Treceți la conținutul principal

Ce se intampla cand incerci sa te vindeci fara Dumnezeu?

 

In ultimii ani, am intalnit tot mai multe mame care au inceput sa caute vindecare sufleteasca. Mame epuizate emotional, cu multe intrebari si cu prea putine raspunsuri. Mame care si-au dat seama ca nu mai pot continua in acelasi ritm: cu nervi, cu vinovatie, cu tipete urmate de regrete. 

Asa ca au inceput sa caute. Unele au ajuns la dezvoltare personala. Altele la psihoterapie. Altele la tehnici alternative.

Si au functionat. Pe moment. Au simtit o usoara imbunatatire. O respiratie mai profunda. O detasare de emotiile grele.

 

Dar la un moment dat, ceva s-a rupt. Sau mai bine zis: ceva a lipsit. Pentru ca, desi tehnica pare sa functioneze… vindecarea nu vine din tehnica. Si nici din forta noastra interioara. Vindecarea vine dintr-un spatiu mai adanc: acela in care nu esti singura in lupta ta. 

 

Ci esti impreuna cu un Dumnezeu viu, care te tine, care te primeste si care stie exact cat duci.

 


 

 

Ce am luat din EFT si ce am lasat deoparte

In parcursul meu personal si profesional, am invatat si practicat doar  EFT (Emotional Freedom Techniques) – o tehnica de reglare emotionala bazata pe tapotarea unor puncte  de pe corp, in timp ce recunosti si exprimi ceea ce simti.

Este o tehnica simpla, eficienta si blanda. Ajuta corpul sa se linisteasca, sistemul nervos sa se regleze si emotiile sa se aseze. Dar, in forma ei originala, EFT vine adesea insotita de concepte si limbaj din zona spiritualitatii orientale sau a noii spiritualitati (univers, energie, eu superior etc.).

Acestea nu mi s-au potrivit.

 Pentru ca in inima mea exista o credinta clara: vindecarea nu vine dintr-o energie abstracta, ci de la Dumnezeu. Nu de la "univers", ci de la o Persoana vie, cu care intru in relatie.

 

Asa ca am ales sa adaptez EFT. Sa iau din ea ceea ce are de oferit ca instrument de reglare emotionala – si sa o ancorez in ceea ce este viu pentru mine: rugaciune, smerenie, adevar, relatie cu Dumnezeu.

 

 

Cum folosesc EFT ca instrument de reglare emotionala cu sens duhovnicesc

In lucrul cu mine si cu femeile din comunitatea mea, EFT nu este o metoda de "a reusi" sau de "a elimina rapid o emotie". Este o invitatie blanda catre sinceritate. Catre prezenta. Catre adevarul interior spus cu voce: "Simt furie." "Ma doare." "Nu mai pot."

 

Dar acea sinceritate nu ramane suspendata in aer. Ea este dusa in rugaciune. In relatie. In fata unui Dumnezeu care nu se sperie de emotiile noastre. Ci le primeste. Le curata. Le aseaza. Le da sens.

Tapotam punctele EFT si spunem:

  • "Simt aceasta frica si nu fug de ea. O recunosc si Ti-o predau Tie. "

  • "Simt vinovatie si nu vreau sa o ascund. Vreau sa ma asez in adevar si in iertare."

  • "Chiar daca simt durere, aleg sa fiu blanda cu mine si sa Te chem, Doamne, in acest loc din inima mea."

     

O cale intre emotional si spiritual

Nu avem nevoie sa alegem intre reglare emotionala si credinta. Intre corp si duh. Intre psihologie si rugaciune. Avem nevoie sa le unim in locul cel mai viu: in inima.

De aceea folosesc EFT ca o unealta – nu ca o solutie magica. O unealta prin care emotia se linisteste, si sufletul poate sa se intoarca la sursa Lui. Nu spre control, ci spre pace. Nu spre autosalvare, ci spre har.

EFT functioneaza. Dar eliberarea… aceea este intotdeauna un dar. Si darul vine de la Dumnezeu.


Daca simti sa explorezi aceasta abordare cu blandete si adevar, te invit in comunitatea mea. Acolo unde ne intoarcem la noi si la Dumnezeu, cu sinceritate, pas cu pas.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ignorarea emoțiilor copilului: la ce conduce psihologic/duhovnicește

  „Nu mai plânge, că nu e nimic." „Lasă-l, că-i trece singur." „Nu are de ce să fie supărat, i-am dat tot ce vrea." „Băieții nu plâng." „Nu mai face așa, că mă superi." Câte dintre aceste fraze le-ai auzit  sau poate chiar le-ai spus  în ultima lună? Există un mit urban parenting persistent, care circulă din generație în generație: emoțiile copilului sunt exagerate, trec de la sine, iar dacă le acorzi atenție, le întreții și răsfați copilul. „Nu-l învăța să fie mofturos", ni se spune. „Lasa-l să se descurce singur cu supărarea lui." Doar că realitatea psihologică și cea duhovnicească ne arată exact inversul. Emoția ignorată nu dispare. Se ascunde. Și acolo unde se ascunde, face rău  pe trup, pe minte și pe suflet. Acest articol nu este scris pentru a produce vinovăție, ci pentru a oferi o înțelegere integrată: ce se întâmplă cu un copil ale cărui emoții sunt sistematic ignorate, atât din perspectiva psihologiei sănătoase, cât și din cea a spiritu...

5 motive pentru care ne-am reîntors în Grecia după 6 luni în Romania

Uneori intoarcerea este mai grea decat plecarea .  Am stat 6 luni în România,  timp suficient cât să simțim dor, comparații, contraste și răspunsuri. Iar când ne-am întors în Grecia, n-a fost o decizie impulsivă. A fost una simțită în trup, în suflet și în ritmul nostru de familie. Iată cele 5 motive reale care ne-au adus înapoi:          1. Mâncarea : gust care nu se explică, se simte. În Grecia, mâncarea  e experiență, nu e doar hrană. Legumele au gustul pe care ni-l amintim din copilărie. Roșiile sunt dulci, castraveții crocanți, portocalele parfumate. Fructele și legumele nu par “umflate”, ci crescute firesc, sub soare, în ritmul lor. Simți diferența imediat: mai puține chimicale produse locale ingrediente simple Corpul reacționează : ne simtim mai plini de vitalitate , energie, dormim mai bine .      2. Marea și vremea caldă - terapie zilnică pentru copii, cat si pentru noi.    Viața lângă mare s...

Efectele dependentei de retelele sociale asupra disciplinei, conexiunii si relatiei cu copilul

  Traim intr-o lume in care mama nu mai este doar mama:este si creator de continut, si spectator, si cautator de validare, si consumator aproape compulsiv de informatie. Telefonul a devenit extensia mainii, iar scrolatul , o forma de dezamagire, de fuga si de amortire a propriilor emotii. Si, poate fara sa isi dea seama, tot acesta este momentul in care multe mame isi pierd puterea, rabdarea, autoritatea si disponibilitatea de a sustine un proces real de disciplinare si de conectare cu copilul. Acesta este un articol despre fenomenul pe care nimeni nu vrea sa il recunoasca , dar pe care toti il simtim: dependenta mamelor de retelele sociale si efectele ei devastatoare asupra copiilor.   1. Neputinta mamei in era digitala Cea mai mare drama nu este ca mamele folosesc telefonul, ci ca telefonul a preluat rolul de gestionare emotionala . Cand esti obosita, derutata, ranita, singura sau frustrata, scrolatul devine refugiul cel mai rapid. Dar, de fapt, este doar o anestezie c...