Căsnicia noastră a început în 2013. După o relație de 3 luni, ne-am avântat împreună către o cărare necunoscută. Nu am avut nicio așteptare, dar am făcut primul pas cu toată încrederea și dorința.
Au trecut 8 ani. 8 ani de evoluție, maturizare, conștientizări, dezamăgiri, lacrimi, zâmbete, trăiri intense, genunchi aplecați spre rugăciune și binecuvântări nenumărate. 8 ani in care amândoi am crescut și am învățat să trăim frumos împreună.
Va împărtășesc mai jos 8 lectii pe care le-am învățat în acești 8 ani de căsnicie, de viață de familie.
1. Lecția 1 : Să ascult.
Ascultarea față de soț este o lecție grea, cu atât mai mult dacă ai avut parte de o viața independentă în care te-ai bazat doar pe propria rațiune. Cu alte cuvinte, daca nivelul mândriei este undeva sus. Dacă la început mă supăram și simțeam că părerea mea nu conteaza sau că "eu știu mai bine", experiențele m-au făcut să îl ascult pe soțul meu. Așadar, chiar dacă deciziile sunt luate împreună, acum ofer mai multă încredere cuvântului lui; cuvânt care, de cele mai multe ori, a fost cel potrivit și întelept.
Acum nu mă mai încăpătânez să fac ca mine, chiar daca egou-ul inca isi mai doreste sa scoata capul la iveala. De asemenea, le-am incurajat si pe fete sa aiba incredere in tatal lor.
In final, cu siguranta ascultarea nu este o sarcina usoara, dar aduce multe daruri familiei.
2. Lectia 2 : Sa am rabdare.
Rabdare, rabdare, rabdare...spunea Parintele Cleopa. Si da, casnicia are nevoie de multa rabdare: rabdare sa il suporti pe celalalt asa cum este, rabdare cu copiii, rabdare ca rugaciunile sa se indeplineasca si chiar rabdare cu tine insuti.
A putea sa il rabzi pe cel de langa tine asa cum este, îl cunonsider primul semn de iubire. De multe ori ne comportam precum "dumnezeul" celuilalt, uitand ca avem propriile neputinte, propriile metehne. Aceasta rabdare mai are legatura si cu respectul: respect ca poate ai o alta perspectiva decat a mea, respect ca poate nu intelegi inca ceea ce Dumnezeu mi-a descoperit mie.
Sa avem rabdare...
3. Lectia 3: Sa ma bucur de ceea ce am
Intr-o lume a consumului, a bagarii pe gat a tot felul de "necesitati", este destul de complicat sa alegi simplitatea si sa incepi sa te bucuri de ceea ce ai. Aceasta perspectiva nu este una care te inchide, ci una care iti deschide ochii spre adevarata bucurie. Desigur ca de multe ori cadem in capcana lui "mai mult", "mai frumos", "mai nou", dar suntem gata sa platim pretul?
Pentru ca dincolo de o canapea/covor/aragaz etc nou, sta pretul in bani si pretul in energie: poate stresul de a plati o rata lunara sau timpul alocat ingrijirii/curateniei. Exemplele sunt nenumarate si propria experienta m-a facut sa fiu multumita de ceea ce avem deja si sa pun in balanta care este adevaratul pret pe care il platim.
Lectia 4 : Sa am o atitudine pozitiva
Mama da tonul casei. Atat copiii, cat si sotul meu sunt influentati de starea mea. De aceea, este nevoie sa lucrez constant pe plan spiritual, mental si fizic pentru ca in interiorul meu sa fie pace si liniste. Tot ceea ce detinem in noi, radiaza si inafara noastra.
Daca sunt tulburata si intr-o oarecare pasa proasta vad rezultatele oglindite in comportamentul fetelor. Mai mult, si sotul meu pare a fi mai stresat si intr-o proasta dispozitie.
Asa ca incerc, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa am o purtare buna si toate starile sa i le "pasez" Maicii Domnului, pentru a ma linisti si calma.
Lectia 5. Sa spun ce ganduri am
Aceasta este o lectie care are o mare greutate in bunul mers al casei. Chiar si acum, dupa acesti ani, inca mai am de lucrat. De multe ori noi ne cream un intreg scenariu in minte si avem o perceptie total subiectiva asupra exteriorului. Avem asteptari de la sotul nostru, iar el nu raspunde acestora. Nu raspunde pentru ca nu stie, nu stie ce vrem noi. Putini soti sunt aceia care te coplesesc cu aprecieri sau complimente sau, cel putin, inteleg ce vrei tu sa spui.
Trecand prin cateva situatii de acest gen, am invatat ca daca vreau ceva de la sotul meu E NEVOIE sa spun si sa nu il las pe el sa deduca. Creierul barbatilor este diferit decat al nostru si cu cat intelegem asta mai devreme, cu atat mai multa armonie vom crea in familia noastra.
Lectia 6 : Pacea este mai importanta decat dreptatea.
Daca la inceputul casniciei, a-mi sustine dreptatea era atitudinea pe care o credeam cea mai potrivita, cu trecerea anilor am constientizat ca pacea este pe locul intai. O pace care nu-ti creeaza frustrari, ci o pace ce vine in urma gandului ca daca ai avut cu adevarat dreptate, Dumnezeu va randui ca acest fapt sa se arate.
Cearta pentru dreptate aduce multa tulburare si mareste distanta dintre soti. Aduce un fel de instrainare. Nu neg ca a lasa de la tine mai ales cand stii sigur ca ceea ce crezi este drept, este greu, dar eu personal o iau ca pe un exercitiu pe urcusul interior.
Lectia 7 : Cei din jur au nevoie de sustinere si apreciere
Am invatat ca o imbratisare sau o vorba buna ii poate da aripi sotului meu. A avea incredere in el, a-l sustine, a mentine o atmosfera calda in casa , face ca intoarcerea lui acasa sa-i fie motiv de bucurie si tihna.
Si copiii au nevoie de aceasta disponibilitate a noastra de a fi acolo, de a-i mangaia, de a incuraja, de a asculta. Cu cat practic aceasta atitudine cu ei, cu atat ei devin mai iubitori si duiosi fata de mine.
Cu alte cuvinte, sa incepem a avea acea atitudine pe care ne-o dorim din partea celor dragi, pentru ca nu exista varianta mai potrivita de a determina sa primesti ceva, decat daruind.
8. Lecția 8 : Puterea rugăciunii schimba
Desigur că vrem că cei din jurul nostru sa se schimbe, vrem ca cei mici sa se poarte după placul nostru sau soțul sa fie exemplar...
Dar adevărul este că nu putem schimba pe nimeni, aceasta fiind puterea lui Dumnezeu. Bătutul la cap, cicalitul, criticile nu aduc niciun folos. Genunchii în rugăciune, da.
Deși teoretic știu atât de bine acest aspect, inca mă mai încred în puterea proprie de a-i schimba pe cei dragi. Din fericire, Dumnezeu lucrează cu mine și găsește "soluții" pentru a mă smeri și a-mi reaminti că " Fara mine nimic nu puteți".
Acestea sunt principalele lecții pe care le-am învățat și pe care Dumnezeu îngăduie să le exersez in continuare.
Ce lectii ați învățat voi în căsnicia voastră?
Ce frumos ai scris! Ma regăsesc în tot ce spui. Uite, am scris și eu aici ceva de genul acesta, după cei 12 ani de căsnicie.
RăspundețiȘtergerehttps://made-by-mami.blogspot.com/2021/05/concluzii-dupa-12-ani-de-casnicie.html?m=1
Multumesc! Am citit cu drag!
ȘtergereCu adevărat așa este ! Fiecare se completează cu celalalt...Mulțumesc pt efortul de a pune în pagina aceste gânduri din inima izvorâte🥰
RăspundețiȘtergereFoarte frumos. Doamne ajuta!
RăspundețiȘtergere