Treceți la conținutul principal

Planul meu si planul lui Dumnezeu - intre voia proprie si voia cea care mantuieste

 

De multe ori ne construim viata ca pe un proiect personal. Facem planuri, stabilim directii, ne imaginam cum „ar trebui” sa fie lucrurile. Ne dorim siguranta, control, rezultate clare. Si totusi, aproape fiecare om ajunge, mai devreme sau mai tarziu, in acel punct de ruptura in care planul sau nu mai functioneaza.

 

Acolo incepe intrebarea dureroasa, dar mantuitoare:
Este acesta planul meu sau planul lui Dumnezeu?

 

Sfintii Parinti au vorbit mult despre aceasta tensiune dintre voia proprie si voia lui Dumnezeu. Nu ca despre o lupta abstracta, ci ca despre o realitate concreta a vietii de zi cu zi.

Sfantul Isaac Sirul spune ca radacina nelinistii omului este atasarea de voia proprie. Atata timp cat omul insista sa traiasca dupa propriul plan, chiar daca acesta pare bun, logic sau moral, in interior ramane framantare. Nu pentru ca planul ar fi neaparat gresit, ci pentru ca nu este asezat in ascultare.

Voia proprie nu este pacat in sine. Devine periculoasa atunci cand este separata de Dumnezeu.

 

 

Sfantul Siluan Athonitul spune limpede:
„Unde este voia proprie, acolo nu este Duhul Sfant.”

Planul lui Dumnezeu nu se impune cu forta. El nu anuleaza libertatea omului, ci asteapta consimtamantul inimii. De aceea, de multe ori, Dumnezeu „ingaduie” ca planurile noastre sa se clatine, sa se destrame sau sa oboseasca. Nu ca sa ne pedepseasca, ci ca sa ne aseze.

 

Sfantul Paisie Aghioritul spunea ca Dumnezeu lucreaza cel mai adanc in om atunci cand acesta ajunge la capatul puterilor sale. Cand nu mai stie ce sa faca. Cand nu mai are solutii. Cand planul personal se prabuseste. Atunci incepe lucrarea fina, nevazuta, a harului.

Planul lui Dumnezeu nu este intotdeauna comod, nu este mereu logic. Rareori este grabit. Dar este intotdeauna mantuitor.

 

Dumnezeu nu ne promite o viata fara durere, ci o viata cu sens.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca Dumnezeu nu ne descopera tot drumul, pentru ca daca l-am vedea, ne-am speria si am fugi. Ne descopera doar pasul urmator. Atat cat putem duce.

 

 

Aici apare adevarata credinta: nu in a cere lui Dumnezeu sa binecuvanteze planul nostru, ci in a avea curajul sa spunem:


„Doamne, daca planul meu nu este de la Tine, destrama-l. Si daca planul Tau este altul decat imi imaginez, da-mi inima sa il primesc.”

 

Aceasta este cea mai grea rugaciune. Pentru ca nu cere ceva anume, ci cere transformare, renuntare. Cere incredere.

Sfantul Teofan Zavoratul spune ca linistea inimii este semnul ca omul merge pe calea lui Dumnezeu. Nu absenta problemelor, ci o pace adanca, chiar in mijlocul necunoscutului.

 

 

Cand planul meu se supune planului lui Dumnezeu, viata nu devine mai simpla, dar devine mai asezata. Frica se transforma in incredere. Controlul in predare. Graba in rabdare.

Planul lui Dumnezeu nu incepe niciodata din exterior. El incepe din inima. Din acel loc unde omul spune, poate cu lacrimi, poate cu rezistenta:
„Faci Tu, Doamne. Eu nu mai stiu.”

 

 

Si exact acolo, unde omul nu mai stie, Dumnezeu incepe sa lucreze.

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

5 mutari in 5 ani - 5 lectii

  Au trecut 5 ani. Si de 5 ori, ne-am facut bagajele. De 5 ori, am impachetat vieti si am despachetat inceputuri. Cu copii in brate, inima stransa si credinta ca nu ne mutam singuri. Uneori a fost decizia noastra. Alteori, viata ne-a asezat in drum. Dar dincolo de kilometri, mi-am dat seama ca fiecare mutare a fost o scoala. O scoala a inimii. A renuntarii. A ascultarii. Iata 5 lectii care au ramas cu mine. Singurele „bagaje” pe care vreau sa le pastrez mereu.         1. Viata se simplifica cand alegi ce pastrezi   Fiecare mutare m-a invatat sa las. Sa renunt. Sa aleg ce e esential. Sa pun intr-o cutie mica ce nu incapea altadata intr-un dulap intreg. Carti. Haine. Vesela. Lucruri pe care le-am cumparat candva cu entuziasm… si le-am lasat .  Am ajuns sa am mai putin si sa simt ca am mai mult. Hainele putine m-au facut sa ma imbrac cu mai multa constienta. Lucrurile simple m-au apropiat de mine. Casa cu mai putin m-a facut sa fiu mai prezenta...
Un comentariu
Citiți mai multe

Mindfulness si Ortodoxia

  In ultimii ani, tehnicile de mindfulness au devenit extrem de populare in dezvoltarea personala si in psihologie. Ele sunt prezentate ca modalitati simple de a reduce stresul, de a cultiva prezenta si de a creste capacitatea de autoreglare emotionala. Practica mindfulness presupune atentie constienta la clipa prezenta, observarea gandurilor si a emotiilor fara judecata, respiratie constienta si ancorare in corp. Din perspectiva psihologica, beneficiile sunt reale: oamenii invata sa faca o pauza intre stimul si raspuns, sa isi observe reactiile si sa isi cultive o mai mare inteligenta emotionala ,  adica sa isi recunoasca, inteleaga si gestioneze mai bine emotiile. Totusi, daca privim prin ochii credintei ortodoxe, mindfulness are limite clare.     1. Ajutorul pe care il aduce mindfulness Calmare trupeasca si psihica – respiratia constienta si focusul pe prezent reduc ritmul alert si anxietatea. Observarea emotiilor – inveti sa nu te mai identifici complet ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Smerenia – cheia catre inima copilului

  Pentru a ajunge la inima copilului tau, nu este nevoie in primul rand de tehnici, carti sau strategii sofisticate. Toate acestea pot fi de ajutor, dar ingredientul „secret” fara de care nimic nu are temei este smerenia ta .       1. Sa iti aduci aminte pentru Cine cresti copilul Parintele Sofronie Saharov spunea: „Scopul vietii pamantesti este nasterea omului ceresc in noi.” Cand aplicam acest adevar la misiunea de mama, intelegem ca nu crestem un copil doar pentru scoala, pentru o cariera sau pentru o buna reputatie, ci pentru vesnicie. Cresti un copil pentru Imparatia lui Dumnezeu. Acest gand schimba totul: felul in care ii vorbesti, rabdarea pe care ti-o aduni in momentele grele, rugaciunea pe care o inalti pentru el. 2. Sa iti vezi neputintele si sa te pocaiesti Sfantul Ioan Gura de Aur spunea: „Invata-ti copilul prin viata ta, nu doar prin cuvintele tale.” Adevarul este ca multe dintre starile si obiceiurile copilului sunt oglinda inimii noastre. Furia,...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe