Cum crestem increderea in sine a copilului - abordare crestina

 

Increderea in sine este una dintre cele mai importante calitati pe care un parinte isi doreste sa le sadeasca in copilul sau. Dar, din perspectiva crestina, aceasta incredere nu se cladeste pe ego sau pe iluzia independentei, ci pe constiinta prezentei si lucrarii lui Dumnezeu in viata noastra. Adevarata incredere nu spune „eu pot totul singur”, ci „pot totul in Hristos care ma intareste” (Filipeni 4:13).

 

Cand copilul invata ca puterea, curajul si intelepciunea vin de la Dumnezeu, el nu mai are nevoie sa demonstreze nimanui nimic. Nu se teme sa greseasca, pentru ca stie ca este iubit neconditionat. Si tocmai din aceasta iubire se naste increderea adevarata ,  linistita, blanda si statornica.

 

 

 

1. Fundamentul: Increderea in Dumnezeu, nu in sine insusi

Primul pas este sa ii explicam copilului ca adevarata putere vine de la Dumnezeu.
Versetul „Pot totul in Hristos care ma intareste” nu inseamna ca trebuie sa reuseasca totul singur, ci ca in fiecare situatie Dumnezeu este langa el, gata sa-l sustina.

Cand un copil intelege ca nu trebuie sa se descurce singur, ca nu e nevoie sa fie „cel mai bun”, ci doar sa faca tot ce poate impreuna cu Dumnezeu, se elibereaza de presiune si de teama de esec.

Exercitiu simplu: inainte de o provocare (un test, un concurs, o prezentare), rostiti impreuna:
„Doamne Iisuse, da-mi intelepciune si putere sa fac tot ce pot, iar ce nu pot, lucreaza Tu prin mine.”

Scrieti versetul „Pot totul in Hristos care ma intareste” (Filipeni 4:13) pe un biletel si puneti-l pe birou, in ghiozdan sau langa pat. Sa-l vada zilnic si sa-l spuna cu credinta.

 

2. Rugaciunea pentru intarire

Rugaciunea este izvorul linistii interioare. Cand un copil se roaga, el isi aseaza inima in mainile lui Dumnezeu si invata sa se increada in El.

O rugaciune simpla pe care o poti rosti impreuna cu el:
„Doamne, pune in inima mea curaj, liniste si incredere.
Ajuta-ma sa nu ma tem, sa nu ma rusinez, ci sa cred ca Tu esti cu mine in tot ce fac.”

Rugaciunile scurte, spuse seara sau dimineata, devin un sprijin tainic, o ancora de pace in zilele pline de emotii si incercari.

 

 

3. Intarirea prin fapte mici si binecuvantate

Increderea nu se naste din lauda sau din rezultate spectaculoase, ci din fapte mici, facute cu sens si bucurie.
In loc sa il incurajezi sa fie „cel mai bun”, incurajeaza-l sa faca binele cu inima curata.

Spune-i:

- „Ai fost curajos cand ai incercat din nou.”

- „Iti multumesc ca ai aratat blandete.”

-  „Hristos Se bucura cand iti pui toata inima in ceea ce faci.”

Cand copilul invata sa se bucure de binele pe care il face si nu doar de laudele primite, increderea lui devine profunda si stabila.

 

4. Spovedania si impartasirea – intarirea din har

Spovedania este o scoala a smereniei si a increderii in iubirea lui Dumnezeu.
La varsta potrivita, ea il invata pe copil ca nu trebuie sa fie perfect ca sa fie iubit.
Ca poate gresi, dar se poate ridica mereu.

Aceasta experienta naste o incredere autentica:
„Sunt iubit chiar si cand gresesc, iar Dumnezeu ma ajuta sa ma ridic.”
Impartasirea aduce in suflet harul si pacea care il intaresc pe copil dinlauntru, mai mult decat orice incurajare omeneasca.

 

5. Pilda sfintilor - modele vii de curaj si credinta

Copilul are nevoie de modele. Povestile sfintilor ii arata ca puterea adevarata nu inseamna a invinge, ci a ramane bun si curajos in fata incercarilor.

Citeste-i vietile Sf. Gheorghe, Sf. Ecaterina, Sf. Nicolae, Sf. Ioan Rusul.
Arata-i ca sfintii nu au fost oameni fara frica, ci oameni care au ales sa creada si sa iubeasca chiar si atunci cand le-a fost greu.

Asa va invata ca blandetea si curajul in Hristos sunt mai mari decat orice victorie lumeasca.

 

6. Binecuvantarea zilnica a mamei

Inainte de culcare sau de plecare la scoala, binecuvanteaza-l cu semnul crucii si o rugaciune simpla:

„Domnul sa te intareasca, copilul meu, sa-ti dea curaj, lumina si pace.”

Aceasta binecuvantare, rostita cu dragoste, devine pentru copil un scut nevazut. Il face sa simta ca Dumnezeu e aproape, ca nu este singur. Iar din aceasta siguranta launtrica se naste increderea in sine ,  cea care vine din har.

 

7. Cultivarea smereniei active

Increderea crestina nu inseamna mandrie, ci constiinta prezentei lui Dumnezeu in tot ce facem.
Invata-l sa se roage inainte de o provocare, sa multumeasca dupa, si sa spuna:
„Slava Tie, Doamne, ca m-ai ajutat.”

Aceasta atitudine naste o inima curajoasa si smerita , o combinatie rara, dar esentiala pentru o viata implinita.

 

Copilul nu are nevoie sa fie sigur ca poate totul, ci sa fie sigur ca Dumnezeu este cu el.
Cand isi aseaza increderea in Dumnezeu, el capata pace, curaj si discernamant.
Si chiar daca lumea ii va spune ca nu e suficient, el va sti in taina inimii sale:

„Sunt fiul lui Dumnezeu. Sunt iubit. Si pot totul in Hristos care ma intareste.”