Cum ne putem vindeca relatiile

 

„Sa nu mustri, sa nu certi, sa nu indrepti cu sila pe aproapele tau. Dragostea lui Hristos este aceea care-l indreapta pe om. Tu sa-l iubesti, sa-l imbratisezi cu dragoste si cu rugaciune.”  Sfantul Porfirie

 

Aceste cuvinte simple si pline de lumina ale Sfantului Porfirie par, la prima vedere, greu de implinit. Cum sa nu corectez? Cum sa nu mustru, mai ales cand simt ca celalalt greseste? Insa sfantul nu ne spune sa ignoram raul, ci sa invatam sa privim dincolo de el, catre ceea ce poate aduce vindecare: dragostea.

 

Interesant este ca si psihologia moderna a descoperit un adevar asemanator. Cercetarile lui John Gottman, unul dintre cei mai cunoscuti specialisti in relatii de cuplu, au aratat ca pentru ca o relatie sa ramana vie si echilibrata este nevoie de un raport de cel putin 5 la 1 intre interactiunile pozitive si cele negative. Cu alte cuvinte, un singur repros, o critica sau o atitudine rece au nevoie de cinci gesturi de incurajare, apreciere sau tandrete pentru a fi „vindecate” in sufletul celuilalt.

 

 

Aceasta regula arata cat de fragila este inima omului si cat de usor se adancesc ranile atunci cand suntem expusi la negativitate. Un cuvant dur ramane intiparit mai mult decat o vorba buna. O privire de repros apasa mai mult decat un gest de tandrete.

 

 

Dar aici vine intelepciunea Sfintilor Parinti, care depaseste simpla aritmetica emotionala. Ei ne arata ca adevarata schimbare nu vine din calcul, ci din felul in care alegem sa privim pe aproapele nostru. Sfantul Porfirie nu ne spune sa avem „cinci gesturi bune pentru fiecare greseala a celuilalt”, ci ne indeamna sa ne schimbam complet perspectiva: sa nu mustram, sa nu corectam cu sila, ci sa iubim si sa ne rugam.

 

 

Ce inseamna asta pentru viata de familie?

1. In relatia cu sotul – poate simti nevoia sa-i spui ce nu face bine, unde greseste, cum ar putea fi mai atent. Dar fiecare critica, chiar daca este justificata, lasa urme adanci. Daca alegi sa vezi partea buna, sa il incurajezi pentru ceea ce face si sa il porti in rugaciune, vei descoperi ca atmosfera din casa se schimba si el insusi incepe sa se deschida.

2. In relatia cu copiii – tentatia de a corecta este si mai mare. „Nu asa se face, iar ai gresit, iar ai uitat!” Dar un copil se hraneste din iubirea si aprecierea parintelui. Criticile repetate nu il fac mai responsabil, ci mai temator. Cand alegi sa vezi frumusetea din el si sa il ridici prin cuvinte bune, chiar si mustrarea isi pierde asprimea si se transforma in indrumare.

3. In relatia cu noi insine – regula 5 la 1 se aplica si aici. Cate cuvinte negative ne spunem zilnic in minte? „Nu sunt buna de nimic, iar am gresit, nu fac fata.” Daca nu le imblanzim cu binecuvantare si iubire de sine, ranile noastre interioare se adancesc. Rugaciunea si blandetea fata de propria persoana sunt la fel de necesare ca blandetea fata de ceilalti.

    

    

In final, regula 5 la 1 este un semnal de alarma asupra puterii cuvintelor si gesturilor noastre. Dar invatatura Sfantului Porfirie ne arata calea mai inalta: sa nu ne fixam pe greselile celuilalt, ci sa lasam dragostea lui Hristos sa lucreze prin noi. Atunci, raportul dintre bine si rau nu mai este un calcul de echilibrare, ci o revărsare fireasca de lumina peste intuneric.

 

Astazi, putem incepe simplu: un cuvant bun in locul unui repros, o rugaciune in locul unei judecati, o mangaiere in locul unei critici. Asa se aduna in timp nu doar cinci gesturi bune pentru unul rau, ci zeci si sute de seminte de iubire, care pot schimba pentru totdeauna relatiile noastre.