Treceți la conținutul principal

Jurnal de homeschooling 6-13 septembrie

Luni 

Ne-am trezit mai târziu decât de obicei (8:30). După micul dejun am inceput activitățile zilei cu limba engleza. Am improvizat un joculet cu câteva figurine pe care le-am avut la îndemână. După ce am făcut câteva biletele cu denumirile lor în engleză, le-am prezentat pe fiecare în parte. 

Apoi, Maria a avut de reconstruit cuvintele folosindu-se de literele de la un alt joc. Ne-am jucat împreună vreo 40 de minute. Am exersat salutul, prezentarea de tip " Hello. Who are You? I am a pig. Nice to meet you, pig. Goodbuy! " . A fost tare amuzant pentru amandoua. 





După o scurta pauză și o gustare, Maria a lucrat din caietul de activități și la tabla,  exerciții de matematica.

Cat eu am făcut aspirat prin dormitoare, fetele au făcut câte un tablou cu fasole.






După amiază, deși cea mica era cam obosita și cam mofturoasa pentru că nu dormise la prânz, ne-am ocupat de...broasca țestoasă. Așadar, ne-am folosit de următoarele resurse:

 https://m.youtube.com/watch?v=MYulQlwOW5E 

 https://epochtimes-romania.com/news/curiozitati-despre-broasca-testoasa---232734

https://m.youtube.com/watch?v=5Rmv3nliwCs

Fetele au desenat broscute, iar Maria a conceput o cărticica pe aceasta temă. 







 Marți 

Maria a răcit, a urmat și Teo. Toată săptămâna am făcut activități relaxante, întrucât disconfortul a fost pe măsură. 

Marți am continuat jocul de limba engleza început de luni, sub alta formă. Au prezentat legume și fructe, apoi ne-am folosit de plusuri pentru a forma propoziții de tipul " The rabbit eats carrots." 





După amiază am făcut împreună covrigi de casa, fetele au ajutat la făcutul aluatului și la modelat. Am fost foarte gustoși și naturali, fata de cei din semigerii.




Miercuri 

Miercuri a fost Sfânta Maria, așa că am sarbatorit-o pe Maria noastră. Deoarece de Sfânta Teodora cea mica nu a avut tort, bunicul le-a adus un tort la amândouă. După amiază am povestit despre nașterea Maicii Domnului și părinții Ioachim și Ana. 


Joi, Vineri, Sâmbătă, Duminică

Deja ne-a luat pe toți răceala, așa că ne-am odihnit, am citit, an mai făcut câteva activități, limba engleza. 

Este duminica și ne simțim cu toții bine. Așteptăm să ne revenim complet și să ne întoarcem "la treabă" .







Multă sănătate și vouă!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Simt si ma intorc – program de transformare a emotiilor in rugaciune

  Program de 7 zile pentru femei si mame care poarta prea mult si nu mai stiu cum sa se aseze. Poate ai simtit si tu... – ca ai prea multe emotii si nu stii ce sa faci cu ele – ca te rogi, dar cuvintele sunt goale si sufletul amortit – ca iti vine sa plangi fara motiv... sau sa taci cu totul – ca simti frica, furie, vinovatie, neputinta… dar nu ai cu cine sa le rostesti Poate ai incercat sa le controlezi. Sau sa le ignori. Dar poate e timpul sa le transformi. Nu cu efort. Nu cu presiune. Ci cu blandete. Cu rugaciune. Cu adevar.     Ce este acest program? „Simt si ma intorc” este un program de 7 zile , desfasurat pe WhatsApp, care te va ghida cu pasi simpli spre: – recunoasterea si eliberarea emotiilor mari (frica, furie, vina, tristete, rusine, neputinta) – transformarea lor in rugaciune vie , nu recitata – regasirea linistii interioare , fara sa te indepartezi de Dumnezeu – increderea ca nu esti singura si nu trebuie sa porti totul singura Fiecare zi c...

5 mutari in 5 ani - 5 lectii

  Au trecut 5 ani. Si de 5 ori, ne-am facut bagajele. De 5 ori, am impachetat vieti si am despachetat inceputuri. Cu copii in brate, inima stransa si credinta ca nu ne mutam singuri. Uneori a fost decizia noastra. Alteori, viata ne-a asezat in drum. Dar dincolo de kilometri, mi-am dat seama ca fiecare mutare a fost o scoala. O scoala a inimii. A renuntarii. A ascultarii. Iata 5 lectii care au ramas cu mine. Singurele „bagaje” pe care vreau sa le pastrez mereu.         1. Viata se simplifica cand alegi ce pastrezi   Fiecare mutare m-a invatat sa las. Sa renunt. Sa aleg ce e esential. Sa pun intr-o cutie mica ce nu incapea altadata intr-un dulap intreg. Carti. Haine. Vesela. Lucruri pe care le-am cumparat candva cu entuziasm… si le-am lasat .  Am ajuns sa am mai putin si sa simt ca am mai mult. Hainele putine m-au facut sa ma imbrac cu mai multa constienta. Lucrurile simple m-au apropiat de mine. Casa cu mai putin m-a facut sa fiu mai prezenta...

Dacă aș îndrăzni să fiu sinceră cu Dumnezeu…

  Ți s-a întâmplat vreodată să te rogi, dar să simți că îți spui cuvintele doar pe jumătate? Să rostești rugăciuni cunoscute, dar înăuntrul tău să se agite altceva? Să-ți vină să spui: „Doamne, nu mai pot…” „Mi-e frică…” „Sunt furioasă, dar nu știu pe cine…” „Mi-e dor de mine…” … și totuși să taci, pentru că poate nu „se cade” să spui asta în fața Lui?       Am învățat deseori să ne rugăm „frumos”. Să fim recunoscătoare, cuminți, răbdătoare, să nu deranjăm. Dar ce se întâmplă cu toate emoțiile care nu mai încap în cuvintele „frumoase”? Adevărul e că Dumnezeu nu se scandalizează de durerea noastră. El nu se sperie de lacrimile noastre. Nu se supără dacă uneori ne tremură vocea, dacă ne simțim goale, furioase sau vinovate. Dumnezeu nu vrea rugăciuni „corecte”. Vrea rugăciuni sincere . Vrea inima noastră întreagă , chiar și atunci când e frântă. Un exercițiu de scriere ghidată Te invit să iei câteva clipe doar pentru tine. Ia o foaie, un jurnal, sau d...