Treceți la conținutul principal

Pana unde mergem cu validarea emotiilor copilului?

 In parentingul modern, unul dintre cele mai populare concepte este: „Valideaza-i emotiile copilului.”

 
Ideea suna frumos, este utila si are radacini reale in psihologie. Dar intrebarea care se ridica este: pana unde mergem cu validarea?

 

Balancing Internal and External Validation - Rachel Mullins Counseling 

 

1. Ce inseamna validarea emotiilor in psihologie?

Validarea inseamna recunoasterea trairii emotionale a copilului, fara a o judeca sau minimaliza.
Psihologul Carl Rogers, parintele terapiei centrate pe client, spunea:

 

„Cand cineva te asculta cu adevarat, fara sa te judece, fara sa incerce sa te schimbe, e uimitor cat de mult se transforma emotiile tale.”

 

Pentru copii, validarea inseamna:

  • „Vad ca esti suparat.”

  • „Inteleg ca esti dezamagit.”

  • „Pare ca esti furios acum.”

     

    Aceasta atitudine ii da copilului sentimentul ca emotia lui este reala si importanta.

     

    Insa psihologia clasica avertizeaza: validarea nu inseamna confirmarea perceptiilor irationale.
    Albert Ellis, parintele terapiei rational-emotive, atragea atentia ca multe emotii intense pornesc din ganduri irationale. 

     

    Rolul parintelui este de a recunoaste emotia, dar si de a corecta perceptia.


    Exemplu:

  • Copilul spune: „Ma urasti ca nu imi dai ciocolata.”

  • Validarea: „Vad ca esti suparat ca nu primesti acum ce vrei.”

  • Corectarea: „Dar asta nu inseamna ca nu te iubesc.”

Asadar, psihologia recunoaste ca validarea este necesara, dar incompleta daca nu este urmata de ghidare spre realitate.

 

2. Invatatura crestin-ortodoxa despre emotii 

Ortodoxia recunoaste realitatea emotiilor, dar nu le ridica la rang de lege absoluta. Sfintii Parinti ne avertizeaza ca omul nu trebuie sa fie condus de impulsurile sale, ci sa le aduca in lumina lui Hristos.

Sfantul Ioan Scararul scria:

„Nu putem opri gandurile si miscarile sufletului sa bata la usa noastra, dar putem sa nu le deschidem.”

 

Iar Sfantul Paisie Aghioritul spunea:

„Nu este pacat ca iti vine un gand sau o emotie, ci atunci cand le primesti si le lasi sa domneasca in tine.”

 

Din aceasta perspectiva, rolul parintelui nu este doar sa-i spuna copilului „te inteleg”, ci sa-l ajute sa vada ca emotia lui are nevoie de asezare, de transformare.


Un copil furios nu trebuie sa ramana prizonier in furia lui, ci invatat ca exista cai de linistire, iertare, incredere in Dumnezeu. 

 

3. Capcana idolatrizarii emotiilor 

 

In parentingul constient, validarea a ajuns sa fie aproape o religie. Se pune accentul pe: „Orice emotie este buna, lasa copilul sa o traiasca.”


Problema este ca aceasta abordare, fara repere, transforma emotia intr-un idol. Copilul ajunge sa creada ca ceea ce simte este intotdeauna adevarul absolut.

Dar realitatea este alta:

  • Copilul poate simti ura, dar asta nu inseamna ca ura e buna.

  • Copilul poate simti frica, dar asta nu inseamna ca pericolul este real.

  • Copilul poate simti ca „nu e iubit”, dar asta nu inseamna ca parintele nu il iubeste.

Ortodoxia ne invata ca simtirea trebuie trecuta prin discernamant.
Sfantul Teofan Zavoratul scria: „Nu lasa simtirea sa te stapaneasca, ci adu-o in lumina mintii luminate de har. Atunci vei vedea adevarul.”

 

4. Echilibrul corect: validare + adevar + formare

 

Un parinte ortodox si echilibrat psihologic va folosi trei pasi:

  1. Validare: „Vad ca esti suparat.”

  2. Asezare in adevar: „Eu te iubesc mereu, chiar daca nu primesti acum ce vrei.”

  3. Formare: „Hai sa gasim impreuna o alta cale sa iti linistesti supararea.”

Astfel, copilul invata ca:

  • emotiile sunt firesti,

  • ele nu definesc adevarul absolut,

  • exista cai sanatoase de a le gestiona.

