Treceți la conținutul principal

Doamne, da-mi bunatate.

 

In comunitatea Pasi spre Eucharisteo lucram programul Doza pentru suflet.

Astazi a fost despre bunatate.

Crestinii nu trebuie sa implineasca poruncile lui Dumnezeu pentru a fi buni, ci pentru a face ca Dumnezeu sa locuiasca in ei. Atunci cand El este prezent in noi, lucreaza in noi si prin noi tot ceea ce este bun atat noua cat si celor din jur.

Spunea intr-un interviu parintele Arsenie Papacioc.

" De azi sunt buna" - este un exercitiu extraordinar de folositor doar ca te vei izbi de propriile neputinte la fiecare pas si vei simti ca singura nu reusesti.

De aceea a intentiona sa fii buna vine in completarea lui " Doamne, ajuta-ma sa fiu buna. Da-mi, Doamne, bunatate".

Bunătatea este un atribut al fiinţei lui Dumnezeu, Singurul cu adevărat bun. „De ce Îmi zici bun?“, îl întreabă Mântuitorul pe tânărul care, venind la Dânsul, vrea să ştie ce să facă pentru a moşteni viaţa cea veşnică. „Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu“ (Matei 19, 17; v. şi Marcu 10, 18; Luca 18, 19).

Omul nu poate fi bun prin sine însuşi, ci doar cu darul lui Dumnezeu, Care îl cheamă la înmulţirea binelui în lume.


Incepe prin a-ti observa modul in care iti reversi bunatatea in special fata de cei apropiati. Da, UNEORI e mai usor sa fii bun, rabdator cu un strain, decat cu propriul tau copil sau cu sotul tau, sau cu soacra ta. 
 
The Self Centre - Psychologists Crows Nest and Kingscliff - The Profound  Benefits of Kindness Towards Others and Yourself

Gandeste-te un moment la asta.

Ai putea face zeci de fapte bune celor dinafara si e asa greu cu cei de langa tine.

Vorbesti cu bunatate?
Raspunzi cu bunatate?
Spui "buna dimineata " sotului tau cu bunatate?
Explici cu bunatate a 10-a oara copilului tau ?

Bunatatea nu-ti cere fapte mari, ci faptele pe care le poti face acum, exact in situatia si locul in care esti.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Simt si ma intorc – program de transformare a emotiilor in rugaciune

  Program de 7 zile pentru femei si mame care poarta prea mult si nu mai stiu cum sa se aseze. Poate ai simtit si tu... – ca ai prea multe emotii si nu stii ce sa faci cu ele – ca te rogi, dar cuvintele sunt goale si sufletul amortit – ca iti vine sa plangi fara motiv... sau sa taci cu totul – ca simti frica, furie, vinovatie, neputinta… dar nu ai cu cine sa le rostesti Poate ai incercat sa le controlezi. Sau sa le ignori. Dar poate e timpul sa le transformi. Nu cu efort. Nu cu presiune. Ci cu blandete. Cu rugaciune. Cu adevar.     Ce este acest program? „Simt si ma intorc” este un program de 7 zile , desfasurat pe WhatsApp, care te va ghida cu pasi simpli spre: – recunoasterea si eliberarea emotiilor mari (frica, furie, vina, tristete, rusine, neputinta) – transformarea lor in rugaciune vie , nu recitata – regasirea linistii interioare , fara sa te indepartezi de Dumnezeu – increderea ca nu esti singura si nu trebuie sa porti totul singura Fiecare zi c...

5 mutari in 5 ani - 5 lectii

  Au trecut 5 ani. Si de 5 ori, ne-am facut bagajele. De 5 ori, am impachetat vieti si am despachetat inceputuri. Cu copii in brate, inima stransa si credinta ca nu ne mutam singuri. Uneori a fost decizia noastra. Alteori, viata ne-a asezat in drum. Dar dincolo de kilometri, mi-am dat seama ca fiecare mutare a fost o scoala. O scoala a inimii. A renuntarii. A ascultarii. Iata 5 lectii care au ramas cu mine. Singurele „bagaje” pe care vreau sa le pastrez mereu.         1. Viata se simplifica cand alegi ce pastrezi   Fiecare mutare m-a invatat sa las. Sa renunt. Sa aleg ce e esential. Sa pun intr-o cutie mica ce nu incapea altadata intr-un dulap intreg. Carti. Haine. Vesela. Lucruri pe care le-am cumparat candva cu entuziasm… si le-am lasat .  Am ajuns sa am mai putin si sa simt ca am mai mult. Hainele putine m-au facut sa ma imbrac cu mai multa constienta. Lucrurile simple m-au apropiat de mine. Casa cu mai putin m-a facut sa fiu mai prezenta...

Dacă aș îndrăzni să fiu sinceră cu Dumnezeu…

  Ți s-a întâmplat vreodată să te rogi, dar să simți că îți spui cuvintele doar pe jumătate? Să rostești rugăciuni cunoscute, dar înăuntrul tău să se agite altceva? Să-ți vină să spui: „Doamne, nu mai pot…” „Mi-e frică…” „Sunt furioasă, dar nu știu pe cine…” „Mi-e dor de mine…” … și totuși să taci, pentru că poate nu „se cade” să spui asta în fața Lui?       Am învățat deseori să ne rugăm „frumos”. Să fim recunoscătoare, cuminți, răbdătoare, să nu deranjăm. Dar ce se întâmplă cu toate emoțiile care nu mai încap în cuvintele „frumoase”? Adevărul e că Dumnezeu nu se scandalizează de durerea noastră. El nu se sperie de lacrimile noastre. Nu se supără dacă uneori ne tremură vocea, dacă ne simțim goale, furioase sau vinovate. Dumnezeu nu vrea rugăciuni „corecte”. Vrea rugăciuni sincere . Vrea inima noastră întreagă , chiar și atunci când e frântă. Un exercițiu de scriere ghidată Te invit să iei câteva clipe doar pentru tine. Ia o foaie, un jurnal, sau d...