistent, care circulă din generație în generație: emoțiile copilului sunt exagerate, trec de la sine, iar dacă le acorzi atenție, le întreții și răsfați copilul. „Nu-l învăța să fie mofturos", ni se spune. „Lasa-l să se descurce singur cu supărarea lui." Doar că realitatea psihologică și cea duhovnicească ne arată exact inversul. Emoția ignorată nu dispare. Se ascunde. Și acolo unde se ascunde, face rău  pe trup, pe minte și pe suflet. Acest articol nu este scris pentru a produce vinovăție, ci pentru a oferi o înțelegere integrată: ce se întâmplă cu un copil ale cărui emoții sunt sistematic ignorate, atât din perspectiva psihologiei sănătoase, cât și din cea a spiritu...

5 motive pentru care ne-am reîntors în Grecia după 6 luni în Romania

Uneori intoarcerea este mai grea decat plecarea .  Am stat 6 luni în România,  timp suficient cât să simțim dor, comparații, contraste și răspunsuri. Iar când ne-am întors în Grecia, n-a fost o decizie impulsivă. A fost una simțită în trup, în suflet și în ritmul nostru de familie. Iată cele 5 motive reale care ne-au adus înapoi:          1. Mâncarea : gust care nu se explică, se simte. În Grecia, mâncarea  e experiență, nu e doar hrană. Legumele au gustul pe care ni-l amintim din copilărie. Roșiile sunt dulci, castraveții crocanți, portocalele parfumate. Fructele și legumele nu par “umflate”, ci crescute firesc, sub soare, în ritmul lor. Simți diferența imediat: mai puține chimicale produse locale ingrediente simple Corpul reacționează : ne simtim mai plini de vitalitate , energie, dormim mai bine .      2. Marea și vremea caldă - terapie zilnică pentru copii, cat si pentru noi.    Viața lângă mare s...

Oglinda dintre noi - o calatorie de autocunoastere in relatia mama- copil

  „Oglinda dintre noi”  4  ateliere cu viziune psiho- duhovniceasca  pentru a ma intelege pe mine ca mama, a-mi vedea copilul asa cum este si a reconstrui relatia dintre noi.   Cum ma inteleg mai bine pe mine ca mama, cum imi vad copilul asa cum este si cum reconstruiesc relatia dintre noi?   Relatia cu propriul copil ne pune adesea fata in fata cu lucruri pe care nu le-am inteles pe deplin nici despre noi insine. Descoperim frici pe care nu stiam ca le purtam, asteptari pe care le consideram firesti, reactii care ne surprind prin intensitatea lor si vulnerabilitati pe care, in alte relatii, reusim sa le tinem mai bine ascunse. Uneori, o incapatanare, un refuz sau o izbucnire a copilului ne tulbura mai mult decat ne-am fi imaginat, iar in momentele de tensiune ajungem sa spunem sau sa facem lucruri pe care, mai tarziu, le regretam.   Ne iubim copiii si ne dorim sa le oferim ceea ce au nevoie pentru a creste frumos, sa le fim sprijin, sa-i indrumam cu i...