     

    Validarea emotiilor este o unealta importanta, dar doar primul pas.
    Psihologia clasica ne spune ca trebuie sa corectam gandurile irationale, iar Ortodoxia ne invata sa nu facem din emotii dumnezei.

    Adevarata validare crestina nu se opreste la „te inteleg ca esti suparat”, ci merge mai departe: „te inteleg si te insotesc spre adevar, spre pace, spre Hristos.”

     

 

 

 

 

 

Comentarii

  1. foarte bun articolul!e important sa ne constientizam emotiile, dar e si mai important sa avem autocontrol si sa le putem prelucra.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Simt si ma intorc – program de transformare a emotiilor in rugaciune

  Program de 7 zile pentru femei si mame care poarta prea mult si nu mai stiu cum sa se aseze. Poate ai simtit si tu... – ca ai prea multe emotii si nu stii ce sa faci cu ele – ca te rogi, dar cuvintele sunt goale si sufletul amortit – ca iti vine sa plangi fara motiv... sau sa taci cu totul – ca simti frica, furie, vinovatie, neputinta… dar nu ai cu cine sa le rostesti Poate ai incercat sa le controlezi. Sau sa le ignori. Dar poate e timpul sa le transformi. Nu cu efort. Nu cu presiune. Ci cu blandete. Cu rugaciune. Cu adevar.     Ce este acest program? „Simt si ma intorc” este un program de 7 zile , desfasurat pe WhatsApp, care te va ghida cu pasi simpli spre: – recunoasterea si eliberarea emotiilor mari (frica, furie, vina, tristete, rusine, neputinta) – transformarea lor in rugaciune vie , nu recitata – regasirea linistii interioare , fara sa te indepartezi de Dumnezeu – increderea ca nu esti singura si nu trebuie sa porti totul singura Fiecare zi c...

5 mutari in 5 ani - 5 lectii

  Au trecut 5 ani. Si de 5 ori, ne-am facut bagajele. De 5 ori, am impachetat vieti si am despachetat inceputuri. Cu copii in brate, inima stransa si credinta ca nu ne mutam singuri. Uneori a fost decizia noastra. Alteori, viata ne-a asezat in drum. Dar dincolo de kilometri, mi-am dat seama ca fiecare mutare a fost o scoala. O scoala a inimii. A renuntarii. A ascultarii. Iata 5 lectii care au ramas cu mine. Singurele „bagaje” pe care vreau sa le pastrez mereu.         1. Viata se simplifica cand alegi ce pastrezi   Fiecare mutare m-a invatat sa las. Sa renunt. Sa aleg ce e esential. Sa pun intr-o cutie mica ce nu incapea altadata intr-un dulap intreg. Carti. Haine. Vesela. Lucruri pe care le-am cumparat candva cu entuziasm… si le-am lasat .  Am ajuns sa am mai putin si sa simt ca am mai mult. Hainele putine m-au facut sa ma imbrac cu mai multa constienta. Lucrurile simple m-au apropiat de mine. Casa cu mai putin m-a facut sa fiu mai prezenta...

Întoarcerea acasă.

    Sunt mamă și soție. Și mă întorc acasă.  Am fost plecată?              Din anumite puncte de vedere, da. În ultimii 3 ani am lucrat de acasă, online, ca terapeut emoțional pentru femei și copii, am investit timp, disponibilitate, bani, energie pentru a-mi putea aduce contribuția cât mai bine.          M-am bucurat de rezultatele tuturor clienților, m-am bucurat pentru fiecare recomandare primită și  m-am bucurat pentru ca am clădit totul de la 0, fără niciun ajutor.           Și totuși, în tot acest timp, am simțit că ceva lipsea. Așa că acum mă întorc acasă, dar într-un mod cu totul nou. Nu e doar despre a fi prezentă fizic în același spațiu cu familia mea; e despre a mă reconecta cu mine însămi, cu soțul și copiii mei, într-un mod mai profund. E despre a-mi găsi echilibrul între rolurile de mamă, soție și profesionist.         În cei...