Treceți la conținutul principal

Tabelul responsabilitatilor

 Cât timp sunt mici, copiii sunt dornici sa ajute, cred că și copiii vostri la 1-2 ani doreau să aspire sau sa dea cu mopul. Au această dorință de a face ceea ce facem noi, cei mari. 

Desigur că nu fac treburile " cum trebuie" și de aceea ajungem la " lasă că fac eu",  " tu du-te la joaca" etc.  Cred că singuri, noi părinții, tăiem acest elan, iar la 6-7 ani tragem de ei că măcar să își facă patul.  Doar că atunci multi dintre ei nu mai au acea bucurie de a ajuta, asta daca nu s-au lenevit cu totul și aproape că nu mai fac nimic.

Noi avem 2 fetițe, Maria (5,10 ani) și Teodora (3 ani). Au fost perioade în care le lăsam și încurajam să facă așa cum puteau ele, dar au fost și momente in care le-am mai tăiat acest elan, poate pentru că mă grabeam sau trebuia să strâng mai mult în urma lor(la bucătărie de exemplu).

Asa că la cea mare se vede o lenevire in a participa la activitățile casei. Din fericire, am găsit varianta care o motivează să își facă responsabilitățile. 

Tabelul responsabilităților este metoda prin care devin mai motivate sa se ocupe și ele de bunul mers al casei. 

In acest tabel am trecut 6 categorii de 

activități :

➡️Homeschooling ( caietul de activități, lb engleza, diferite lectii și proiecte zilnice)

➡️Îngrijire zilnică ( rutina de dimineață, de seara, vitaminele, spalarea șosetelor )

➡️Curățenie ( șters geamuri, praful sau pe jos, de aspirat, de împachetat hainele, de aranjat jucăriile sau cărțile, udat flori, de spălat terasa) 

➡️Rugăciune( dimineață, seara)

➡️Mesele( mic dejun, prânz, cina)

➡️Somn( 20:30 și 13:30 - in cazul Teodorei )

Tabelul este realizat pe o săptămână și în fiecare zi ele bifează tot ceea ce au făcut.

Recompensa o stabilim împreună și de cele mai multe ori este vorba de o ieșire/plimbare. 

Eu am făcut acest tabel simplu, de mana, dar găsiți multe modele pe Pinterest sau google daca căutați "chores for kids ". Pentru copiii mai mici se poate structura cu ajutorul imaginilor.


Ce responsabilități au copiii voștri?








 

 


Etichete:

Comentarii

  1. Teo2 septembrie 2021 la 01:28

    Multumesc pentru idei. De ceva vreme si eu sunt in cautarea de idei pentru ai responsabiliza pe copiii mei.
    P.S. Ma bucur de ceea ce gasesc pe acest blog. Si eu fac HS cu cei 4 copii ai mei(10,8,5,2 ani).
    Doamne ajuta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Alexandra Sava 2 septembrie 2021 la 23:57

      Buna Teo! Mă bucur că ai ajuns aici. Doamne ajuta în toată lucrarea!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ignorarea emoțiilor copilului: la ce conduce psihologic/duhovnicește

  „Nu mai plânge, că nu e nimic." „Lasă-l, că-i trece singur." „Nu are de ce să fie supărat, i-am dat tot ce vrea." „Băieții nu plâng." „Nu mai face așa, că mă superi." Câte dintre aceste fraze le-ai auzit  sau poate chiar le-ai spus  în ultima lună? Există un mit urban parenting persistent, care circulă din generație în generație: emoțiile copilului sunt exagerate, trec de la sine, iar dacă le acorzi atenție, le întreții și răsfați copilul. „Nu-l învăța să fie mofturos", ni se spune. „Lasa-l să se descurce singur cu supărarea lui." Doar că realitatea psihologică și cea duhovnicească ne arată exact inversul. Emoția ignorată nu dispare. Se ascunde. Și acolo unde se ascunde, face rău  pe trup, pe minte și pe suflet. Acest articol nu este scris pentru a produce vinovăție, ci pentru a oferi o înțelegere integrată: ce se întâmplă cu un copil ale cărui emoții sunt sistematic ignorate, atât din perspectiva psihologiei sănătoase, cât și din cea a spiritu...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

5 motive pentru care ne-am reîntors în Grecia după 6 luni în Romania

Uneori intoarcerea este mai grea decat plecarea .  Am stat 6 luni în România,  timp suficient cât să simțim dor, comparații, contraste și răspunsuri. Iar când ne-am întors în Grecia, n-a fost o decizie impulsivă. A fost una simțită în trup, în suflet și în ritmul nostru de familie. Iată cele 5 motive reale care ne-au adus înapoi:          1. Mâncarea : gust care nu se explică, se simte. În Grecia, mâncarea  e experiență, nu e doar hrană. Legumele au gustul pe care ni-l amintim din copilărie. Roșiile sunt dulci, castraveții crocanți, portocalele parfumate. Fructele și legumele nu par “umflate”, ci crescute firesc, sub soare, în ritmul lor. Simți diferența imediat: mai puține chimicale produse locale ingrediente simple Corpul reacționează : ne simtim mai plini de vitalitate , energie, dormim mai bine .      2. Marea și vremea caldă - terapie zilnică pentru copii, cat si pentru noi.    Viața lângă mare s...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Efectele dependentei de retelele sociale asupra disciplinei, conexiunii si relatiei cu copilul

  Traim intr-o lume in care mama nu mai este doar mama:este si creator de continut, si spectator, si cautator de validare, si consumator aproape compulsiv de informatie. Telefonul a devenit extensia mainii, iar scrolatul , o forma de dezamagire, de fuga si de amortire a propriilor emotii. Si, poate fara sa isi dea seama, tot acesta este momentul in care multe mame isi pierd puterea, rabdarea, autoritatea si disponibilitatea de a sustine un proces real de disciplinare si de conectare cu copilul. Acesta este un articol despre fenomenul pe care nimeni nu vrea sa il recunoasca , dar pe care toti il simtim: dependenta mamelor de retelele sociale si efectele ei devastatoare asupra copiilor.   1. Neputinta mamei in era digitala Cea mai mare drama nu este ca mamele folosesc telefonul, ci ca telefonul a preluat rolul de gestionare emotionala . Cand esti obosita, derutata, ranita, singura sau frustrata, scrolatul devine refugiul cel mai rapid. Dar, de fapt, este doar o anestezie c...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe