Trăim vremuri în care din ce în ce mai mulți oameni caută vindecarea: de anxietate, de frică, de traume, de oboseala sufletească adunată în ani. În același timp, trăim și o sete adâncă de Dumnezeu, de sens, de rădăcină, de liniștea pe care doar credința o poate da.
Mulți se întreabă:
„Pot să lucrez cu emoțiile mele și să rămân în Adevăr?”
„Este EFT compatibil cu credința ortodoxă?”
„Este în regulă să folosesc metode de dezvoltare personală dacă sunt aproape de Dumnezeu?”
Ca terapeut EFT și femeie creștin ortodoxa, am stat mult cu aceste întrebări. Răspunsul nu este doar da sau nu. Este un drum al discernământului. Un drum care începe cu înțelegerea a două lucruri esențiale:
1. Vindecarea emoțională nu este totuna cu vindecarea sufletească
În tradiția ortodoxă, vindecarea sufletului vine prin Hristos prin pocăință, prin Taina Spovedaniei, prin rugăciune și împărtășire cu Trupul și Sângele Domnului. Este un drum al întoarcerii spre Dumnezeu, al smereniei și al curățirii lăuntrice.
„Cine vrea să se vindece de păcate, trebuie să se lepede de sine și să se predea voii lui Dumnezeu.”
Sfântul Teofan Zăvorâtul
Pe de altă parte, vindecarea emoțională este un proces uman, psihologic și energetic. Ține de felul în care am învățat (sau nu) să simțim, să ne exprimăm emoțiile, să gestionăm stresul sau rănile din copilărie. Ține de corp, de nervi, de amintiri și de tiparele învățate.
Aici intervine EFT o tehnică blândă, dar profundă, prin care corpul și mintea se eliberează de tensiuni și emoții blocate. Nu este o practică spirituală, nu implică energii obscure sau meditații de tip oriental. Este, pur și simplu, un instrument de reglare emoțională care folosește bătăi ușoare cu degetele pe anumite puncte de pe corp corelate cu sistemul nervos și cu fascia.
2. De ce avem nevoie și de vindecare emoțională?
„Harul nu se sălășluiește într-o inimă întunecată de mânie, frică sau deznădejde.”
Sfântul Serafim de Sarov
Dacă sufletul tău e flămând după Dumnezeu, dar emoțiile tale țipă după atenție, e în regulă să te oprești și să le asculți.
EFT nu înlocuiește rugăciunea, dar o poate pregăti. Curăță norii emoționali care ne țin prizonieri în trecut și deschide spațiu pentru Har.
3. Rugăciunea și EFT – nu în opoziție, ci în armonie
În sesiunile mele, încep deseori cu o rugăciune scurtă:
„Doamne, curățește-mă, întărește-mă și luminează această lucrare cu Tine.”
Și apoi lucrăm pe frică, furie, rușine, durere , fără să le judecăm, fără să fugim. Le recunoaștem, le onorăm și le lăsăm să se topească în siguranță.
Mulți dintre cei cu care lucrez îmi spun:
„E ca și cum, după o sesiune, simt că pot să mă rog cu inima deschisă. Simt că pot să-L las pe Dumnezeu să intre mai adânc.”
Asta este, de fapt, esența: nu punem EFT în locul lui Dumnezeu, ci folosim EFT ca să putem să-L simțim mai bine.
4. Unde tragem linia? Cu discernământ și smerenie
Sfinții Părinți ne îndeamnă la trezvie – la conștiență, la atenție duhovnicească. Nu orice metodă modernă este în acord cu Evanghelia. Nu orice vindecare este o vindecare adevărată.
„Să nu primești orice gând ca fiind bun, ci să-l cercetezi cu mintea duhovnicească.” Sfântul Isaac Sirul
De aceea, îți propun:
-
Nu renunța la rugăciune.
-
Nu folosi EFT pentru „a controla viața”, ci pentru a înțelege și a elibera ce e de eliberat.
-
Nu transforma EFT într-o religie. Este un instrument, nu un scop.
-
Când simți că o rană e mai adâncă, mergi și la spovedanie. Acolo este taina.
Poți să-L iubești pe Hristos și să lucrezi cu emoțiile tale.
Poți să-ți vindeci traumele din copilărie și să-ți păstrezi viața în Biserică.
Poți să plângi și să tapotezi, și apoi să te ridici și să rostești cu inima deschisă:
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătoasa.”
EFT e o unealtă. Ortodoxia e Calea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu