Treceți la conținutul principal

Venirea in familie, darul lui Dumnezeu, nu alegerea noastra

 

Exista o intrebare pe care multi parinti si multi copii ajung sa si-o puna la un moment dat: „Oare ne alegem familia in care ne nastem?”

In jurul nostru circula din ce in ce mai des ideea ca, inainte de a veni pe pamant, sufletul isi alege parintii si familia, in functie de lectiile de viata pe care vrea sa le invete. Aceasta viziune apartine spiritualitatilor orientale sau curentelor new age, dar nu face parte din gandirea Bisericii Ortodoxe.

In Ortodoxie, raspunsul este limpede: nu noi ne alegem familia, ci Dumnezeu este Cel care ne trimite acolo unde este locul nostru de crestere si de mantuire.

 

 How to Have a Happy Family: 45 Top Secrets to Success - As They Grow

Dumnezeu este Cel care randuieste nasterea fiecarui om

Psalmistul David spune cu putere in Psalmul 138, 13-16:
„Tu ai intocmit rarunchii mei, Doamne, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele... ochii Tai m-au vazut cand eram doar un embrion, si toate zilele mele erau scrise in cartea Ta, mai inainte de a fi fost vreuna din ele.”

Aceste cuvinte arata ca viata fiecarui om este randuita de Dumnezeu inca de la zamislire. Sufletul nu preexista trupului si nu rataceste prin univers cautandu-si familia, ci este creat de Dumnezeu in momentul conceptiei.

 

Nu exista „alegere prealabila

Invatatura Bisericii respinge ideea de reincarnare sau de alegere constienta a familiei.
Omul nu are o existenta anterioara vietii pamantesti, ci incepe sa existe prin voia lui Dumnezeu, care creeaza sufletul si ii da trup prin lucrarea parintilor.

A spune ca „mi-am ales familia” inseamna a plasa puterea de decizie la nivelul sufletului inainte de viata pamanteasca – ceea ce contrazice atat Scriptura, cat si Traditia.

Familia ca loc de mantuire

Sfintii Parinti spun ca familia in care ne nastem este locul cel mai potrivit pentru mantuirea noastra. Chiar daca uneori ni se pare greu de inteles – prin parinti dificili, lipsuri materiale sau rani emotionale – tocmai acolo Dumnezeu ne cheama sa invatam rabdarea, iubirea, smerenia si credinta.

Familia nu este intamplare. Este laboratorul sufletului nostru.

Dumnezeu lucreaza chiar si prin neputintele parintilor

Sfantul Paisie Aghioritul spunea ca fiecare copil se naste cu un dar aparte si ca Dumnezeu ingaduie ca el sa vina intr-o anumita familie pentru un bine tainic. Chiar si lipsurile parintilor pot deveni, prin ochii credintei, cai de crestere duhovniceasca si de apropiere de Hristos.

Nimic nu este intamplator. Totul se afla sub iconomia iubitoare a lui Dumnezeu.


In viziunea ortodoxa:

  • Nu ne alegem singuri familia.

  • Sufletul nu preexista, ci este creat de Dumnezeu la zamislire.

  • Familia este dar si loc de mantuire.

  • Dumnezeu lucreaza chiar si prin neputintele parintilor nostri.

Familia in care ne nastem este taina iconomiei divine pentru fiecare suflet.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ignorarea emoțiilor copilului: la ce conduce psihologic/duhovnicește

  „Nu mai plânge, că nu e nimic." „Lasă-l, că-i trece singur." „Nu are de ce să fie supărat, i-am dat tot ce vrea." „Băieții nu plâng." „Nu mai face așa, că mă superi." Câte dintre aceste fraze le-ai auzit  sau poate chiar le-ai spus  în ultima lună? Există un mit urban parenting persistent, care circulă din generație în generație: emoțiile copilului sunt exagerate, trec de la sine, iar dacă le acorzi atenție, le întreții și răsfați copilul. „Nu-l învăța să fie mofturos", ni se spune. „Lasa-l să se descurce singur cu supărarea lui." Doar că realitatea psihologică și cea duhovnicească ne arată exact inversul. Emoția ignorată nu dispare. Se ascunde. Și acolo unde se ascunde, face rău  pe trup, pe minte și pe suflet. Acest articol nu este scris pentru a produce vinovăție, ci pentru a oferi o înțelegere integrată: ce se întâmplă cu un copil ale cărui emoții sunt sistematic ignorate, atât din perspectiva psihologiei sănătoase, cât și din cea a spiritu...

5 motive pentru care ne-am reîntors în Grecia după 6 luni în Romania

Uneori intoarcerea este mai grea decat plecarea .  Am stat 6 luni în România,  timp suficient cât să simțim dor, comparații, contraste și răspunsuri. Iar când ne-am întors în Grecia, n-a fost o decizie impulsivă. A fost una simțită în trup, în suflet și în ritmul nostru de familie. Iată cele 5 motive reale care ne-au adus înapoi:          1. Mâncarea : gust care nu se explică, se simte. În Grecia, mâncarea  e experiență, nu e doar hrană. Legumele au gustul pe care ni-l amintim din copilărie. Roșiile sunt dulci, castraveții crocanți, portocalele parfumate. Fructele și legumele nu par “umflate”, ci crescute firesc, sub soare, în ritmul lor. Simți diferența imediat: mai puține chimicale produse locale ingrediente simple Corpul reacționează : ne simtim mai plini de vitalitate , energie, dormim mai bine .      2. Marea și vremea caldă - terapie zilnică pentru copii, cat si pentru noi.    Viața lângă mare s...

Oglinda dintre noi - o calatorie de autocunoastere in relatia mama- copil

  „Oglinda dintre noi”  4  ateliere cu viziune psiho- duhovniceasca  pentru a ma intelege pe mine ca mama, a-mi vedea copilul asa cum este si a reconstrui relatia dintre noi.   Cum ma inteleg mai bine pe mine ca mama, cum imi vad copilul asa cum este si cum reconstruiesc relatia dintre noi?   Relatia cu propriul copil ne pune adesea fata in fata cu lucruri pe care nu le-am inteles pe deplin nici despre noi insine. Descoperim frici pe care nu stiam ca le purtam, asteptari pe care le consideram firesti, reactii care ne surprind prin intensitatea lor si vulnerabilitati pe care, in alte relatii, reusim sa le tinem mai bine ascunse. Uneori, o incapatanare, un refuz sau o izbucnire a copilului ne tulbura mai mult decat ne-am fi imaginat, iar in momentele de tensiune ajungem sa spunem sau sa facem lucruri pe care, mai tarziu, le regretam.   Ne iubim copiii si ne dorim sa le oferim ceea ce au nevoie pentru a creste frumos, sa le fim sprijin, sa-i indrumam cu i...